3,255 matches
-
1A-adrenergic. Structura glicoproteică a celor nouă tipuri de receptori adrenergici este comună, fiind reprezentată de 7 subunități dispuse într-un singur lanț polipeptidic format din 400-500 de aminoacizi cu lungime și secvență variabile. Afinitatea receptorilor adrenergici față de liganzii agoniști și antagoniști este diferită, fiind mai mare pentru noradrenalina în cazul receptorilor 1-adrenergici decât pentru adrenalină în unele țesuturi și organe (fig. 50). Localizarea lor, de asemenea, diferă la nivelul sinapselor interneuronale și neuro-efectoare. Receptorii 1- și -adrenergici sunt localizați postsinaptic în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
D2, D3 și D4 sunt inhibitori ai sistemului adenilatciclază-cAMP, determinând hiperpolarizare membranară, receptorii D1 și D5, fiind cuplați cu proteina Gs la adenilatciclază, determină creșterea AMP ciclic, ca mesager secund. Datorită afinității diferite a receptorilor dopaminergici față de drogurile agoniste și antagoniste (haloperidol, fenotiazine, benzodiazepine) s-a extins utilizarea acestora de la tratamentul tulburărilor de motilitate (tremur parkinsonian și coreiform) la dezechilibrele psiho-afective și endocrine (bromocriptina ca substanță inhibitorie a secreției de prolactină). La nivel periferic, dopamina exercită în funcție de doză o gamă variată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subtipuri: 5-HT1A, 5-HT1B, 5-HT1C și 5-HT1D. La rândul lor, receptorii 5-HT2A și 5-HT3A sunt de câte trei feluri: 5-HT2A, 5-HT2B și 5-HT2C și respectiv 5-HT3A, 5-HT3B și 5-HT3C. Identificarea acestora s-a realizat în funcție de răspunsul diferențiat la diverșii agoniști și antagoniști ai efectelor serotoninei. În timp ce toate subtipurile 5-HT1 și 5-HT2 se găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5-HT3 sunt localizate numai în sinapsele vegetative periferice. Receptorii 5-HT1 au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleul solitar), cât și în sistemul nervos periferic. Fiind receptori ionotropi, aceștia produc fenomene de depolarizare membranară, eliberare de acetilcolină și noradrenalină sau contracția musculaturii netede. Prin mecanism nervos central, agoniștii receptorilor 5-HT induc hipotermie la animale și om, iar antagoniștii acestora de tipul blocantelor triciclice (imipramina, aminotriptilina etc.) exercită efecte antidepresive. Stimularea receptorilor 5-HT2 determină, dimpotrivă o evidentă hipertermie și manifestări halucinogene. La rândul lor, antagoniștii 5-HT2 cresc durata de somn lent, fără să afecteze somnul profund. Blocantele receptorilor 5-HT3
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Prin mecanism nervos central, agoniștii receptorilor 5-HT induc hipotermie la animale și om, iar antagoniștii acestora de tipul blocantelor triciclice (imipramina, aminotriptilina etc.) exercită efecte antidepresive. Stimularea receptorilor 5-HT2 determină, dimpotrivă o evidentă hipertermie și manifestări halucinogene. La rândul lor, antagoniștii 5-HT2 cresc durata de somn lent, fără să afecteze somnul profund. Blocantele receptorilor 5-HT3 posedă potențial antiemetic, anxiolitic și antinociceptiv. Inactivarea serotoninei se realizează atât la nivel central, cât și în teritoriile periferice cu ajutorul monoaminoxidazei (MAO) de tip A. Catabolitul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurofiziologice centrale și periferice. Distribuția și densitatea lor heterogenă în creier predomină în trunchiul cerebral, cerebel și scoarța auditivă. Agoniștii receptorilor H1 (metil-histamina, piridiletilamina, tiazililetilamina) produc, ca și histamina, acțiuni periferice (vasodilatatoare, permeabilizante, capilare etc.) și neurostimulante centrale, inhibate de către antagoniștii H (mepiramina, difenilhidramina, etilendiamina, clorfeniramina, terfenadina, piperazinele de tipul clorciclizinei, prometazina și alte fenotiazine etc.). O mare parte dintre antagoniștii H1 provoacă efecte neurosedative secundare sau depresie de diferite grade, ajunse