2,942 matches
-
Termenul esențial al definiției este involuntar. Bărbatul care suferă de ejaculare precoce nu poate decide voluntar asupra momentului ejaculării. Principalele cauze ale ejacularii precoce sunt de origine psiho-comportamentale: -O tensiune emoțională puternică și incontrolabilă în timpul raportului sexual. -Stresul, frica eșecului, angoasa performanței, anxietatea, oboseala. -Un conflict relațional cu partenera. Ejacularea precoce care se reproduce în mai multe reprize consecutive, amplifică frica eșecului și stresul, care, la rândul lor, vor deveni responsabile pentru ejacularea precoce sau prematură repetitivă și durabilă. Sunt foarte
Ejaculare precoce () [Corola-website/Science/316452_a_317781]
-
deci o coproducție româno-franceză. Filmările au fost realizate cu sprijinul Academiei Române la Muzeul Țăranului Român. Filmul lui Sergovici respectă cu fidelitate textul original al operei literare, prezentând o încleștare între viață și moarte într-o atmosferă apăsătoare „de așteptare și angoasă”. Personajele devin prizoniere ale unor spații închise și încărcate (odăile vechi ale conacului), trăind un sentiment de claustrare și de subjugare a propriei voințe unei puteri necunoscute, dar simțite. Cineastul distribuie însă o actriță adolescentă (Medeea Marinescu, în vârstă de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Veneux-Nadons) din Ile de France și în satul Vallery din departamentul Yonne în Burgundia. În 1909 nu a reușit să fie primit ca membru în Academia Franceză. Fire foarte dificilă, urmărită, se pare, de spectrul bolii psihice a tatălui său și de angoasa "declasării" din tinerețe, Drumont era preocupat de spiritism și chiromancie, purta întotdeauna la el rădăcini de mătrăguna că amulet contra deochiului. S-a certat cu aproape toți oamenii apropiați, între care scriitorul Alphonse Daudet, activistul social, academicianul și politicianul catolic
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
multe probleme acasă și în societate. Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul îl va certa pentru că nu e atent. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați, părinții își vor revărsa și ei angoasele pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale ADHD cu inatenție (in engleza ADHD-predominantly inattentive sau ADHD-PI sau ADHD-I) este
Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție () [Corola-website/Science/311649_a_312978]
-
acuză vehement realul „apocaliptic”, împărțindu-se între vis și o sensibilitate rănită, între Țară și Est (alias Basarabia). O necurmată alergare în cerc sub apăsarea îndoielilor (tot mai torturante odată cu înaintarea spre echilibru și luciditate), gândind pasional Reîntregirea. Cunoaște acumulări, angoase, căderi și sfâșieri, râvnește „o mare de alb” ca un ultim acord, scrie în transă și, încredințându-ne vocea interioară, se eliberează, așteptând „un tren” (lumina de la capătul tunelului, deci) într-o „gară bolnavă”, pe un „peron de tranzit”, realitate
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
ales. Titlul poeziei, Apocalipsă sangvinică, nu este întâmplător, sugerând o permanentă teroare a realului anormal, bolnav, „apocaliptic”. Totul e împins la limită, totul ia chip de lucru aflat într-o zonă de tranzit. Tranzitoriul sfâșie ființa, o pune sub semnul angoasei: „Atât nu pot înțelege copiii mei: de ce fug alertată înaintea zilelor, ce caut mereu speriată și ce tren aștept, îngrozită mereu, mereu sclipuindu-mi viața, - bagaj indiscret, răvășit pe un peron între Țară și Est „ (Peron de tranzit). Viața ia, în
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
dețină cât mai multe picturi de-ale lui Dürer, altarul din Isenheim era deja considerat a fi un Dürer. La sfarsitul secolului al 19-lea a fost redescoperit, și a devenit un fel de figură cult, cu expresionismul încărcat de angoasă - și în lipsa oricărei urme de clasicism - a altarului de la Isenheim, atrăgându-i atât pe naționaliști dar și pe moderniștii germani. Joris-Karl Huysmans a promovat cu entuziasm arta acestuia atât prin romane cât și în jurnalism, la fel cum Marcel Proust
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
de dubitație, respingere sau chiar teamă. ul este adesea legat de o atmosfera specială, de un fel de crispare la întâlnirea cu imposibilul. Frica este si ea adesea prezentă, fie în câmpul eroului, fie din dorința autorului de a provoca angoasa cititorilor. Cu toate acestea, ea nu este o condiție "sine qua non" a fantasticului. Potrivit unor teoreticieni literari (Roger Caillois și Tzvetan Todorov), fantasticul nu ar constitui decât o ezitare în acceptarea supranaturalului și în tentația găsirii unei explicări raționale
