676 matches
-
de existența celuilalt. Dacă, din punct de vedere logic, nu putem concilia abordarea holistă cu cea individualistă, nu e mai puțin adevărat că, la nivelul reprezentărilor cetățeniei, modelele mai curând se amestecă decât se exclud reciproc. Această dublă realitate (logici antagonice și amestec al reprezentărilor) este sursa unei tensiuni care pare destul de caracteristică pentru „cetățenia În stil francez”. Aceasta din urmă pune În evidență o anumită distanță față de politică, ceea ce ne conduce la precizarea sensului apartenenței cetățenești: ea trimite mai puțin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru Întărirea normelor colective și pentru unificarea conștiințelor, să privilegiem o viziune sistematică sau să dezvoltăm o abordare relațională. Aceasta din urmă, foarte prezentă În lucrările lui Georg Simmel, subliniază faptul că societatea este locul unei interacțiuni perpetue Între forțe antagonice, dezacordurile care se exprimă fiind inseparabile de socializarea În jurul aceluiași obiect, astfel Încât „este aproape inevitabil ca orice element comunitar să se amestece cu ostilitatea”. De altfel, clivajele Între grupuri nu Înseamnă că În interiorul fiecărei tabere există o perfectă armonie: rivalitățile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unde ar fi cel mai bine să fie situată? La Începutul, În centrul sau la sfârșitul acesteia? Încă o dată, sub cel de-al Doilea Imperiu, deviza dispare. Însăși ideea ei este contestată: În vreme ce Marx ironizează fraternitatea care maschează realitatea „claselor antagonice dintre care una o exploatează pe cealaltă” (Lupta claselor În Franța, 1850), Etienne Vacherot nu vede În ea decât „expresia unui sentiment, dar nu și a unui drept” (La Démocratie, 1860). Chiar și În perioada (1880) În care deviza este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
influențate de capacitățile de a face rău ale unor grupuri mici, a căror periculozitate este adesea orchestrată de mass-media și de opinia publică, ceea ce sfârșește prin a banaliza acțiunea violentă. Anomică, proliferarea agresiunilor indică dereglementarea unei societăți sub efectul pasiunilor antagonice și al absenței sancțiunilor. Tâlhărieila drumul mare de altădată i s-au substituit astăzi bandele de răufăcători (care iau ostatici sau jefuiesc bănci), precum și facțiunile, fundamentaliste sau nu, care comit atentate, cum a fost cel Împotriva turnurilor din Manhattan, la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
paradox pragmatic care se regăsește în interacțiunile umane la nivelurile verbal, paraverbal și nonverbal. Dubla constrîngere este un tip special de conflict care generează o situație de tip no win, în care unul dintre protagoniști este condamnat la două situații antagonice: dacă face și, totodată, dacă nu face un anumit lucru. Inițial, Gregory Bateson a explicat noțiunea ca pe un conflict care se află la baza creativității și a psihozei, iar diferența apare atunci cînd cineva reușește să depășească impasul într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în Franz și François, cred că acest roman nu este alcătuit numai dintr-o suită de du-te-vino sau de zigzaguri între două generații, dar și dintr-o serie de du-te-vino între cinema și literatură - ca să nu mai vorbim despre raporturile antagonice între religie și erotism, o temă universală. „Fiecare tăietură este o minciună“, spunea Godard. Textele dumneavoastră îmi par adesea un adevărat origami, cum faceți de vă păstrați totuși veridicitatea? Ei, astea sunt secrete de fabricație... Este ceva spontan și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să le adopte ca răspuns la exigențele economice ale puterii dominante pot fi radical opuse. Există si clivaje categoriale: între diferitele categorii ale populației apar distanțe ca urmare a efectului relației de dependență; se formează partide pentru instituționalizarea apărării intereselor antagonice. Ultima categorie este reprezentată de clivajele referențiale: existența acestora are legătură cu aspectele care țin de marcarea identității care permite justificarea sau denunțarea statutului colectivității față de puterea dominantă. Nici unul dintre clivajele astfel identificate nu permite stabilirea unei subîmpărțiri nete între
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
evoluează continuu în favoarea primilor. Ultimii au totuși un cuvânt de spus, iar structurile conducătoare trebuie să le facă mereu concesii. Divizări similare au putut fi observate și în cadrul Alianței pentru Stânga Democratică (SLD) din Polonia: această formațiune adăpostește diferite curente antagonice, unele devotate principiilor minimaliste, iar altele receptive la principiile pe care le presupune versantul maximalist al clivajului. Multă vreme aceasta a reușit controlarea acestei tensiuni și obținerea anumitor beneficii politice, promovând o opțiune sau alta, potrivit necesităților momentului. Dificultățile pe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
