950 matches
-
ceremonial, ARG, 1988, 12; Gheorghe Tomozei, Rezervația de fluturi, București, 1988, 242-244; Ulici, Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 2001, 478-481; Dicț. scriit. rom., III
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Mellicense) și cea a lui Jacob Unrest, ambele opere istoriografice austriece din a doua jumătate a secolului al XV-lea, conțin date și elemente legendare despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește prin optica favorabilă în care este așezat domnul român. Textul slavon îmbină anecdote de sursă folclorică și înregistrări de fapte sau situații istorice precise - luarea lui Vlad Țepeș ca prizonier, eliberarea
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
cu umbre și eroi, Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
și tipurilor. Profilurile au uneori linii argheziene, mai ales în prezentarea lumii monahale. Anunțat de unele proze din Nimic despre Japonia (1935), sondajul lumii literare și artistice se continuă la scara întregii cărți în Turnul Babel (1940), colecție de situații anecdotice cu subtext caracterologic inspirate din viața scriitorilor și a oamenilor de teatru. Profilurile sunt realizate rapid, dintr-o singură tușă: la Capșa, cutare poet e „galben ca o lămâie, strecurându-și sub trenchcoat o față de masă să-și facă din
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
compunerilor primite de la Krijanici și, probabil, de la Verbiest. Lângă secvențele împrumutate din cărți sunt așezate - într-o „țesătură” căreia trebuie să i se recunoască originalitatea - știri care proveneau din surse orale (tradiții, legende, „explicări” trecute din generație în generație, un „anecdotic” de bună extracție) închipuite de negustori, de călători, de localnici, precum și constatări rezultate din observații proprii („eu singur am văzut că...”, „eu însămi m-am încredințat despre...”, „mărturisim ca cel mai bun martor, care am văzut cu ochii noștri...”). Se
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Blaj (Roma, 2000; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Poemele pe care le scrie P. - de regulă mici narațiuni fracturate, lacunare, presărate cu eludări și suspendări, frapante prin atmosferă (obținută printr-o maximă concentrare, cu mijloace retorice și elemente lexicale și anecdotice puține) - nu sunt parabole fluente și consecvente (deși semantizarea în manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
absent, anticipat ori reamintit, dar nu adus direct în prezent. Nici faimosul falanster de la Scăieni, în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e confruntat cu situația paradoxală a unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
o încheie în 1970. Funcționează ca profesor de limba franceză la Liceul „Iulia Hasdeu” din București. Debutează cu un volum de proză scurtă, Serile-n sat la Ocișor (1971), în care dă o imagine a satului ardelean „sub un unghi anecdotic, dar cu multă culoare” (Marian Papahagi). Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna” „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Revista de filosofie” ș.a. P. e un solitar atât prin firea, cât și prin biografia sa. Nu a participat decât rar la viața obștii
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
doilea - Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții (1994), iar al treilea - La capăt de drum (1997). Ca și Teohar Mihadaș, P. transformă cumplitele încercări din detenție în material de proză, tonalitatea, departe de a fi vindicativă, fiind mai degrabă amuzantă, anecdotică. Personajele reale devin, ca de obicei, eroi de roman, iar dialogurile susțin autenticitatea. În prelungirea preocupărilor sale teoretice, remarcabilă este și activitatea de traducător a lui P., îndeosebi prin transpunerea unor importante eseuri literare și studii de istorie a artei
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
folosit jurnalul ca materie primă topită în romanele autoficționale Confesiuni paralele (1978), Cvintetul melancoliei (1984) și Dragoste cu vorbe și copaci (1987). Consecvența cu care referința biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul, care transmite și date neesențiale, de umplutură, care plusează
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
cer amintite în explicație? După ce standarde mă ghidez când spun cu convingere că spargerea e o consecință a faptului că am scăpat paharul? Relațiile cauzale umane sunt mult mai complicate decât cele fizice. Există, legat de acest fapt, o povestire anecdotică despre o studentă care a picat la un examen pentru că nu a reușit să predea lucrarea finală la timp, adică până la o anumită dată și oră, în conformitate cu anunțul inițial al profesoarei. Prietenul ei refuzase să o ducă cu mașina la
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
doarme, București, 1976; Dincolo, București, 1978; Ora incertă, București, 1982. Repere bibliografice: C. Stănescu, Povești cu haiduci..., LCF, 1974, 31; Laurențiu Ulici, Proză pentru cei mai tineri, RL, 1974, 42; Laurențiu Ulici, „Pădurea nu doarme”, CNT, 1976, 53; Paul Dugneanu, Anecdotic și pitoresc, LCF, 1977, 3; Valentin F. Mihăescu, Epică și etică, LCF, 1978, 15; Alexandru Țion, „Ora incertă”, AST, 1983, 4; Dicț. scriit. rom., III, 478-480; Firan, Profiluri, II, 125-126. R.D.
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
Papadopol și Dimitrie Marmeliuc), O. oferă o rubrică specială cu texte clasice propuse spre traducere în școală. Dacă recenziile care semnalează ultimele apariții editoriale în domeniu susțin ținuta științifică a revistei, o coloratură mai puțin sobră au paginile distractive și anecdotice semnate de G. Popa-Lisseanu. O. și revista „Favonius” își încetează simultan apariția, pentru a lăsa locul unei noi publicații de specialitate, „Revista clasică”. A.C.
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
în succesiunea experiențelor trăite și intuită în mecanismele secrete ale vieții interioare. Atenția autorului merge în primul rând către mobilurile acțiunilor, lămurindu-le până acolo unde este posibil, și construind astfel, de fiecare dată, un destin. Plăcerea narativă, uneori chiar anecdotică a lui O. se manifestase și în paginile anterioare, de relatare istorică mai generală, privind mai cu seamă avatarurile vieții politice românești, dar în biografii această înclinație își valorifică toate resursele și virtuțile specifice. Profilul personalităților nu e însă decât
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
în cleiul lipsei de perspectivă. Compusă din alăturarea a doi naratori, augmentată de inserturi din românul pe care unul dintre aceștia l-a scris, Efemeriada e o construcție inegala în primul rând datorită carentei în focalizarea tramei și în ajustarea anecdoticului. Reușite sunt fragmentele, relativ autonome față de angrenajul narativ, în care amprenta vocală a primului narator, scriitorul aspirant Sergiu Varnali, „semnează” partiturile unui discurs cinic, sarcastic, plin de umor. O amprentă asemănătoare lasă personajul-narator Virgil Mihalcea din celălalt român, Bălul fantomelor
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
pentru „ordonarea” cunoașterii în deducții, abstractizări sau ipoteze testabile, asociate cu „marea teorie” de sorginte predominant iluministă, găsesc că ar fi preferabilă acea cunoaștere socială care s-ar concentra asupra specificității, contingentului, ambivalenței și mult mai puțin asupra particularului indus anecdotic sau etnocentric sau asupra unui general care nicăieri nu poate fi identificat. Rolurile tradiționale ale științei sociale, derivate din „proiectul iluminist”, au fost fixate, într-un interval de peste două secole, astfel: construcția (ingineria) socială a ordinii instrumentale și expresive (prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prezente și nu sunt suplinite de un grup de asteriscuri - sunt fie simple (oameni, legendă, visul, coline verzi), ironice, rezumative (mâncau la o masă lungă și bogată, copilul își vinde jucăriile și în depărtare un cor etc.), uneori narative sau anecdotice (margareta îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume, administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile, administratorul poate s-o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]