până la dezinteres și depersonalizare. Receptorii H2 stimulați specific de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorilor H1 (metil-histamina, piridiletilamina, tiazililetilamina) produc, ca și histamina, acțiuni periferice (vasodilatatoare, permeabilizante, capilare etc.) și neurostimulante centrale, inhibate de către antagoniștii H (mepiramina, difenilhidramina, etilendiamina, clorfeniramina, terfenadina, piperazinele de tipul clorciclizinei, prometazina și alte fenotiazine etc.). O mare parte dintre antagoniștii H1 provoacă efecte neurosedative secundare sau depresie de diferite grade, ajunse până la dezinteres și depersonalizare. Receptorii H2 stimulați specific de metilhistamină și blocați de cimetidină, induc prin activare fenomene de hiperpolarizare membranară. Ei se cuplează cu proteina Gs determinând activarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de cimetidină, induc prin activare fenomene de hiperpolarizare membranară. Ei se cuplează cu proteina Gs determinând activarea formării de AMP ciclic. Inhibiția postsinaptică produsă de histamina la nivelul fibrelor histaminergice din nucleul caudat sau scoarța cerebrală, este blocată selectiv de antagoniștii preferențiali ai receptorilor H2, de tipul cimetidinei, metiamidei, tiotidinei sau burimamidei. La nivelul hipocampusului, receptorii H2 blochează canalele de potasiu calciu-dependente, realizând potențarea semnalelor excitatorii și antidepresantelor triciclice (Kanof și Greengard, 1979). Ca și receptorii H1 produc vasodilatație și creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau burimamidei. La nivelul hipocampusului, receptorii H2 blochează canalele de potasiu calciu-dependente, realizând potențarea semnalelor excitatorii și antidepresantelor triciclice (Kanof și Greengard, 1979). Ca și receptorii H1 produc vasodilatație și creșterea atât a permeabilității capilare, cât și a secreției gastrice. Antagoniștii H2 sunt inhibitori puternici ai hipersecreției gastrice. Receptorii H3 sunt autoreceptori presinaptici, a căror stimulare diminuă eliberarea de histamină de la nivelul terminațiilor histaminergice centrale și periferice. În creier, receptorii H3 sunt localizați în cortexul cerebral, nucleul caudat și hipocamp. Stimularea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dezvoltarea nervoasă. Stimularea electrică sau chimică (potasică) neuronală determină eliberare de taurină însoțită de hiperpolarizarea membranei postsinaptice și reacții inhibitorii produse de activarea canalelor de clor cuplate cu receptorul membranar corespunzător. Specificitatea acestuia este relativă, întrucât prezintă activitate și pentru antagoniștii receptorilor glicinergici (stricnina) și gaba-ergici (bicuculină). Pe această bază, se atribuie taurinei rol mai mult de modulator al transmiterii chimice inhibitorii realizate de ceilalți doi aminoacizi inhibitori, decât de neurotransmițător propriu-zis. I.6.7.3. Neuropeptidele. Din categoria peptidelor neuroactive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emoțiilor sunt atribuite de asemenea unui mecanism intercentral. Coordonarea reacțiilor reflexe vegetative se face după principiul reciprocității, sinergiei și asocierii. Reciprocitatea ocupă un loc important în producerea funcțiilor vegetative. Numai în cazul irisului, ea se realizează cu ajutorul a doi mușchi antagoniști. Ca exemplu de acțiune reciprocă coordonată poate fi luat cazul reflexelor reglatoare ale tensiunii. Tendința la prăbușire a presiunii sanguine provoacă pe de o parte tahicardie prin stimularea reflexă a centrilor cardioacceleratori și inhibarea celor cardiomoderatori, iar pe de altă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adaptare la condițiile impuse de mediul ambiant, exprimate prin fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, devin deficitare sau chiar imposibile. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dezechilibre de tip vagoton. Mai dificile de etichetat și interpretat sunt cazurile de hipotonie vagală care se însoțesc de regulă de manifestări de tip hipersimpaticoton. În practică este adeseori greu de diferențiat ceea ce aparține hipotoniei unuia din sisteme și hipertoniei antagonistului său. Se face apel la aceleași criterii de excitabilitate a unor reflexe visceroviscerale și la susceptibilitatea organo-vegetativă față de agenții farmacodinamici. Este etichetat simpaticoton subiectul al cărui ritm cardiac este accelerat în repaus, a cărui probă la atropină este puțin concludentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
