1,002 matches
-
sau naționalitate - e acceptat în tribunalele americane pentru indivizi, nu doar pentru cetățeni. Elementul comun al celor patru aspecte identificate de autoare este faptul că ele sunt sursele unor contradicții vădite, determinate de globalizare. Nu e clar însă dacă aceste antagonisme există în mintea celor implicați în procesul de perturbare sau doar în mintea analiștilor sau a juriștilor. Ceea ce vrem să sugerăm este că în cadrul fiecăreia dintre aceste contradicții există, între identitate și recunoaștere, o posibilă dialectică ce constituie locul geometric
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste valoarea corespunzătoare sumei pragurilor de coagulare ale ionilor independenți. Acest fenomen se explică prin efecte de adsorbție selectivă sau de schimb a ionilor, prin formarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fenomen se explică prin efecte de adsorbție selectivă sau de schimb a ionilor, prin formarea de combinații complexe între ionii adăugați și mai ales prin variația activității oricărui ion în prezența altor ioni străini. Sinergismul sau aditivitatea - este fenomenul invers antagonismului și se observă mai rar, îndeosebi la coagularea cu amestec de ioni echivalenți (ex. LiCl + KCl), cu alți coloizi sau cu neelectroliți. Sensibilizarea - este un fenomen de scădere a pragurilor de coagulare cu amestecuri de electroliți sub limita corespunzătoare aditivității
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acceptând și urmând direcțiile impuse. În privința stilului de interacțiune există patru categorii de indivizi: indivizii cu orientare socioemoțională pozitivă (manifestă solidaritate de grup, tendință spre acord cu membrii grupului, sunt detensionați), indivizii cu orientare socioemoțională negativă (manifestă tendință spre dezacord, antagonism, sunt tensionați), indivizi care adoptă perspectiva răspunsului (dau sugestii, informații, oferă opinii și răspunsuri) și indivizi care adoptă perspectiva întrebării (cer informații, opinii, sugestii). Se spune că un individ A are putere asupra lui B atunci când A poate să influențeze
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în lupte de stradă, iar comuniștii să acționeze pentru a obține „cel mai mare profit” din această situație. Având în vedere că puterile Axei vor face declarații în favoarea cedărilor teritoriale, la cererea Moscovei, acestea vor atrage adversitatea populației, iar acest antagonism putea conduce la condiții optime pentru „divizarea națiunii până la războiul civil”, scopul final al Partidului Comunist român. Cea de-a doua ipoteză s-a referit la atitudinea evreilor din Basarabia și Bucovina, care cu toate „sfaturile de pondere date de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a exacerbat imaginea negativă a românilor cu privire la maghiari; chiar dacă naționalismul teoretic, de tip herderian, poate fi invocat și el ca o cauză de fond a acestei evoluții, care a permis explicarea istoriei și a actualității În primul rând prin prisma antagonismelor naționale, și nu prin alte motivații, fie ele religioase, politice sau sociale. Un alt text analizat, de data aceasta chiar din zilele revoluției, evidențiază atât impactul pe care Îl are asupra imaginii celuilalt evenimentul violent concret, imediat, cât și felul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tezele socialismului științific, o concepție aproape rasistă? Engels XE "Engels" era influențat de climatul intelectual german al vremii sale, În cadrul căruia herderianismul și ideile romantice privitoare la psihologia popoarelor, la trăsăturile și „geniul” specific al acestora ocupau un loc central. Antagonismele franco-germane (care, prin extrapolare, se traduceau În opoziția dintre spiritul latin și cel germanic) alimentau, de asemenea, conturarea unor imagini negative ale celuilalt, venite, de altfel, În prelungirea imaginilor medievale tradiționale. În același timp, aceste etichetări consonau cu o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
oamenilor și tovarăși de muncă ai acestora", iar miturile create în comuna primitivă, caracterizată prin absența exploatării omului de către om și a proprietății private, dar și prin nivelul scăzut al forțelor de producție, apar odată cu apariția proprietății private care naște antagonismul de clasă, în care munca este considerată o materie primă și deci este exploatată fără milă, și au rolul de a ușura această muncă istovitoare: mituri ale paradisului în care munca nu mai este necesară, unde îndestularea se obține gratuit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rasă", "vârstă", "regiune" etc. (indivizii se pot plia pe acestea, însă nu este necesar). Existența socială este negocierea zilnică în cadrul acestei grile identitare ("subiectivitatea nomadă"), iar în ea contează și simțul opoziției, poate chiar mai mult decât cel al similitudinii, antagonismele împărtășite fiind cele care creează fluiditatea caracteristică