2,924 matches
-
Xenos cu doi guldeni - dezvăluiau temerea inconștientă de dispariție. Acele case de păpuși din interiorul altor case de păpuși, acel exhibiționism urban infantil, acele urme insistente de degete pe nisip, toate aceste lucruri rimau într-un fel cu propria mea angoasă, căreia nu-i știam încă numele și nici de unde mi se trăgea. Gara centrală se afla în imediata apropiere a locuinței mele. Mă surprindeam din ce în ce mai des ajungând în holul mare al gării și zgâindu-mă la mersul trenurilor, de parcă aș
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
și prea încărcate în partea ce ține de film, am plecat acasă cu bucuria acestei actrițe. Cu plăcerea cu care caută identitatea femeii-personaj, cu plăcerea cu care joacă, tușantă pentru public. Cred că, dacă demersul regizoral ar fi scăpat de angoase și ambiții bivalente, izbînda ar fi fost mai rotundă, mai împlinită.
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
întîlnești / ca pe niște scrîncioburi însorite / la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
ascund secrete menite să divulge partea de umbră din viața sa, o parte prozaică și în același timp esențială, o parte de care Adam Lang nu dorește să-și amintească. Am recunoscut în film abilitatea lui Polanski de a stârni angoasa, o abilitate care-l aduce aproape de Hitchcock, iar dialogurile sunt excelente, atent construite, cu o minuție care nu este numaidecât relevabilă. Cele care atrag atenția, cele mai ludice sunt cele dintre scriitor și Ruth Lang (Olivia Williams), soția „nefericită" a
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
soția „nefericită" a politicianului, cu care are și o scurtă, dar interesantă aventură. Abia finalul filmului te face să reconsideri aceste dialoguri, să le cântărești dincolo de jocurile de cuvinte, de replicile fermecător-malițioase care sugerează un joc de poziție. Rămân stările, angoasa, tatonările, un mind game în cele din urmă pentru că în acest scriitor-fantomă silit să stea mereu în umbra marilor personalități se trezește un demon ludic, un spirit al scriitorului autentic care caută adevărul, caută „inima" poveștii, singura care o face
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
sunt aproape vecini. La un moment dat, traseele lor se despart, și această mică diferență, insesizabilă pentru orice om obișnuit, e cea care-l consumă pe Gogu, închizându-l definitiv în amintirile bănuitoare ale unui polițist bătrân. Cel care dezvoltă angoasa nu e protagonistul, ca în cazul lui Anghelache, ci omul legii, rob al detaliului exact într-o lume a diferenței inexacte. Discursul prefectului, șeful lui Rache, având autoritatea moștenită de la Caragiale-tatăl, e cel mai interesant. Odată eliminată ipoteza unei fraude
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
doară într-un fel, care să nu excite într-un fel. Universul său este profund erotizat, tulburătoare sunt scenele de abandon, în care corpul se mișcă lasciv, inerțial, iar sunetele ca și în Ireversible (2002) colaborează la menținerea stării de angoasă. Sufletul lui Oscar face un prim tur, iar apoi revine în cercuri tot mai strânse precum turbionul care creează o pâlnie, în mijlocul căreia există doar ochiul absorbant al vidului. Pe măsură ce se apropie de centru, senzațiile sunt accelerate, distorsionate tot mai
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
numelor și le ține mai mult în trena aurei lor: Ham-m, Nag-g, Nel-l. Personajele sînt prizoniere ale unei iluzii, ale unui spațiu, ale unor obsesii, ale neputințelor fel de fel, ale ego-ului, ale prezentului sau ale trecutului, ale unor angoase. Mai mult decît în „O,ce zile frumoase", în „Sfîrșit de partidă" personajele vorbesc despre proiecții mentale, despre fapte care, poate, s-au întîmplat, cum, la fel de bine, poate nu s-au întîmplat. Aici, parcă, mai mult decît în orice alt
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