repaus, a cărui probă la atropină este puțin concludentă, al cărui reflex oculocardiac este discret sau inversat și care se arată foarte sensibil la substanțele simpaticomimetice. La drept vorbind, atât vagotonia cât și simpaticotonia pure sunt rare, cele două sisteme antagoniste fiind complex intricate. Aceasta a făcut pe Danielopolu să introducă termenul de amfotonie cu variantele sale, hipo- și hiperamfotonie. La mamifere și om predomină ca factor activ tonusul simpatico-adrenergic cardiac și vascular, dublat de tonusul cardiac vagal. Referitor la factorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bronșice. Inactivarea endotelinelor bronșice este realizată de către endopeptidaza neutră de la suprafața celulelor musculare, intestinale, pulmonare, renale și nervoase centrale. Numeroase stări patologice (hipertensiune arterială, boală Raynaud, ischemie miocardică, boli renale, migrenă etc.) se însoțesc de concentrația crescută a endorfinei-1 umane. Antagoniștii endotelinelor de tipul bosentanului produc efecte benefice în multe din aceste stări patologice. Cel de al doilea factor endotelial vasoactiv este oxidul nitric (NO) rezultat din metabolizarea L-argininei de către nitroxid - sintetaza (NOS). Descoperit inițial ca factor endotelial de relaxare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reziduu uscat; excitarea cordonului simpatic cervical determină apariția tardivă a unei salive în cantitate mică, mai vâscoasă și mai bogată în constituenți organici. De aceea, salivația fiziologică trebuie considerată ca rezultanta efectelor concertate ale celor două inervații, nu în sens antagonist, ci complementar. Substanțele parasimpatomimetice (acetilcolina) și cele parasimpatotrope (pilocarpina) măresc secreția salivară, în timp ce parasimpatoliticele (atropină), o reduc. Declanșarea secreției salivare se realizează prin trei mecanisme principale: a) Secreția prin mecanism reflex necondiționat, care este cea mai importantă. Mișcarea maxilarelor în timpul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
absența inervației extrinseci este determinată mecanic (distensie, atingerea mucoasei) și chimic (soluții hipotone, hipertone și acide). Activitatea neuro-musculară intrinsecă a intestinului subțire, care are rol numai în declanșarea mișcărilor, este controlată și coordonată de inervația extrinsecă. Aceasta, fiind dublă și antagonistă, determină, în cazul fibrelor colinergice (nervul vag), creșterea frecvenței și amplitudinii contracțiilor musculare, iar, în cazul fibrelor adrenergice (nervii splanhnici), inhibarea tonusului și motilității intestinale. Cele două sisteme acționează simultan, dar predomină tonusul nervilor vagi. Dubla vagotomie intratoracică încetinește, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipogastric (splanhnicul pelvin). Creșterea bruscă a presiunii într-un punct oarecare al intestinului subțire inhibă momentan tonusul și mișcările întregului tub digestiv, de la cardia la ansa sigmoidă. Este o reacție neuro-reflexă de protecție realizată de reflexul inhibitor entero-enteric. Teoria acțiunii antagoniste stimulatoare-inhibitoare de tip vago-simpatic asupra motilității intestinale este înlocuită, după opinii recente, cu sistemul antagonic stimulator-inhibitor de tip colinergic-peptidergic/ purinergic, pentru a cărui existență s-au acumulat multe dovezi. Influențe nervos-superioare pot acționa asupra motilității. Stările emoționale intense sunt însoțite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este