648 matches
-
de apă“, apoi îi puse cartea în mână și-l îndemnă să citească povestea cu Viteazul și Osul Pelvian, ceea ce atrase din partea lui Nur Iulian recunoașterea ignoranței sale desăvârșite într-ale limbii ruse. Știindu-l că are l’âme cochonne, anticarul pescui atunci un manuscris și-i traduse chicotind satira lui Lucian din Samosata numită Cinicul, în care un bătrân filozof înfulecă la un ospăț sumedenie de vulve de scroafă în oțet. Când i se reproșează necumpătarea, neobrăzatul bătrân răspunde: „Ce-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar încercase să ne vândă un Manneken Pis în miniatură, din bronz înverzit cu acid, explicându-ne șușotit că e „o statuetă Gandhara, greco-budistă, furată de pe un sit arheologic controlat de talibani“. Lângă cotul lui, pe tejghea, proptit în perne, ne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
crezi pe loc în legenda soldaților lui Alexandru Machedon abandonați în Bactria. Barbă neagră, împletită mișcător ca un regiment de păianjeni, turban impecabil. Drept în fund pe tejghea, fără brațe, fără picioare, hrănit cu lingurița și dus la toaletă de anticar, conversa demn cu rarii clienți și păzea magazinul în absența viciosului patron. Noaptea era lăsat să doarmă acolo pe covoare, protejat de o ușă din placaj cu versete coranice și o perdea din mărgele de plastic colorat, care, când atârnau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plin de frumusețe masculină obscenă și neputincioasă. Umfla pieptul lat și puternic, talia o avea îngustă, fundul mic. Părul îi cădea lung sub turban și-i încadra fața după moda talibană, în schimb avea dinții, altminteri impecabil înșirați, cam gălbui; anticarul neîngrijindu-se de gura lui, nu erau spălați niciodată. — Numai să nu mă umiliți, a zis. — Bhuuuh, a făcut Leila, oprind un sughiț de plâns. M-am uitat la ea cu reproș, iar ea mi-a susținut pri virea cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am descoperit chipul, era un mort frumos, plecat în somn. A doua zi m-am întors să filmez ca de obicei și, sosind exact la deschiderea dughenei, am capturat un perfect final de documentar estetizant: sfâșietoarea scenă în care bătrânul anticar plângea hohotitor peste micuțul trup înfășat în covoare învechite hoțește. Vânzătorii de la dughenele vecine au venit la rândul lor să se smiorcăie demn, acoperind bubuitura exploziei îndepărtate dinspre grădina zoologică, unde, așa cum tot orașul avea să afle, Miss Leila și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o tribună, fiecare colț de stradă s-a metamorfozat într-un for. Prin aer se simte un curent binefăcător, ce răcorește frunți incendiate de sublima fantezie a Măriei Sale. Singurul care nu și-a putut îndepărta un zâmbet sceptic este bătrânul anticar Cristofor din piața Decebal. Pentru el o ediție princeps valorează mai mult decât un principiu politic. „Ce sfântă inconștiență!”, ar fi exclamat în aceeași zi avocatul Lascăr Dediu, punându-l la stâlpul infamiei pe pașnicul anticar, cu mereu actualul citat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
zâmbet sceptic este bătrânul anticar Cristofor din piața Decebal. Pentru el o ediție princeps valorează mai mult decât un principiu politic. „Ce sfântă inconștiență!”, ar fi exclamat în aceeași zi avocatul Lascăr Dediu, punându-l la stâlpul infamiei pe pașnicul anticar, cu mereu actualul citat: Sancta simplicitas! Dar bătrânul anticar nu-i decât una dintre, se speră, puținele excepții. Acestea nu pot sta în calea fluidului magnetic ce a cuprins în câmpul său întreaga populație a capitalei. Mâine va avea loc
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Pentru el o ediție princeps valorează mai mult decât un principiu politic. „Ce sfântă inconștiență!”, ar fi exclamat în aceeași zi avocatul Lascăr Dediu, punându-l la stâlpul infamiei pe pașnicul anticar, cu mereu actualul citat: Sancta simplicitas! Dar bătrânul anticar nu-i decât una dintre, se speră, puținele excepții. Acestea nu pot sta în calea fluidului magnetic ce a cuprins în câmpul său întreaga populație a capitalei. Mâine va avea loc prima demonstrație practică a jocului extraordinar pe care l-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
perioada războiului civil. După înfrângerea regaliștilor, capturarea și executarea regelui Carol I Stuart (1649), va cârmui Anglia sub titulatura de lord protector (1653-1658). 52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului ministru liberal Robert Walpole, autor al romanului gotic Castelul din Otranto. 53 André Hercule, cardinal de Fleury (1663-1743). Prelat și om de stat francez. A fost, de fapt, principalul ministru de stat al lui Ludovic al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
5 la Ioan și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Originea lumii atît de bine ascunsă, și mulți artiști au păstrat doar pentru ei, și pentru un cerc restrîns de prieteni, nenumărate echivalente, unele chiar infinit mai suculente și mai corozive. Cu mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar pe sub pulpana sutanei doamna îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt Treptow, dacă îmi este permisă această asociere cu un mirean, adică în plin avînt pedofil consumat tot pe sub pulpana sutanei temporar ridicate. N-a apucat bietul anticar să se dumirească deplin în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage marfa întrucît a aflat din gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