identică, fără nici un conținut..". H. Bonciu, freak show cu Ramses Ferdinand Sinidis Istoriile literare notează prezența lui H. Bonciu în viața culturală interbelică sub semnul unei evoluții atipice. Două aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, însă. Primul vizează natura incertă a esteticii operei sale - un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunecări spre onirism și suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
În istorie puteau trece drept tot atâtea limite, „defecte grave”, pulsiuni negative etc. Omul, În optica nietzscheniană, devine aproape un zeu, asumându-și, Încărcându-se voios de elemente, de „calități” ce trăiesc Într-o continuă confruntare, Într-o luptă ne-antagonică, creînd pur și simplu - și explicând, În cheie hegeliană mai ales - viul! Ceea ce se naște și poate dura doar din această confruntare, luptă eternă, care Înseamnă naștere și ucidere aproape În același timp, capacitate infinită de regenerare, de creație. Și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al bolșevismului „eliberator” Înseamnă, În primul rând, a-i studia și a-i cunoaște bine tradiția - ce vine, după cum știm, din trei direcții diferite, conform istoriei celor trei mari provincii românești, trăitoare secole la rând sub trei imperii extrem de diferite, antagonice chiar! - apoi de a studia cu calm și o anume răbdare - dar cine a mai avut calm și răbdare În focul acelei mari bucurii, În siajul acelui mare seism social și uman?! - modificările pe care, totuși, acea jumătate de secol
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai pierde o dată! O patrie, un concept În care vom Îngrămădi ca’ntr-o barcă de vis, așa cum au făcut un Heliade sau un Eminescu, un Goga sau Nichita Stănescu, valorile noastre, care nu vor fi altele și nu vor fi antagonice Europei; acea Europă care ne-a fost model, ieșită din contradicțiile și utopiile Renașterii, ale feudalității mândre europene, regat al familiilor și al onoarei, cuib al ideii, Îndrăznețe atunci, de Națiune! - valorile care ne-au modelat și care, chiar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai înalt decât muribundul (sau, după unii, defunctul) postmodernism. Și păstrând iarăși câte ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mică parte a populației, constituită mai ales din burghezia orășenească, membrii profesiilor și moșierii bogați. Pînă în 1914, viața politică a Croației a fost dominată nu numai de conflictul cu autoritățile centrale maghiare, ci și de relațiile cînd prietenești, cînd antagonice dintre croați și sîrbi, care erau complicate de dezacordul în privința Bosniei-Herțegovina. Atît programul național croat cît și cel iugoslav cîștigaseră pînă atunci adepți în Croația. Dintre naționaliști, cel mai popular era Ante Starčević, șeful Partidului Drepturilor, ale cărui doctrine aveau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Război, acțiunile derulate de autoritățile statelor maghiar și român se înscriu în aceeași paradigmă a naționalizării populațiilor cuprinse între granițele asupra cărora acestea își profesează monopolul exercitării violenței fizice și simbolice. Diferența capitală consistă în structura populațiilor celor două state antagonice.11 Dacă populația regatului românesc era relativ omogenă din punct de vedere etnic, cea cu care avea de-a face statul maghiar era mult mai eterogenă. Violența ideologică a fost similară de ambii versanți ai Carpaților, în Panonia ca și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în numele statului român și pronunțarea publică a condamnării regimului comunist în Parlamentul României a constituit momentul critic, punctul de cotitură care a marcat rebalansarea raportului de forțe în politica și cultura românească cu privire la moștenirea comunismului. Două narative divergente, cu tente antagonice, au definit principalele modalități de raportare la trecut: i) narativa conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al muștarului, vanilina vaniliei. À propos: vanilina rezultă chiar din distilarea uscată a lemnului, lucru de care se poate convinge oricine adulmecând fumul unei hârtii aprinse... bineînțeles nu una de o sută de mii, căci nu se știe ce reacție antagonică e În stare să catalizeze metalul firului de securizare... Care principii active s’au Încetățenit alături de bucățelele de Natură - mirodeniile adică - care le conțin, mai ales că nu mai costau scumpe expediții peste ocean sau prin deșerturile Asiei... À propos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Vine firesc altă Întrebare. Simplu. Efectul de piramidă e unul de formă, bazat pe „jocul“ suprafețelor și orientării lor. Dar suprafață pură nu există