508 matches
-
el să dezvirgineze o fată mare, era expert în asta, se considerau norocoase cele care începeau viața amoroasă prin el, artă adevărată! Dar asta nu-i iubire!, își mai spune Maestrul, uneori, dar rar de tot. A căutat-o pe Anita în celelalte femei cu o forță sexuală teribilă, toate gângureau, transpirau, țipau, se întindeau fericite în așternuturi, sexul!, le cânta el la ureche, fă sex și trăiești o sută de ani, carnea trebuie liniștită, fă-o fericită, capul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
treacă, ai muncit atâta pentru Teatru, eu pentru Teatru te-am pregătit, nu pentru femei, astea vin și se duc. Nu m-ai pregătit pentru Iubire, mamă? Nici pentru iubire, nici pentru femei, eu, pentru Teatru. Ai treabă, dragule! Cu Anita așa a fost să fie, eu ți-am spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și-i lăsăm să se mai coacă, prin pomii rotunzi tot plutesc imagini de demult, într-un vârf, pe frunze, o vede pe Anita cum pleca ea de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el mânca alături de Rita, fata care devenise prima lui nevastă, mereu o vede pe Ani cu spatele, plecând, îi vede sandalele alea ușoare, picioarele lungi, stă cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de orice, să mi se rupă sufletul de frumos, asta e teatru, spusese ea odată, tot așa acuma, la bătrânețe, tot așa acuma, când îi venea băiatul, Actorul... Tata a murit și mama nu l-a urmat, își spune Maestrul. Anita a murit și eu n-am urmat-o. În nici un fel. Nici măcar, așa, ca Orfeu, care a cerut de la potentații lumii de dincolo pașaport ca s-o aducă înapoi, în lumea cu soare, pe Euridice. A fost laș sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lumii de dincolo pașaport ca s-o aducă înapoi, în lumea cu soare, pe Euridice. A fost laș sau a fost puternic? Știu doar că a omorât-o a doua oară, întorcând capul. Eu?, eu n-am urmat-o pe Anita în nici un fel, eu am fugit în brațele altor femei. Asta e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apă în soarele sfârșitului de septembrie, soarele care se amestecă printre stele pe casa lui, pe copacii galbeni și verzi, memoria grea ca pământul nu-și găsește adăpost, ca totdeauna când se gândește la fată, se desenează imaginea aia cu Anita plecând de pe terasa de la Hades, acolo am murit amândoi!, își repetă a mia oară Octavă, fata e tot cu spatele, merge târâindu-și picioarele frumoase, lungi, sandalele ușoare nu o ajută deloc, astăzi n-o vede plângând, umerii nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acolo am murit amândoi!, își repetă a mia oară Octavă, fata e tot cu spatele, merge târâindu-și picioarele frumoase, lungi, sandalele ușoare nu o ajută deloc, astăzi n-o vede plângând, umerii nu-i tresar deloc, astăzi nu plânge Anita lui... Deschide din nou casetofonul mașinii, se aude muzică, Heitor Villa-Lobos, Bachianas Brasileiras nr. 5, ce voce are femeia asta de cântă, Doamne, ce jale!, își spune Maestrul, e ca și cum ar plânge Anita, alunecând pe vârfurile copacilor, iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-i tresar deloc, astăzi nu plânge Anita lui... Deschide din nou casetofonul mașinii, se aude muzică, Heitor Villa-Lobos, Bachianas Brasileiras nr. 5, ce voce are femeia asta de cântă, Doamne, ce jale!, își spune Maestrul, e ca și cum ar plânge Anita, alunecând pe vârfurile copacilor, iar și iar cumplita asta de melodie dureros de frumoasă, ce înseamnă destinul!, cum îmi trimite mereu și mereu tot Villa-Lobos, cumplita de memorie nu era destul... Undeva sus, luminile se amestecă, e ciudat, miros culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în încurcătură, văd eu, ești încurcat și ai venit pentru... — Nici nu știi cât de încurcat. Nu știu ce să fac, am o fată, am avut o fată... bărbatul lasă friptura din mână, lasă și ochii în jos. O vede iar pe Anita, așezată pe scaunul de la Hades, plângând tăcută, fără suspine, doar lacrimile care curgeau în liniște. O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la mijlocul actului al cincilea, zicea Ibsen. Aude numai în mintea lui tic-tacul unui ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ori, scurt, dar, de alături, iese vecina. Bătrâna aceea frumoasă, suedeză-slavă, niciodată n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aceea frumoasă, suedeză-slavă, niciodată n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați văzut și dumneavoastră, veneam din oraș. — Aaa, fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați văzut și dumneavoastră, veneam din oraș. — Aaa, fetița de-alături!!!, a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi, pajiștea pe care Anita Își ținuse ore În șir sânii la soare, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi, pajiștea pe care Anita Își ținuse ore În șir sânii la soare, În timp ce un obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi, pajiștea pe care Anita Își ținuse ore În șir sânii la soare, În timp ce un obscur poet Îi acoperea cu versuri patriotice, Își schimba de la o vreme culoarea: mov, dimineața, se apropia de violet la apusul soarelui. Până să se fixeze Într-un fel, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
violet la apusul soarelui. Până să se fixeze Într-un fel, vor trece ani. Abia apoi se va putea vorbi din nou despre un trecut nu prea Îndepărtat. Cel puțin așa susținea domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nou despre un trecut nu prea Îndepărtat. Cel puțin așa susținea domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O bună parte a vieții sale a fost ritmată de aceste versuri și de câteva slogane: Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
versuri și de câteva slogane: Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului de la UTC care nu lipsea de la nici o ceremonie. Ca o fată cuminte ce era, Anita Își arăta sânii doar soarelui și lui Volodea Demian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului de la UTC care nu lipsea de la nici o ceremonie. Ca o fată cuminte ce era, Anita Își arăta sânii doar soarelui și lui Volodea Demian pe pajiștea verde a grădinii lor, și nu depășeau În nici un caz mărimea unor dovleci potriviți sau a doi iepurași de câteva luni cu care Volodea se juca În voie. Metafora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]