societăților moderne. Actorii sunt agenți activi, nu "subiecți subjugați", însă ei acționează într-un anumit context și un anumit timp, iar aceasta este o chestiune de practică, nu de structură. Pentru ca un anumit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o foarte scurtă pauză la oral) îi conferă o valoare expresivă, tradusă prin adăugarea unui semn de exclamare în ANC. Detașarea gramaticală opune implicit natura "franțuzească" a "Frumoasei provincii", inserțiunii geopolitice a Quebecului într-o realitate nord-americană. Tocmai pe acest antagonism își construiește de Gaulle cea mai mare parte a argumentării. Acest mic detaliu de transcriere atinge un punct capital al construirii sensului. Pe baza arhivelor sonore (filme și înregistrări pe bandă magnetică), discursul rostit a fost cu siguranță foarte apropiat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mai ales cu cele rusești. Ei și-au găsit mai tîrziu ecou prin Alexandr Soljenițîn și Vladimir Jirinovski (cf. Neumann, 1996). Metodele politice moscovite tradiționale erau acelea ale unui dictator arbitrar care punea accent pe supunerea în fața autorității și pe antagonismul față de străini (cf. Keenan, 1986), atitudini reafirmate de liderii sovietici. În țările Europei Centrale și de Est subjugate de armata sovietică, culturile naționale, precum cea poloneză, puteau fi descrise în mod corect ca fiind tradițional anti-rusești, dar nu moderne. De
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sau 2 este dovada clară a neîncrederii. Scepticismul domină evaluările populației în ceea ce privește instituțiile post-comuniste; în medie, 53% au evaluat cu scepticism o instituție, în comparație cu 31% care au indicat neîncredere și 16% încredere. Performanța curentă a instituțiilor trebuie încă să depășească antagonismul atotcuprinzător generat în epoca comunistă. În societățile post-comuniste, oamenii nu sînt numai anti-guvern, dar și "antisociali" sau cel puțin sceptici în privința multor instituții importante ale societății. Din punct de vedere relativ, biserica și armata au poziția cea mai bună pe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Europei Centrale și de Est a fost folosită pentru a redacta o constituție nedemocratică și mai apoi o constituție democratică. Folosirea unei limbi slave nu creează o cultură comună sau o identitate politică: cehii și rușii sînt un exemplu de antagonism, în ciuda legăturilor lingvistice iar slovacii s-au diferențiat și ei cu succes față de cehi. Înainte de 1914, doctrinele slavofile erau ostile democrației, sau cel puțin democrației așa cum este ea definită în Europa de Vest, iar Uniunea Sovietică a întărit aceste ostilități (cf. Neumann
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
interrelațiilor dintre acestea, în scopul reducerii populațiilor dăunătoare, dar permite și protecția speciilor utile (auxiliare) care au rol în polenizare sau combatere. În natură se cunosc câteva cazuri de interrelații, care constituie obiectul combaterii biologice a patogenilor. Astfel, relațiile de antagonism, hiperparazitism și competiție nutritivă, au determinat reducerea populațiilor unor patogeni, așa cum sunt: Oidium farinosum, Puccinia sp., Agrobacterium sp., Polystigma rubrum. Cunoașterea organismelor utile, va permite alegerea unor măsuri de prevenire și combatere, care să nu afecteze aceste specii, așa cum sunt
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
boabe, care este sesizată de celulele fotoelectrice. 3.4.4. Mijloace și metode biologice (bioterapia) În sistemul combaterii integrate, bioterapiei îi revine un rol tot mai important. Combaterea biologică a agenților fitopatogeni se poate realiza în prezent prin bacteriofagie, hiperparazitism, antagonismul dintre microorganisme, prin distrugerea agenților fitopatogeni de către insecte, prin utilizarea antibioticelor și fitoncidelor și prin premunizarea plantelor împotriva bolilor virotice. Folosirea bacteriofagilor. În combaterea bolilor bacteriene se folosesc bacteriofagii, care sunt virusuri ai bacteriilor. S-a stabilit că bacteriofagii pot
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
de Ampelomyces quisqualis. Folosirea microorganismelor antagoniste. Acțiunea antagonistă a microorganismelor a fost observată în natură de multă vreme și se datorează proprietății lor, de a produce substanțe antibiotice și alte substanțe, prin care acționează sau se pot apăra. Fenomenele de antagonism sunt mai frecvente în sol, influențând dezvoltarea unor ciuperci periculoase. Se consideră că pentru fiecare agent patogen ar exista anumite microorganisme antagoniste. Astfel, unele actinomicete inhibă dezvoltarea bacteriei patogene Erwinia carotovora, iar Bacillus simplex are acțiune letală asupra ciupercii Rhizoctonia
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