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
House, Willie Brown, Blind Lemon Jefferson ș.a. și pe forță literară a unor versuri, care îl consacrează drept unul din cei mai însemnați autori de poezie populară americană. Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără repetarea de clișee
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
său francez, se revelează «un eu liric profund-paradoxist, elansându-se în „sondarea“ spațiilor memoriei și a „spațiilor“ dintre semnificanți și semnificați, cultivând mai rar „stările de grație“ și tot mai frecvent stările rezultate din izbirea acestui Eu de limitele tragic-existențiale, de la angoasă și stress, la alienare, la reificare etc.» (TGrp, 413): Din pământ un strigăt m-a ajuns, / mâinile-mi umblă pe chip / înstrăinate de lacrimi / și cine mă va crede ? // Ce noapte mă duce în jos, / ce ninsoare zadarnică ? / și sufletul
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul cel mai fertil al trăirii: “Cu degete albe dacă bat În fereastră/ Voi credeți că ninge și nu m-ascultați” (din volumul Elegii de când eram mai tânăr). Apărut la editura Humanitas În anul 2006, volumul
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
poem al său "Triptic Madrigalesc" în revista literară Flacăra. Inspirat de propria amintire a șederii la Sinaia va scrie "Dintr-un oraș de munte:Meditații" în care va alcătui o imagine unitară a toamnei și a începutului iernii, percepute prin angoasa ce pune stăpânire pe existența poetului; imagini cu o ușoară tușă bacoviană stau alături de propria-i viziune asupra relației om-natură. Așa cum tatăl său a fost prieten cu teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea, Luca a fost apropiat al familiei Dobrogeanu-Gherea. După căsătoria
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
al lui Andrea Bajani se configurează lin și dă cititorului posibilitatea de a se situa ușor și confortabil Încă de la Început În interiorul universului narativ. Atât acțiunea, cât și finalitatea ei sunt ușor de Întrevăzut Încă din primele pagini care conturează angoasa primară a personajului principal. De altfel, aici stă toată miza volumului, această ușurătate fiind atât potențialul punct de criză, cât și posibilul mod de salvare: dorința adultului de a reevalua relația cu mama care la părăsit pentru a căuta o
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
totale (subliniat în text) éprouvée pour Goethe me fascine toujours".9) Fascinația, de rîndul acesta, ține de caracterul neexplicit, misterios, al atracției totale, fenomen desigur ieșit din comun, într-o vreme cînd alți idoli, cei mai mulți malefici, existențialiști, adică profesioniști ai angoasei, domină spiritele cele mai alese. Oprim aci spicuirea unui mic număr de exemple, din care se reține ușor că a fi fascinat, pentru Mircea Eliade, înseamnă, la polul pozitiv al inteligenței sale electrice, a resimți o foarte mare admirație, iar
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
întâlnește pe Jack, cu care are o conversație existențială. Când el nu este în măsură să-și exprime punctul de vedere, o prostituată (Foster) îl duce în camera din spate, unde el nu reușește să presteze și dă vina pe angoasa existențială. Mafiotul ajunge la bordel, dar Kleinman fuge prin acoperiș unde îl întâlnește și este ironizat de rivalul său de la locul de muncă, care-i spune că Irmy a plecat înapoi la circ. Kleinman se duce și el acolo. La
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
pun în valoare un melanj straniu de atracție și repulsie, de expresionism sumbru și de hedonism autosuficient. O dulce incitare senzuală își dă mâna cu un rest de mister, a cărui latură neliniștită vorbește despre și se adresează propriilor noastre angoase. Această lume a contrastelor, greoaie și poetice în același timp, nu este un simplu exercițiu virtuos de limbaj vizual, nu este nici o demonstrație pură de semiotică vizuală în jurul a ceea ce clarul și obscurul pot oferi într-o cheie vizuală ultramodernă
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
