1,114 matches
-
Doar că în Dacia asta, pe lângă șofer, se mai urcau vreo două sute și ceva de inși și zburau cu ea de două ori pe zi la 10 kilometri deasupra Pacificului, Atlanticului sau bulevardului Magheru. Mecanica morții nu conținea nimic complicat, angrenajele ei funcționau liniar, într-o relație precisă de cauză-efect, fără pauzele și adâncimile psihologice pe care le căutau, de secole, scriitorii. Un fir prost izolat făcea un scurt-circuit, scânteia ardea mocnit, topea cauciucul, se propaga pe-o căptușeală de-aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l și folosească; sau poate îl folosea altcineva în locul lui? Bidileanu Ovidiu avea acum, ca și mine, 38 de ani. Ne despărțeau două străzi, câteva mii de cărți (pe care eu le citisem, iar el nu) și ceva necunoscut, un angrenaj minuscul care-n creierul lui funcționa într-un fel, iar în al meu altfel, făcându-ne străini și diferiți, ca doi imbecili care se întâlnesc și nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea în ochi. Undeva apăruse un accident, o greșeală, un asemenea angrenaj de splendoare și demnitate n-avea voie să se plimbe liber la orele mele. Afară o aștepta probabil un BMW 7, cu motorul turat silențios. Sau o gașcă numeroasă, venită din cine știe ce cartier bogat al orașului să-i asigure escorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
subtilă, dar durabilă. O studiasem pe Internet, privindu-i tablourile. Ea îmi declanșase frica. Spațiul se fragmenta, cursul firesc al mișcării părea fracturat, un detaliu infim venea să tulbure pedalarea ordonată și liniștită a timpului către secunda următoare. Ceva din angrenajul de linii, roți și rozete care însuflețea personajele pictoriței, făcându-le să se deplaseze precis și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca și-n mintea mea: neurocortexul secreta enzimele neîncrederii, le difuza prin sistemul central al fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
implementarea“ nu reușea. Nimeni nu ne putea „fideliza“: planul pur și simplu nu devenea „sustenabil“. Mergeam mai departe, rupți, disfuncționali, frânți, ca micro-roboții din Los Alamos: dacă ne smulgeai un braț sau ne îndoiai un picior, zvâcneam înainte, fără întreruperi. Angrenajul arăta hârșâit, se autoregla ca televizoarele rusești cu lămpi, își deplasa masa de carne și tranzistori prin spațiu, ocolind obstacolele. Ne-am fi putut numi oricum, Androne sau Robotin, hackerii ne-ar fi spart circuitele mentale, iar bloggerii ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nano ar fi echivalentul unei părți de un miliard dintr-un metru.“ „Nanocomputerele se bazează pe-operațiuni de manipulare moleculară.“, am intervenit și eu, „Folosesc o tehnologie auto-multiplicativă, ca o mașinărie vie. Se construiesc, se desfac și se refac permanent: angrenaj după angrenaj, celulă cu celulă, particulă cu particulă. Piesele lor sunt mai mici ca niște bacterii. Nimeni nu știe cu exactitate de câte operațiuni e capabil un nanocomputer, pentru că sistemele lui de calcul și procesare rulează în permanență. Un nanocomputer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi echivalentul unei părți de un miliard dintr-un metru.“ „Nanocomputerele se bazează pe-operațiuni de manipulare moleculară.“, am intervenit și eu, „Folosesc o tehnologie auto-multiplicativă, ca o mașinărie vie. Se construiesc, se desfac și se refac permanent: angrenaj după angrenaj, celulă cu celulă, particulă cu particulă. Piesele lor sunt mai mici ca niște bacterii. Nimeni nu știe cu exactitate de câte operațiuni e capabil un nanocomputer, pentru că sistemele lui de calcul și procesare rulează în permanență. Un nanocomputer nu stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să merg înainte, exact, puternic, necompromis, a falimentat. Mica mea economie sexuală, exclusivistă ca un club privat, s-a prăbușit în câteva luni. Intrasem în capitalism și nimeni nu-mi mai observa rezistența. Dacă încă păstrasem un colț neatins din angrenajul ei, asta se datora încăpățânării și senzației inerte că merit mai mult, totul, de fapt. Sigur, nu mă consideram un fătălău: corpul fusese deja donat unor experiențe carnale, corelate vârstei și fără de care nu puteam pătrunde în lumea bărbătească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din zonă, devastate periodic de vizitatori), și-n camera colegei din vila 12 (mama ei, stewardesă la „Tarom“, era mai mereu plecată de-acasă). Nici părinții nu fuseseră cuminți. Nu știu de ce, întotdeauna ni-i imaginasem sobri și asexuați, un angrenaj cu două trupuri cuplate zilnic și neobosit în slujba noastră. Brațele angrenajului cărau sacoșe cu biscuiți și iaurturi (mulți își mai amintesc borcanele ca niște grenade de sticlă și capacele lor gri, verzi sau bleumarin metalizat, bune de găurit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
12 (mama ei, stewardesă la „Tarom“, era mai mereu plecată de-acasă). Nici părinții nu fuseseră cuminți. Nu știu de ce, întotdeauna ni-i imaginasem sobri și asexuați, un angrenaj cu două trupuri cuplate zilnic și neobosit în slujba noastră. Brațele angrenajului cărau sacoșe cu biscuiți și iaurturi (mulți își mai amintesc borcanele ca niște grenade de sticlă și capacele lor gri, verzi sau bleumarin metalizat, bune de găurit cu arătătorul), picioarele alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