de mare ținută și impact, care depășesc, care ies din decupajul strict al celor două personaje episodice. În această versiune scenică a lui Tocilescu, Nagg și Nell interpretate de Ion Besoiu și Irina Petrescu dau nu doar greutate poveștii și angoaselor lui Hamm, dar susțin cu umor și rigoare, subtil, întreaga structură a textului, a lumii lui Beckett și a felului de a face teatru. În sensul cel mai adevărat al cuvîntului. Alexandru Tocilescu aduce o dată cu acești doi artiști, cu care
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
personajul justițiar, prea preocupat de viața lui Beth și Tom decît de a ei, a ei și a soțului ei, Gabe. Intransigentă, croită după reguli și după filosofia lui „așa da” și „așa nu”, își topește, încet-încet, feminitatea și propriile angoase. Străduindu-se să rezolve problemele celorlalți, nu face altceva decît să fugă de ale ei, ale cuplului ei. Nesuferită și bățoasă, personajul Nadianei Sălăgean, Karen, devine tot mai fragil pe măsură ce-și descoperă inutilitatea. Pierderea de timp. Acomodarea celorlalți
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți se pare stimabilul? Un adevărat semidoctician.” „Culmea inconsecvenței scenice: ca o voce din off să exclame văleu.” Și, în sfârșit, cea
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu”; „Boala poeților epici sau cu ce se alege naratorul sedentar: cu Homeroizi”!; „Evoluția existențialistului român: De la angoase la aghioase”; „Un nebun (poetul) aruncă o piatră în apă și zece hermeneuți sar după ea”; „Unii critici se pun singuri în poziție critică, iar dintre poeți mulți se dovedesc versatili”; „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
de vorbe între deținuți putea avea loc. Uneori, o asemenea poveste începea într-o zi și se sfîrșea poate abia în a treia zi. În rest, în timpul zilei, la muncă, gardienii cereau tăcere, urlîndu- și ordinul; iar noaptea, în dormitor, angoasele celorlalți pușcăriași, transformate de multe ori în nervi, curmau cel mai adesea șoaptele. Singurul dialog permis acolo, în colonia Peninsula, era unul de grup. Unul care se petrecea dimineața, dea lungul drumului spre locul de muncă, sau seara, la întoarcerea
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
private (cu excepția banilor și a sexualității), în care să fie la fel de greu să obții informații sigure ca în acela al cărților. Minciuna semnalată este generală, ne complacem în această formă a tabuului care apasă asupra nonlecturii și a rețelei de angoase, iar dacă vrem să ieșim cu bine din acesastă situație trebuie să înfruntăm culpabilitatea inconștientă pe care o suscită mărturisirea de a nu fi citit anumite cărți și să contracarăm cu dezinvoltură această culpabilitate. Să încetăm să-i mai mințim
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
în drumul meu erau niște lungani purtători de fustanele... Pasul lor era lent, măreț - aș zice - așa cum e totdeauna în Orient. Unii purtau pe cap fesuri albe, iar alții pălării femeiești mari de tragedie - cu aripi. Însă dintr-o dată o angoasă inexprimabilă mi-a copleșit inima. Acești oameni nu aveau ochi! Fusesem atent la ei: deja mă îngrijora privirea lor. [...] Am cugetat la amploarea întregii mele rătăciri, m-am așezat pe jos și am plâns amar...” (O călătorie în Elbasan). Alt
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
conjugal, cu un nou angajat al șefului ei și pus sub patronajul ei asemeni unui paj neîndemânatic. Deși desfășurat aparent într-o solitudine deplină, coitul atrage atenția și mariajul se desface fără prea mult zgomot, iar Justine este lăsată pradă angoaselor ei care o proiectează temporar într- o stare de inerție. Planeta și femeia se află într-o relație simbiotică, comunicarea este subtil scandată de o gesticulație nevrotică, de accese de furie și de stări de transă. Regizorul reglează reacțiile prin
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