nu inteligența și logica sunt punctele forte ale acestui partid al mediocrităților hulpave. Asta n-ar fi nimic pe lângă croșeul de dreapta-stânga ce abia urmează să fie primit în urma surpării dezastruoase a economiei, condusă cu atâta înțelepciune de „numismatul” și „anticarul” A. Năstase. Parcă pentru a ne demonstra că nu sunt cu nimic mai breji decât pesedeii, politicaștrii de orientare democrată n-au primul prilej de a-și arăta, în deplina ei eflorescență, prostia. Totul a început cu o emisiune televizată
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
13, din olandeză, unde aanmar(r)en însemna „a lega“. Buchinist este, în română, un franțuzism de dată recentă; apare abia în DEX2. Fr. bouquiniste, care apare la 1752 (DL și DR: 1723) cu sensul de „vânzător de cărți vechi, anticar“, este un derivat de la bouquin „carte veche“, cuvânt împrumutat de franceză, în secolul 16 (DL și DR: 1459), din olandeza medie: boeckin „carte mică“ era un derivat de la boek „carte“. Bulevard este explicat în DEX prin „arteră urbană de mare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
împăturit). Un spectator neprevenit s-ar fi întrebat ce comerț face Saferian în parterul unei case aristocratice. Chestiunea nu era cu totul simplă, deși cu anume laturi determinate. Saferian Manigomian era în forma cea mai ridicată a profesiei lui un anticar de artă, făcând trafic de opere plastice, covoare rare, uneori mobilier. Această operație, în care dacă nu aducea cunoștințe contribuia cu un gust ancestral, ajutat de consiliile Expertului și de sugestiile lumii intelectuale și artistice, Saferian o făcea neoficial, acasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușa ca să știe când vine și să-l împiedice a mai scoate cărți din casă. Biblioteca lui Hagienuș, după părerea lor, era foarte de preț, și scoaterea ei ar fi reprezentat pentru ei o pierdere. Băiatul cel mare arătase la anticari câteva volume, aceia recunoșteau valoarea cărților, însă ziceau că nu le cer decât specialiștii, și pierd cu bucata, voiau să cumpere numai cu mormanul, pentru care de altfel ofereau sume derizorii. Copiii înțeleseră că numai Hagienuș ar fi putut vinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unul din prietenii lui Petrișor fu prins de Hagienuș în oraș având la braț câteva cărți din cele mai arătoase și mai prețioase ale orientalistului. - Da' ce ai acolo? Întrebă acesta. - Niște cărți, răspunse amicul, extrem de interesante. Le-amluat de la un anticar. A cumpărat o bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă cărțile și se făcu alb la față. - Astea sunt cărțile mele! - Tot ce se poate, eu le-am luat de la anticar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anticar. A cumpărat o bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă cărțile și se făcu alb la față. - Astea sunt cărțile mele! - Tot ce se poate, eu le-am luat de la anticar! - Cărțile mele, se scânci copilărește Hagienuș, agonisitecu trudă, cine are asemenea opere în Romînia? Și imploră (și pe drept cuvînt) pe amic să nu înstrăineze volumele, îl rugă să i le revândă. Apoi îndată, în panică, se întoarse acasă. - Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copii de maeștri și falsuri, desenând și mobile, și cu ajutorul ei și al unui tapițer inteligent realiza interioare somptuoase, cu cachet de epocă. Cărțile vechi, fără interes pentru lectură, îmbrăcate în marochin și în pergament, le lua cu toptanul de la anticari și din familii scăpătate, spre a face cu ele rafturi de volume vechi, exclusiv pentru plăcerea ochiului. Sultana împrumuta la un teatru interioarele sale, având grijă a anunța în program că mobilierul din actul în chestiune este de vânzare la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rochii de nuntă. De voiai să-l jignești pe Saferian, era de-ajuns să-i spui că un lucru din casa lui e nou. . - Asta nou? Asta mama avut de la mama ei. Nu se maiface azi așa lucru. Demirgian, cu toate că anticar, nu gusta nici el obiectele vechi în menaj, deși nu din superstiție, ca Pomponescu. El voia utilaj modern și simplu și fu mulțumit constatând că Sultana, în interiorul particular, uza de mobilier nou și necomplicat și cumpăra veselă de la Galeries Lafayette
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de teoriile tale. Într-altă zi, întîlnin-du-se cu Hagienuș, Pomponescu îl rugă să vină puțin pe la ei, întîmplîndu-se a fi aproape de casă. . - Domnule Hagienuș, zise Pomponescu căutând prin sertarele biroului său, când am fost în Egipt, am cumpărat de la un anticar un zodiac, care zicea el că e autentic, adică din vremea faraonilor, uite-l. Și Pomponescu scoase o bucată de bazalt patrulateră, lungă ca o tavă și de un negru-verzui, pe care erau săpate în două coloane niște figuri, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-am reușit să-i prind privirea) și că, de-acum înainte, avea să orbecăiască prin tenebre, descărcată ca o armă cu care s-a tras, ignorată ca un incunabul de preț amestecat cu boarfe și maculatură în magazia unui anticar nepriceput; eu, privind distrat tabloul de pe perete, cu o fetiță în rochie roșie, sărind un șotron strâmb, unde fiecare căsuță era desenată cu altă culoare. Foișorul era solemn și stângaci, părea o baracă de scânduri supraînălțată, cu creștetul în nori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din bufet o lădiță cu străvechi bijuterii și alegea-mpre-ună cu Soile cîte-un lănțug încurcat cu o sută altele sau cîte-un bob prețios montat în argint și, după ce le stropea cu lacrimi, ieșea să le vândă unui bătrân și de-ncredere anticar, care se ocupa și cu alt negoț, mai primejdios. Așa se face că femeile nu suferiseră niciodată vreo lipsă, că Soile putuse merge la o școală specială unde-nvățase - ce? - împreună cu alți zece copii speciali, fiecare închis ermetic în lumea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]