566 matches
-
și nici mai târziu să mă ducă la oftalmolog, să-mi dea ochelari de corectat vederea. În vremurile acelea erau alte necazuri mai mari de rezolvat, copiii erau neglijați și de aceea mulți din ei mureau înainte de a număra câțiva anișori. Aveam exemple în acest sens chiar în familia noastră, Angelica, Petrișor și alții, născuți cu mult înainte de a mă naște eu, care au murit înainte de a împlini doi ani. Mai târziu, m-au culcat în altă cameră. Era încă noapte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au ce înseamnă ia, acolo, o bucățică de foame, măcar de poftă! Atunci a murit de tuberculoză osoasă Verginia, soția fratelui meu cel mare (era cu optsprezece ani mai mare decât mine) și fetița lor, Anișoara, o gâgâlice de câțiva anișori a fost adusă să stea cu noi. Mama o trimitea pe la amiază să-l cheme pe bunicul din grădină la masă. Mogâldeața venea abia mergând pe cărarea din mijlocul grădinii și striga la tata, care prășea niște varză: - Teateaie, ai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
niciodată, era numită de noi, copiii, ”locul cu stafii”. Din această cauză, de cum se lăsa seara, înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceasta n-a provocat Însă nici o revoltă. Clienții au părăsit rapid cabinele, ieșind În stradă și ștergând putina. Am fost duși la parter și aliniați lângă celelalte fete. ― Hei, salutare, spuse polițistul când ajunse la mine. Ia zi, cam câți anișori ai tu? Din secția de poliție aveam voie să dau un singur telefon. Așa că În cele din urmă mi-am pierdut curajul, am cedat și am făcut-o: am sunat acasă. A răspuns fratele meu. ― Eu sunt, am spus. Cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să facă și ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
căruia a construit foișorul. Construcția s-a încheiat în '47, când ne-am și mutat aici. Sora mea a stat cu noi până acum patru ani, când s-a măritat cu un tâmplar. Are și un băiețel de vreo trei anișori, foarte precoce. De atunci, eu și mama locuim singuri, vânzând din când în când câte o marcă poștală cu care ne acoperim cheltuielile." Abia când Egor a tăcut și-au urmat câteva secunde de liniște țiuitoare, mi-am dat seama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîmplat să întîlnim trecători sau oameni ieșiți pe la porți, căci era aproape ora unsprezece. Se holbau după noi și chiar, mahalagioaicele, ne făceau în toate felurile, căci eram ca niște paparude. Băieții de vârsta noastră și chiar țângăii de câțiva anișori, murdari ca naiba, aruncau cu pietricele după noi și făceau gesturi de neînțeles. Calvarul ăsta a durat însă doar vreo cinci minute, până am ajuns la gardul verde, cu flori argintii de tablă, culmea eleganței pe-atunci, în spatele căruia se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
GÎNDAC? |la, om citit și el, cu glagore și afect peste limita normală, s-a binoclat adânc, cu maximă atenție, și m-a sfătuit să evit pe cât se poate, măcar câteva luni, băutura! Culmea!, nu mai beam de vreo 7-8 anișori triști... Atunci? Abandonează bilele, sârmele... zise el gânditor, visător... Mda, era o situațiune, o dependență în plus pe lângă tranchilizantele și cafelele alternate aiurea... ba mai se iscase și patima de-a cumpăra... veioze... Numai că din basmul de groază respectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cînd e vorba de schimbat o vorbă cu cineva la telefon, o are pe doamna Ella. Era poate una dintre cele mai arătoase vorba lui Liuță femei din București. Făcea culoar pe unde trecea. Singură, cu copil mic, de cîțiva anișori. Mihai îi telefona la serviciu, iar femeia se arăta bucuroasă. Apoi i-a îngăduit s-o sune și acasă, cu condiția să întrebe întîi dacă se poate sta de vorbă. Discutau de una, de alta să umple timpul, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
asta de mult, cînd era student. Se plimba cu Ella prin Cișmigiu. Femeia găsise pachete de smochine la un chioșc și era fericită. Spunea că-i plac foarte mult fetiței. Mihai și-o închipuia pe Doris un țînc de cîțiva anișori, întîmpinîndu-și mama cu mîinile întinse și ochii mari, ațintiți spre geanta din care femeia urma să scoată pachetele. Coboară din pat încet, aprinde iar lumînările din pahar, că nu s-a dat încă drumul la lumină(14, îmbracă haina îmblănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-o va cere pe doamna, spunînd că-i un coleg de serviciu. Ba nu! Va întreba: familia Popa? și, cînd i se va spune că nu, își va cere scuze politicos. Alo... se aude glasul unui copil de cîțiva anișori. Mihai încremenește iar vederea i se întunecă. În toate gîndurile lui a uitat un lucru esențial: Teona are un copil! Alo... se aude imediat vocea unei femei. Să fie într-adevăr ea?! Mihai nu-și poate da seama. Nodul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zis și „Pasăre“ (cunoscut consumator de droguri), la Tommy Tucker’s Playroom, În al nouălea cer, fiind ajutat să ajungă acolo de o anumită cantitate de Plantation Punch, specialitatea casei. În acea seară era Însoțit de Lynette Brown, de optsprezece anișori, o Încîntătoare brunetă, avînd deja la activ două arestări pentru posesie de marijuana. Lynette i-a spus corespondentului nostru secret: „Lu’ Bill Îi place coloarea neagră. Zice că « După ce ai gustat dintr-o negresă, nu te mai saturi». Se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