său natural, la care continuă totuși să tânjească, nu-și mai găsește armonia interioară, seninătatea și bucuria vieții, din pricina spargerii înseși a acestor valori în modernitate. Omul modern: cu suferințele lui, cu fantasmele lui, cu speranțele, cu dezamăgirile lui, cu angoasele lui. Copleșit de atâtea stări contradictorii (bărbat sau femeie) din Sub semnul Aspidei nu poate fi decât nefericit. Această observație majoră rezultă din parcurgerea amalgamată a ipostazelor de viață foarte diferite, prinse în tot atât de diferite modalități de expresie: narațiune, eseu
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
Iubește criogenia și incendiul. Între înseamnă moarte. O spune răspicat în textul acesta, emblematic de altfel pentru volum. Confortul e o condamnare. Iată de ce nu trebuie să vedem în liniștea impusă a Regelui dimineții o liniște adevărată. Îndărătul peliculei zac angoase, fobii, anxietăți, crize, boli, spasme. Că nu se văd din prima clipă, e meritul formulei didactice de care vorbeam la început. Mușina nu le exhibă în procesiuni alegorice, ci le explică auster atunci când le vine rândul în orar. Îmblânzindu-le
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
sentimentele, forța de zâmbi chiar și necunoscuților, frumusețea drumului, înainte de atingerea scopului), viziunea lui Constantin Abăluță pare cantonată în planul orizontal. Sufletul său se află în permanență sub asediul lucrurilor și oamenilor care îl înconjoară și care poartă propria lor angoasă. De aici sentimentul de însingurare, nefericirea poetului, zgura cotidiană din suflet. Viziunea poetică nu are, firește, legătură cu valoarea literară. Mulți dintre marii poeți au fost elegiaci incurabili sau bântuiți de cele mai sumbre viziuni. Constantin Abăluță nu face excepție
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
irezolvabil. Precum în pictura metafizică a lui Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
și-ți mulțumesc că exist/ eu și bobul de piper" (Iov în ascensor, p. 36). Chiar mai dramatice din punct de vedere existențial sunt poemele în proză care deschid ciclul Iov în funicular. Respirația este mai amplă, meditația mai profundă, angoasei de zi cu zi i se adaugă sentimentul pierderii definitive a momentelor solare din copilărie. Lumina zilelor din copilărie licărește tot mai slab în amintire, în vreme ce în față se ivește tot mai clar perspectiva mormântului, a gropii cu șobolani. Nimic
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
asperitățile și dificultățile își pun amprenta, lasă urme, dacă nu traume grave. Schimbările unei vârste au altă duritate când le dublează o căutare a identității, a locului și a rostului propriu. Cât despre Sultana din Femeia interzisă, ea ilustrează perfect angoasa omului de astăzi, care își are într-un anume pământ rădăcinile, iar coroana aruncă umbră asupra altui loc, și ca urmare, se află într-o continuă nevoie de autodefinire. Ea vorbește altfel despre drama femeii din lumea contemporană, care își
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
Kordian noblețea și patriotismul, dimpotrivă subliniindu-i spiritul de jertfă supremă, SÓowacki sugerează că acesta a acționat sub impulsul unor idei false sau, în cel mai bun caz, al unor plăsmuiri naive. Visător romantic, rupt de realitate, apăsat de propriile angoase, Kordian nu se potrivea rolului de lider al complotiștilor, întrucât un asemenea rol impunea trăsături militare, nu poetice. În acțiunea sa politică s-a bizuit doar pe forțele proprii, neînțelegând că lupta împotriva țarismului implică un mecanism de acțiune mult
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
fapt, ar trebui să se ajungă la o libertate individuală mai mare pentru ambele sexe. Trebuie să înțelegem că este nu numai o problemă politică, ci e vorba și de un fel prost, greșit de a trăi masculinitatea. Este o angoasă care îi face pe bărbați să se teamă de femeile care au deja viața lor, care sunt independente.
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]