procedam altfel. Marfa mea era elastică, impalpabilă. Lanțurile de informații se formau din mers și se rupeau la fel de ușor, pentru a fi apoi reasamblate între privire și memorie. Acolo țineam totul. Spațiul de depozitare al poveștilor se confunda cu dinamica angrenajului optic și afectiv: fluctua, își modifica parametrii, se dezagrega și se reorganiza după caz. Arhitectura lui nu putea fi spartă, codurile de acces lipseau. Informația se redistribuia permanent, în structuri variabile și temporare. Gândeam dublu, triplu, cvadruplu, pe câte câmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de plan secund care încercau să urmeze spiritul poetului mărturisitor că preocuparea lui dintotdeauna a fost științifică și literară (în chiar ordinea pusă de Eminescu). Or, de la G. Călinescu încoace, s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că eminescianismul deschide o "nouă eră în poezia mondială", deși se întâmplă ca nici unii critici contemporani să nu creadă cu tărie într-un atare adevăr. Dovedirea universalității poetului trezește ambiții competițional-megalomane studiului, pentru care e pus în mișcare un imens angrenaj, de referințe, de cele mai surprinzătoare proveniențe, astfel încât la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative, să se aștearnă concentric, în jurul columnei eminesciene. Așa de pildă, într-un "al doilea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sacrificare... se înscrie în rândul altor cărți punând în discuție momentele controversate din viața lui Eminescu și Theodor Codreanu își face curaj să tragă încă mai apăsat concluzia că poetul a fost, începând cu ziua de 28 iunie 1883, victima angrenajelor politice din epocă și că eforturile prietenilor "s-au canalizat spre a salva poetul", dar "nimeni n-a părut dispus să înțeleagă că poetul nu putea fi salvat decât împreună cu ziaristul" (p. 22). În fapt lucrurile stau oarecum altfel și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu "complexul lui Sisif"), a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (neotradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară". În contextul unui rol de piuliță într-un angrenaj social rigid, supus presiunii "totalitare" de "jos" și de "sus", trebuind să fie mereu atent și să manevreze între turbulența histrionică a unui Esinencu ori Saca, de pildă, și năbădăile lui Bodiul, "heracliteanismul" lui Victor Teleucă trecea ușor fie complex
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lung, dar nu era ușor să Îți faci o idee precisă asupra formei sale inițiale, Întrucât pesemne cineva se năpustise asupra lui, făcându-l bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre Santa Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele În poziția inițială, stingând viața mecanismului, care se opri cu o ultimă pocnitură a angrenajelor sale ascunse. - Cum ți-am spus, nu știu, răspunse el. Pare să nu aibă nici un scop practic. Pune doar În rotație acele două soiuri de aripi. Dante continua să observe obiectul, căutând un posibil răspuns. - N-ar putea face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar În rotație acele două soiuri de aripi. Dante continua să observe obiectul, căutând un posibil răspuns. - N-ar putea face parte dintr-un aparat mai mare? - M-am gândit și la asta. Dar nu e așa. Tot lanțul de angrenaje interne este perfect dispus pentru a obține acest singur efect, iar pe cutie nu mai există nici o deschidere care să ne permită să o punem În legătură cu vreun alt mecanism. Iar partea exterioară aflată În mișcare, la rândul ei, nu prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va Întâmpla. Dante Își mușcă buzele, nesigur. Zumzetul tot mai puternic al angrenajelor umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului sporea viteza de rotație. Aripioarele regulatorului se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul avea să ajungă la regimul prevăzut și să se stabilizeze. Între timp, continua să privească prin gemuleț, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După punerea În rotație cu mare viteză a axului, se proiectează o rază de lumină spre prima roată: aceasta trece prin fantă, se reflectă Într-o oglindă așezată la o depărtare considerabilă și se Întoarce spre cel de-al doilea angrenaj, care Între timp s-a rotit atât cât să Îi ofere luminii un nou interval. Calculând raportul dintre distanța parcursă de dinții angrenajului și cea străbătută de raza de lumină e posibil, așadar, să i se stabilească viteza cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reflectă Într-o oglindă așezată la o depărtare considerabilă și se Întoarce spre cel de-al doilea angrenaj, care Între timp s-a rotit atât cât să Îi ofere luminii un nou interval. Calculând raportul dintre distanța parcursă de dinții angrenajului și cea străbătută de raza de lumină e posibil, așadar, să i se stabilească viteza cu o bună aproximație. Dată fiind relativa simplitate a aparatului, intuiția francezului ar fi putut fi anticipată de Înțelepții de care se Înconjurase marele Frederic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]