milionară printr-un magazin cu jucării și gindindu-se poate că ar fi trebuit să cumpere cîteva jucării ca să Ic ti imită săracilor ei de la hipodrom, văzu vioara Într-o vitrină și i se păru că lui Julius la cei cinci anișori ai lui, urechiat cum era, i-ar sta foarte bine să cînte la vioara, Julius reuși să desfacă pachetul cu micuța ghitară și văzu ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Janet, care avea patru ani. Ea era aplecată în față și avea pumnul băgat între picioare - voia să ajungă la baie, aparatul foto avea mereu efectul acesta asupra ei. Sprijinită de Mike, ținând pe al său Owen de numai trei anișori în brațe, era Monica. Zâmbea fericită, părând tânără, cu părul fin și aranjat, cu genele lungi ca ale Priscillei Presley. Și, în centru, înghesuită între cei doi adulți, cu ochii ei de șase ani încrucișați comic, era Ashling. Lucifer, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
etc. Autoarea menționează faptul că își dorește ca orașul natal să fie unul cunoscut, cu mulți turiști care să aprecieze frumusețile naturale ale orașului, județului și de ce nu, al Țării noastre. poet Mihai Leonte Nota autorului Deși plecată de câțiva anișori din localitatea Moldova Nouă,gândul la acest orășel cochet nu-mi dă pace. Cu regret în suflet pot spune că mi-aș fi dorit ca acest oraș să prospere, ca populația acestui oraș să fie cât mai mare. Dar problema
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
țin de mână, în drumul lui spre școală, chiar din prima zi: ca și când s-ar fi născut încă o dată ! I-am și spus asta, deși nu știu dacă a înțeles foarte bine căci tot ieri îl aniversam, la cei cinci anișori, și pe frățiorul lui, A. N. Toamnă caniculară, zi de vară indiană în Ardeal. Două școli de cartier, gard în gard: una publică, cealaltă privată. Sub soarele dimineții, părinții și copiii gătiți deopotrivă coborau din limuzine. Cele mai scumpe nu
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
voci dinăuntru. Un glas de fetiță țâșnește vesel precum trilul unei privighetori. Inima îi tresaltă de bucurie. Livilla lui cea frumoasă ca o zeiță și înțeleaptă asemeni unei femei mature, care reușește totuși să-și păstreze toată gingășia și sfiala anișorilor ei. Nouă la număr! Surâde nostalgic. Ce repede trece timpul! Mai ieri era bebeluș, acum e școlăriță. Învață și ea alături de băieți, de Neron de fapt, fratele cel mare. Drusus nu a împlinit încă cinci ani. E într-o altă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-meu aruncă o ocheadă la decolteul Lisei. Iarăși ne apucă pe amîndouă chicotitul. Dan clatină din cap, prefăcîndu-se serios. — Mai exact, ce vîrstă au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu gura pînă la urechi. Cinci și jumătate! strigă Trish Îmbufnată. — Iar eu am cinci ani și nouă luni! o imit eu, iar asta ne face să izbucnim din nou, spre dezaprobarea celorlalți. Cred că ne-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adaugă ea grăbită. Și știm amîndouă că nu e cazul. — Deci, nu mă mai necăjiți cu Charlie Dutton? Întreb eu. — Bine, ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune Fran. Soțul meu, În vîrstă de patru anișori, și cu mine promitem să nu te mai necăjim În legătură cu Charlie Dutton. SÎnt obișnuită să fiu a cincea roată la căruță În compania celor doi, căci ne-am cunoscut cu mult timp Înainte de apariția lui Dan În scenă, așa că revenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru corectitudinea lor, iar familia avea un nivel de trai îndestulător. Tata, încă din tinerețe era un cunoscut crescător de cai, îndeletnicire din care făcuse mai mult o pasiune decât o afacere. În anul 1943, când eu aveam doar un anișor, tata a fost concentrat și trimis pe front. Însă, respins din punct de vedere medical, a rămas concentrat, fiind repartizat la o unitate de aprovizionare a trupelor de pe front. Mama și cu mine, am rămas în Cernăuți. Până în primăvara anului
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
intriga (dorința de a o felicita pe doamna Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai puternic decât cel prin care reușim să ne deziluzionăm. Nu știu dacă e bine sau dacă nu ar trebui să fac un fel de grevă a tăcerii de care tot am vorbit prin eseistica mea de acum vreo 15 anișori. Asta e situația. Am mai scris, de altminteri, și un roman scurt, doar de două sute de mii de semne, Mare amară, un fel de experiment, complet inedit în tot ce am făcut până acum. Dan Stanca vs Dan Stanca. Autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și să bei pe gratis cât te ține suflul epic. în spatele stăpânului, țopăie harnică o țigăncușă de vreo douăzeci și unu de anișori, un adevărat factotum al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu toții în lumea viselor, fiecare după puterile lor, de la fiecare după capacități. în ceea ce-l privește pe Metodiu, trebuie să spunem - și credem că suntem în asentimentul tuturor - că visa următoarele: se făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar când am îndrăznit să-i fac propuneri „indecente”, după clasificarea făcută de ea, nu s-a supărat, dar m-a refuzat elegant:Știi ce? Încă nu am împlinit douăzeci de ani și chiar dacă tu ești mai mare cu câțiva anișori... nu cred că ne-am maturizat încă. Nu râde!! Nici tu nu ești cine știe ce... experimentat în ale... comunicării cu fetele, pentru că se spune despre tine că ai ochi mai mult pentru bisturiu, experimente, laborator...etc... Doar că... natura biologică își
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]