Orfeu, un profet înțeles ca Mesia care putea reînvia devine acum un Christ vândut diavolului „alungat din orizont, în orizont”,un „geniu pustiu” marcat de viziunea tragică asupra existenței prin „categoriile negativiste” (Hugo Friedrich): alienare, dedublare, sciziunea eului, transcendență goală, angoasă, melancolie, etc. „Glossă” este considerată poezia lui Eminescu cea mai apropiată de filozofia budistă. Unele idei se infiltrează prin filosofia Schopenhauriană, iar altele prin intermediul cărții fundamentale budiste "". Titlul este sugestiv „o creație în sine” (Paul Cornea) concentrând toate semnificațiile filosofice
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
în anii ’40, ecouri ale unei secvențe amoroase chinuitoare se află în jurnalul lui Jeni Acterian — Jurnalul unei ființe greu de mulțumit —, unde, către sfîrșit, apare un misterios „S“, ale cărui irumpții fulgurante urmate de prelungi absențe o umplu de angoase și perplexitate pe tînăra autoare.) Tot acum este perioada în care Dragomir îi cunoaște pe Noica, pe Cioran, pe Mircea Vulcănescu, pe Mihai Rădulescu, personaje care (cu excepția lui Cioran) vor reveni în viața lui Dragomir în împrejurări, nu de puține
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Armeniei (LXIV). A cincea epistolă descrie un raid isaurian (XIV). Dar unitatea în această diversitate rezidă în apelul sincer, exprimat în aproape toate epistolele, prin scrisori către prietenii Sfântului, și în referințele, pe tot parcursul corpusului, la greutățile, boala și angoasele exilului singuratic 3. Scrisorile au caracter istoric, consolator, de recomandare și familiar 4. Scrise pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, tulburări care îl 2 P. R. Coleman
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
definească puțin câte puțin, și definiția rămâne totdeauna deschisă: nu se poate spune ce este acest om înainte de moartea sa, nici ce este umanitatea înaine ca ea să fi dispărut. Existențialismul refuză să dea omului o natură fixată pentru totdeauna. Angoasa ("die Angst" - anxietate, teamă nedeterminată) ocupă un loc dominant în filozofia lui Heidegger, căci prin ea se descoperă "neantul" care caracterizează ființa umană în fondul său. Omul este abandonat lumii fără un sens al existenței sale acolo, este suspendat în
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Sartre, omul este considerat într-o permanentă activitate de definire de sine. Omul nu poate decât să acționeze, gândurile lui sunt proiecte și angajări, sentimentele lui sunt întreprinderi în sensul în care viața este unitatea conduitei sale. Atunci de unde provine angoasa ("l'angoisse")? Dacă omul nu este ci se face și făcându-se își asumă responsabilitatea întregei specii, dacă nu există nici valoare, nici morală care să fie date a priori, dacă în fiecare caz noi trebuie să decidem singuri, fără
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
din acțiunile noastre, chiar când nu o vrem, noi constituim o scară de valori, cu responsabilitățile lor. Ponge afirmă că omul este viitorul omului. Acest viitor nu este însă dat, hotărât. Fiecare din gesturile noastre contribuie la desenarea acestui viitor. Angoasa însă, departe de a fi un obstacol în calea acțiunii, îi este chiar condiția de existență. Ea devine una cu sensul acestei redutabile responsabilități a oricăruia în fața tuturor. În privința disperării, este adevărat că omul are dreptul să spere; dar speranța
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
pe care și-l va da el însuși, fără alt destin decât acela care și-l va crea singur. Această cunoștință intuitivă a situației sale este ceea ce numesc existențialiștii disperare: conștiința seacă și lucidă a condiției umane. Tot astfel cum angoasa nu se distinge de sensul responsabilității, disperarea devine una cu voința de acțiune. Cu disperarea începe adevăratul optimism, acela al omului care nu așteaptă nimic, care știe că nu are niciun drept și nimic nu-i este îndatorat, și care
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
lume, genul ""chanson réaliste"" (cunoscut cel mai adesea doar că "chanson"). În cultura franceză și europeană a secolului 20, șansonetista franceză, cunoscută și sub numele de alint de "Privighetoarea," ocupă un loc unic, exprimând prin vocea și interpretările sale deosebite, angoasa și frământările unei întregi generații de francezi și vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrațiilor europene. Numele său adevărat era Édith Giovanna Gassion. Și-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian = vrabie) cu
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]