În lumea noastră. Orice suprafață se Întocmește prin participarea unui material. Și sunt materiale indiferente, altele antagonice, care diminuează efectul scontat, dar și altele care Îl intensifică. E preferabil a le folosi pe ultimele... Și, dacă tot discutăm despre antagonism, respectiv sinergism, să ofer un sfat inedit, căci multe din cele spuse se pot afla și din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mersul la biserică. De asemenea, studiul invocat al cercetătorului lusitan evidențiază și prezența unei relații între religiozitate și intensitatea angajării în activități religioase. în privința cinismului social, studiul lui Neto (2006) a relevat o corelație pozitivă puternică a acestuia cu atitudinile antagonice, discriminatorii și dorința de evitare resimțită de persoanele cinice social față de cei în vîrstă. Pe lîngă imaginea negativă despre alții, s-a observat și o corelație a cinismului cu o imagine de sine negativă și cu lipsa satisfacției în articularea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
oferit de Sigmund Freud prin personajul din tragedia antică a lui Sofocle, Oedip- Rege. Oedip are sentimente ambivalente pentru tatăl său, care este în același timp un rival și un obiect de dragoste și de identificare. "Diagnoză" acestor stări emoționale antagonice îndreptate asupra aceleiași persoane este denumită de Sigmund Freud "complexul lui Oedip". Dar cum se aplică conceptul de "ambivalență" în analiza comportamentelor vestimentare ale indivizilor? Cartea psihologului britanic John C. Flügel, The Psychology of Clothes (1930), oferă un răspuns în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
om politic irlandez din acea perioadă care a formulat o politica socială demnă de a fi numită astfel. În lucrarea să Speranța Irlandei din 1897, el scria că "cele două curente de gîndire din Irlanda, socialismul și naționalismul, nu sînt antagonice, ci complementare, iar socialismul irlandez este în realitate un socialism patriotic". Cele două curente aveau multe elemente doctrinare comune: ambele doreau independența Irlandei, ambele prevedeau folosirea mijloacelor violente (revoluția) pentru înfăptuirea acestui deziderat și ambele doreau o dezvoltare industrială accentuată
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Citizen Army vorbeau despre o rebeliune împotriva Mării Britanii, ci și membrii Ulster Volunteers Force, rămași în Nord în cazul în care autonomia s-ar aplica întregii Irlande. Liderul moderat John Redmond a subestimat forță și hotărîrea celor două forțe antagonice, fapt ce a dus la declanșarea violențelor în Irlanda. O mare contribuție la această stare de lucruri a avut-o Padraig Pearse, unul dintre liderii voluntarilor naționaliști și al Ligii Gaelice, principalul ideolog al republicanismului-revoluționar irlandez. Personalitatea lui Padraig Pearse
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
marile puteri ale lumii. Ură împotriva englezilor generase și dezvoltase coeziunea cîmpului republican doar pe moment. După plecarea englezilor, o plecare condiționată, în niște termeni anume gîndiți și impuși de britanici, naționaliștii irlandezi s-au trezit divizați în diverse curente antagonice. Neputînd rezolva disputele pe cale pașnică, prin intermediul politicii, cele două părți au crezut că războiul civil este de natură să stabilească drumul de urmat. Războiul civil a costat viața multor lideri, dar și a multor irlandezi obișnuiți. Între 700 și 2
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
au exprimat și în domeniul fotbalistic, ambele mari orașe avînd două cluburi rivale de moarte, protestante (autohtone), precum Liverpool și Rangers Glasgow, si catolice (irlandeze), Everton și Celtic Glasgow. 187 O frescă deosebit de expresiva a acestei adevărate ciocniri a civilizațiilor antagonice (cea irlandeză fiind rurală, gaelica și catolică, iar cea anglo-saxonă, urbană, anglofona și protestanta) a fost realizată de regizorul Scorsese în filmul The Gangs of New-York turnat în 2002, din distribuția căruia îi amintim pe Daniel Day-Lewis, Leonardo Di Căprio
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
două forme interconvertibile prin fosforilare-defosforilare. Interconversia se realizează în special datorită acțiunii antagoniste a altor două enzime: o kinază și o fosfatază. Reglarea covalentă a glicogenosintezei (ca și a glicogenolizei) are ca scop evitarea desfășurării simultane a celor două procese antagonice. Activitatea glicogen sintetazei este invers proporțională cu concentrația AMPc intracelular. Degradarea glicogenului - glicogenoliza - este o reacție care se desfășoară strict în condiții catabolice în citoplasmă. Într-o primă etapă, comună, glicogenul din depozite este transformat în principal sub acțiunea glicogenfosforilazei
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]