731 matches
-
surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al unei existențe postume, ordinea unei alte dimensiuni, cât și o detașare a pictorului de propria sa emoție, care a prezidat la nașterea tabloului. Prin intermediul femeii într-o ipostază mariologică și a geniului înaripat, moartea se lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al reveriei simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmată de indicarea unui anumit moment al zilei, demonstrează că, și în cazul în care aceștia nu foloseau chiar un limbaj și o tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste"494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deschiderile. Tablourile sunt atârnate ca pentru o expoziție temporară. Totul e ușor, calm, și de o simplitate rafinată: broderia japoneză și aceste câteva motive stilizate sunt dispuse pe plafon sau acoperă partea înaltă a atelierului"582. Camera albastră, camera albă, anticamera în marmură albă, o "logette" tot în marmură albă unde se află și capul zeului Hypnos alcătuiesc un spațiu asemeni unei ample cutii de rezonanță, în ciuda dimensiunilor modeste ale casei -, spațiu caracterizat de acel amor vacui al stilului mișcării Arts
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că această junglă pictată constituie debutul artistei în pictura decorativă. Prin urmare, primul pas în acest sens Cecilia Cuțescu-Storck îl face prin construirea unui spațiu intim, protejat de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau face aluzie la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte mărturii: Cezar Petrescu și-l amintește pe Mateiu, după primul război mondial, așteptînd în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și (uneori) fără discernământ la nivel primar și în grădiniță, dar este ignorat aproape în totalitate în gimnaziu și mai ales în liceu; premisa ar putea fi aceea că lucrurile importante și jocul nu fac casă bună, iar școala reprezintă anticamera vieții de adult, adică spațiul unde deprindem responsabilitățile vieții de adult. Deși tradițională, din punctul nostru de vedere, această premisă este falsă, deoarece legitimează judecăți despre viitor bazându-se pe trecut, situație inacceptabilă astăzi, când viitorul nu mai seamănă cu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
său, rânjind cu toți dinții lui de oltean: — Frate? D-aia mă jupuirăți de viu, și trase o înjurătură. Se reculese, apoi pe un ton normal, reluă: Iartă-mă, frate, dar dacă nu mă ușuram plesneam. Îți mulțumesc, frate! În anticameră apăruseră între timp ambasadorii puterilor europene care fuseseră de față la primirea voievodului de către marele vizir. Câteva minute, Alexandru Mavrocordat domină asistența, ca ministru de externe pentru Europa; le mulțumi înalților diplomați pentru participare, folosind limba latină pe care o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și au plecat spre Palatul Cotroceni.Ajunși acolo, după controale amănunțite la poartă, veni cineva să-i ducă În cabinetul unde, În sfârșit, Îi primea președintele. Persoana care i-a Însoțit pâna la biroul președintelui i-a lăsat Într-o anticameră și a plecat. Secretara le-a spus să se așeze pe scaune liniștiți și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Ea scutură din cap, ca și când ar fi încercat să scape de o amețeală trecătoare. NU CRED CĂ... NU ÎNȚELEG CE... MURMURĂ EA ÎNCURCATĂ. VORBEA O ENGLEZĂ APROAPE FĂRĂ ACCENT. MARIN SALUTĂ, SE RĂSUCI PE CĂLCÂIE ȘI IEȘI DIN SALĂ. ÎN ANTICAMERĂ VORBI CU ȘEFUL GĂRZILOR, APOI SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE NOUL CARTIER GENERAL CARE FUSESE STABILIT ÎN PRINCIPALA CLĂDIRE MILITARĂ A CAPITALEI CUCERITE. AICI DOMNEA O ACTIVITATE FEBRILĂ. UN TIMP, MESAJELE SOSIRĂ SPORADIC. PE LA ORA CINCISPREZECE, ÎN TIMP CE MARIN SERVEA UN PRÂNZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a fost ” ! La eschimoși, după ce îți cade prima măsea, semenii te duc pe banchiză și te abandonează urșilor. La noi, te ucid civilizat, în rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o scară de scară, bufon Împuțit. S-C-A-R-Ă. Îi cunosc eu țicneala gherțoiului ăstuia. Cretinul vrea să scrie scenarii de rahat. Știu asta fiincam tras cu ochiul la monitorul lui când a plecat din birou să vorbească la telefon Într-o anticameră liniștită. Încerca să scrie un scenariu tv, de film sau un rahat din ăsta. În timpul serviciului. Puturosul n-are nimic mai bun de făcut, mai ia și-o grăma de bani. Căcănarul ducio viață dulce, să mor io. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și necesitatea aplicării unei terapii lungi. Persoanelor cu tensiunea arterială ridicată le sunt necesare proceduri termice mai moderate: temperaturi Între 57-70 ș С, umiditatea Între 30-40 %, durata 5-6 min. După saună este util un duș cald și revenirea (răcirea) În anticamera băii. Regulile de bază a utilizării băii de abur pentru călire: 1. Se recomandă frecventarea băii cu cel puțin 2-2,5 ore după servirea mesei. 2. În decursul primului an de călire, se frecventează sauna rațional, la Început maxim o dată
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de loc și legătura între scene." Este soluția adoptată de Corneille în Polyeucte. Acțiunea se petrece într-o anticameră comună cu apartamentul lui Felix și cel al fiicei sale, procedeu care acordă verosimilitate atât întâlnirilor amoroase între Pauline și Polyeucte și între Pauline și Sever, cât și întrevederilor politice între Felix și Sever. Racine concepe spațiul într-un mod
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
veritabilul efect dramatic." În Prefața la Cromwell, Hugo constată și el că, deși construite sub pretextul verosimilului, aceste două unități generează deseori situații neverosimile. Ce poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră, loc banal în care tragediile noastre au complezența de a veni să se desfășoare, în care sosesc, nu se știe cum, conspiratorii pentru a declama împotriva tiranului, tiranul pentru a declama împotriva conspiratorilor, fiecare la rândul său. Unitatea de timp
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oare de ce Karl Marx și-a lăsat să crească o barbă atât de stufoasă, cea mai frumoasă barbă din istoria modernă? Pur și simplu pentru că admira un bust grec al lui Jupiter (al cărui mulaj se afla, la Londra, în anticamera biroului său), Marx proiectându-se în figura unui Olimpian fondator de timpuri noi."295 De fapt, începând cu Marx, se poate observa flagranta manipulare a mitului (și totodată, și mai ales, a interpretărilor oferite lui), plasat în subordinea unei ideologii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dea impresia că i se pare absolut normal să fie promovată. De parcă nu primea nimic mai mult decât ceea ce merita. Desigur, încuviință ea. Sunt atât de... încântată. Nu își găsea cuvintele. —Excelent. Neil se ridică de la masă și trecu în anticameră. Se întoarse cu o frapieră în care se aflau câteva sticle de șampanie la gheață. —Felicitări, Darcey, spuse el trăgând încet de dopul primei sticle. În cinstea noului director de afaceri al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un agent de asigurări „german“, cu o agenție de plasare de forță de muncă „germană“, aceasta din urmă fiind cea care mi-a trimis secretara temporară care, bănuiam eu acum, era femeia care ocupase un loc pe un scaun În anticamera mea. Ieșind din lift, am sperat doar că nu e urâtă ca moartea. Nu am presupus nici o secundă c-o să primesc o frumușică, dar nici nu aveam de gând să mă mulțumesc cu o cobră. Am deschis ușa. — Herr Gunther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde avea să stea. — De fapt, nu e chiar așa de rău, dacă lăsați deschisă ușa spre anticameră, i-am explicat eu și apoi i-am arătat baia de pe coridor, cerându-mi scuze pentru bucățelele de săpun și prosoapele murdare. — Dau 75 mărci pe lună și uite ce primesc În schimb, am zis. Fir-ar să fie, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Restaurant, nu-i așa? Rienacker aprobă din cap. Și da, dacă aud ceva, te anunț. — Ai grijă așa să faci, mormăi el și mă lăsă să ies. Când am ajuns Înapoi În Alexanderplatz, am descoperit că aveam un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par otrăviți de această căldură umedă. Când plouă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]