dat de echilibrul dinamic ce se realizează între sistemele renină-angiotensină și plasmakinine. După cum predomină activitatea proteolitică a kalicreinei sau a reninei asupra alfa2-globulinei plasmatice vor rezulta cantități mai mari sau mai mici de plasmakinine, respectiv angiotensină, cu acțiuni vasculare antagoniste. Așa se întâmplă în diferite circumstanțe la nivelul rinichiului în vederea menținerii în limite constante a irigației glomerulare. II.5.7. MECANISMELE HORMONALE DE REGLARE A FUNCȚIEI RENALE Intervenția glandelor endocrine în activitatea renală se manifestă îndeosebi asupra mecanismelor prin care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu subtipurile Miu-1 și Miu-2) prezintă afinitate pentru compuși morfinici clasici (morfină, codeină etc.), beta-endorfină și enkefaline. Activarea receptorilor Miu-1 este principala responsabilă de analgezia cu origine supraspinală, în timp ce stimularea receptorilor Miu-2 are ca efect deprimarea ventilației, bradicardie și euforie. Antagoniștii Miu sunt naloxonul, pentozocina și nalbufina, primul prezentând cea mai înaltă selectivitate. Receptorii Miu sunt prezenți atât la nivelul sistemului nervos central (trunchiul cerebral), cât și în țesuturi periferice. 2. Receptorii Kappa (ketazolinici) au afinitate în special de natură farmacologică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bremazocina, nalorfina), dar și pentru derivați de prodinorfină (Leu-enkefalina, dinorfina). Efectele date de activarea acestor receptori sunt: analgezia, sedarea, somnul, catalepsia, ataxia, depresarea ventilației, mioza și defecația. La rândul lor, receptorii Kappa sunt sensibili la naloxon, ce se comportă ca antagonist. Distribuția acestor receptori are localizare primară în cortexul cerebral. 3. Receptorii Delta interacționează preferențial cu enkefalinele, în special cu Leu-enkefalina, mai puțin cu Met-enkefalina. Rolul lor principal este de modulare a receptorilor Miu, dar s-a descris o afinitate și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pentru beta-endorfină, egală cu cea manifestată de receptorii Miu. 4. Receptorii Sigma au afinitate enkefalin-specifică și mai redusă pentru alcaloizi morfinici și endorfine. Activați, sunt responsabili de următoarele efecte: disforie, hipertonie, tahicardie, tahipnee și convulsii epileptice. Naloxonul este citat ca antagonist. 5. Receptorii Epsilon sunt înalt specifici pentru legarea beta-endorfinei. Atât substanțele opioide exogene (naturale sau sintetice), cât și cele endogene (endorfinele) se cuplează stereospecific cu receptorii opioizi în sistemul nervos central și alte țesuturi, numai forma levogiră a acestor substanțe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanic rezultat se realizează în acest caz cu participarea predominantă a metabolismului energetic aerob. Când forța musculară dezvoltată de contracție nu produce deplasare sau mișcare, fie din cauza incapacității de mobilizare a sarcinii, fie că aceasta este anulată de o forță antagonistă echivalentă, este vorba de activitatea musculară statică. Efortul static, neînsoțindu-se de modificări importante ale formei și lungimii mușchiului, generatoare de lucru mecanic, se mai numește și izometric, sau rezistiv. Spre deosebire de efortul dinamic, în care energia contractilă este furnizată de metabolizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pozitivist însuși) constă tocmai în constituirea și predarea unei "științe a mitului", a unei "mitodologii".192 Orice mit este un "condensat" de diferențe ireductibile prin orice alt sistem de logos, căci el este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală pentru orice discurs (ca dezvoltare a sensului).193 Dar Durand distinge totuși trei niveluri mitice simultane: pedagogia pozitivistă, prometeică, care "multiplică filierele unui singur fir", prin metode cantitative, agnostice, obiectiviste, mass-media cu mitologiile sale orfic-dionisiace, într-o defulare anarhică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]