a compatibilității este incompatibilitatea care poate fi clasificată astfel: 1. Incompatibilitatea chimică care se manifestă prin: inactivare; formarea de combinații complexe. 2. Incompatibilitatea fizico-chimică: precipitare; separarea de faze; reducerea muiabilității și tenacității; producerea de spumă, schimbarea vâscozității. 3. Incompatibilitatea biologică: antagonisme; fitotoxicitate. 4. Incompatibilitatea mascată: acțiunea negativă asupra plantelor la nivel fiziologic și biochimic. O problemă deosebită o reprezintă amestecurile de produse chimice cu cele biologice. În acest caz vor fi aplicate doar amestecurile testate de către instituții specializate în acest scop
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
deja de mai mulți ani o Constituție nouă și o Cameră unică, aleasă de către reprezentanți de ambele sexe; acest rezultat se datorează unei alianțe dintre burghezie și proletariat care nu va mai exista după 1906. O dată cu succesul obținut, reapar și antagonismele care favorizează o nouă extindere a socialismului: în 1907, socialiștii introduc 80 de deputați în Dietă și, în ciuda unor mai multe dizolvări ulterioare ale acesteia, își mențin pozițiile. Ei dispun în acest moment de cel mai mare număr de aleși
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
stabilească o legătură între formele devenite clasice ale imperialismului colonial și manifestările acestuia, în calitate de fenomen economic și social"41. Foarte diferită, dar în relație cu prima, chestiunea națională este pusă cu aceeași ardoare de către socialism la cumpăna anului 1910. Persistența antagonismului franco-german și riscurile crescînde ale unui război în Europa sînt vizibile pentru toți socialiștii, aceste teme fiind dezbătute în Congresul de la Stuttgart, în lumina foarte recentei Revoluții ruse. Greva generală poate constitui oare un mijloc de luptă împotriva războiului? Această
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici o propunere precisă care să permită atingerea acestor prime rezultate nu este avansată. Poate mai interesante sînt tentativele de elaborare a unei ordini economice internaționale, întreprinse la puțin timp de către ISM în legătură cu Federația sindicală internațională: acest sistem ar putea depăși antagonismele naționale și, în primul rînd, cadrul restrîns al protecționismului. Patru condiții sînt necesare la realizarea unui asemenea proiect: reducerea obstacolelor din calea comerțului mondial, egalizarea condițiilor de muncă, controlul monopolurilor, crearea, după modelul Biroului Internațional al Muncii (BIM), a unui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
precum și de Uniunea Sovietică "care a crezut necesar să se asocieze acestui fals acord de neintervenție"; • necesitatea unei acțiuni de clasă a proletariatului internațional pentru a ajuta clasa muncitoare spaniolă cu toate mijloacele posibile (politice, materiale); • reafirmarea principiului conform căruia "antagonismul nu se află între democrația capitalistă și fascism, ci între socialism și fascism". Ceea ce implică pentru Revoluția spaniolă desfășurarea "unor organe de masă, muncitorești și țărănești", precum și a luptei "pentru cucerirea definitivă a puterii și a edificării unei societăți socialiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cea mai critică asupra comunismului și acest lucru, din trei motive: • comunismul este distrugătorul libertății; el spulberă orice șansă de acces, în timp ce, dimpotrivă, socialiștii "vor să asigure o mare libertate" fără de care nici un progres către socialismul democratic nu este posibil. Antagonismul dintre aceste două sisteme politice este complet; el apare de altfel și în formele organizaționale ale acestora: centralismului democratic propovăduit de comuniști i se opune deplina libertate de opinie, care este o regulă în Internaționala Socialistă și în partidele sale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
norme (propriile „reguli ale jocului”, am putea zice), și dă naștere unui habitus specific. Așadar, este vorba despre un subsistem social ale cărui forme de reglementare afectează comportamentele individuale. Dar orice câmp comportă un principiu de diferențiere socială care generează antagonisme individuale sau colective. El poate fi descris ca „un câmp de forțe a cărui necesitate se impune agenților angajați în aceste antagonisme și ca un câmp de lupte în interiorul căruia se înfruntă agențiiă” (ibidem, p. 55). În fiecare câmp, se
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cărui forme de reglementare afectează comportamentele individuale. Dar orice câmp comportă un principiu de diferențiere socială care generează antagonisme individuale sau colective. El poate fi descris ca „un câmp de forțe a cărui necesitate se impune agenților angajați în aceste antagonisme și ca un câmp de lupte în interiorul căruia se înfruntă agențiiă” (ibidem, p. 55). În fiecare câmp, se instaurează raporturi de forță între categoriile de resurse („speciile de capital”, după Bourdieu) puse în mișcare pentru a-și asigura o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]