632 matches
-
să-i văd ahtiați de lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu Eliade, Jünger, Cărtă rescu, Yourcenar, Hesse, Cioran, Efrem Sirul, Makine sau Zadie Smith! Familiari ai teatrului, anticariatelor și bisericii, cunoscători de Pateric și Filocalie, de Huntington, Revel și Noica, dar și deschiși către budism, slow food, Ada Milea, Răzvan Mazilu, dornici să vorbim de arhitec tura culelor oltenești, Ion Mincu sau melcul lui Antim Ivireanu. Am vorbit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
minții. Multă senzualitate. Mii de definiții pentru estetica frumosului. O rochie de tafta roșie ca sîngele proaspăt stă agățată deasupra unui covor de ardei mici, contaminați de același roșu. Roșesc, de atîta frig, probabil, și mă opresc într-un mic anticariat. M-am simțit în sufrageria proprietăresei. Caut cărți despre Strehler, despre Faustul lui. Simt că sînt urmărită discret de la măsuța ei cochetă. Ascultă Mozart. Îmi dă pagini xeroxate despre spectacolele lui Strehler și regretă că nu are ce mă interesează
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
noi, muzica o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de mahala, de la Foc în hanul cu tei la Domnișoara Nastasia. Literatura noastră n-a crescut, se vede, cu Muzicanții din Bremen. Recuperările nu sînt, totuși, puține, iar sistematizarea lor, răscolind anticariatele după partituri e, fie și pe sărite, un efort necesar, poate nu avant toute chose dar, în orice caz, la urma urmei.
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
lamentează aici mincinos. Apoi, cine scrie despre „acoliți”? Mitchievici, care face cronica filmului? Zamfir (în treacăt fie zis: un cărturar pe care orice revistă serioasă și l-ar dori printre colaboratori!), care scrie despre Philippide? Simona Vasilache, care merge prin anticariate și scrie despre „acolitul” Caragiale? Lavric, care scrie adeseori despre cărțile unor filosofi sau oameni de știință plecați dintre noi? Ei, dar de ce căutăm noi logică la un om înecat în veninul pe care chiar el îl secretă?! Mai rău
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
sociologică, deci din prevestirile lui Smărăndache înțelegea concret că va pierde capitalul său, ceea ce pentru el însemna sfârșitul lumii. Să nu poți vinde reprezenta în imaginația lui un chin infernal. Raiul însuși și-l imagina cu magazine de covoare și anticariat. În urma unui astfel de aviz pesimist, Manigomian chema pe Demirgian: - Să vinzi covorul ăsta, lucru bun, păcat, să nu-l dai ieftin,mai bine cadou. Astfel, încetul cu încetul mormanul de covoare diminua, ca un grafic politic. Manigomian conferea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rare, tot ce prin izbucnirea unui război putea să devină rar și să fie revândut scump amatorilor cu bani. Din sectorul acesta, Sultana realiză mai târziu, în epoca celofibrei, cele mai solide câștiguri. În domeniul operelor de artă și al anticariatului, Sultana arătă tot atâta competență. Consultîndu-se săptămânal cu Demirgian, Expertul și madam Valsamaky-Farfara, Sultana spori achizițiile de obiecte vechi, dar la vânzare proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al anticariatului, Sultana arătă tot atâta competență. Consultîndu-se săptămânal cu Demirgian, Expertul și madam Valsamaky-Farfara, Sultana spori achizițiile de obiecte vechi, dar la vânzare proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate, cine știe, un fel de lider cibernetic. În copilărie parcă am citit o carte care explora ideea asta. - Mda, dădu din cap Barna. Cine știe însă cum a evoluat ea în mintea unui copil care a trăit într-un anticariat de pe Vechea Terra. "V-am tot spus că nimic nu se naște din nimic. Cuvintele astea m-au impresionat odată, fiindcă mi s-a părut că ele exprimă un adevăr universal valabil. Astăzi nu mai sunt foarte sigură. Am înțeles
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
achiziție gratuită. 1. Achizițiile cu plată sau cumpărăturile se fac în diferite feluri: 1.1. Direct de la producătorul documentului (editura). Este o modalitate rapidă, poate diminua cheltuielile bugetare, dar necesită un volum mare de muncă. 1.2. Indirect, prin intermediul unui anticariat, depozit comercial de carte sau organism centralizat. Este utilă pentru completarea pierderilor din fondurile structurilor infodocumentare (bibliotecii/unității documentare), atât pentru fondurile curente cât și pentru fondul vechi în cazul în care aceasta tezaurizează valori de patrimoniu cât și pentru
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
și clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate și echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau cîțiva pași mai încolo adăpostiți sub intrarea de lîngă Anticariatul numărul doi. Își frecau mîinile și dîrdîiau amîndoi de frig. Mult timp v-a mai trebuit să vă hotărîți, dom’ Roja, se auziră și cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte a cui a fost ideea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aparatul. Într-o seară, îl întrebă dacă vrea să-i citească. El mormăi un sunet care nu era nu. Începu cu un număr vechi din People; nu păru să-l deranjeze. A doua zi dimineață, se învârti prin Second Story, anticariatul de pe Twenty-fifth, până când găsi ceea ce căuta. The Boxcar Children. Surprise Island, Mystery Ranch și Caboose Mystery: trei din cele nouăsprezece volume, câte erau în total, cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un an fericit Îți vestește Și În cântecul meu locul dintâi e al lui Ianus cu-obraz Îndoit, tu ești la cap la anul ce curge-n Liniște și dintre zei singur tu spatele-ți vezi.” Tu, ai cumpărat de la anticariat Fastele de Ovidiu, pomană curată, 6 lei. Între paginile cărții, uitată de cineva și Îngălbenită de timp, o broșură: Ce este sufletul? de Tamara Dobrin, tipărită de Societatea pentru răspândirea științei și culturii - București, 1959. Se pare că această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unde dormeam noi, copiii, tata amenajase pe o jumătate din spațiu rafturi de jos și până în tavan din scânduri geluite și îmbinate de el. Aceste rafturi erau pline cu cărți de tot felul, cumpărate de tata de la librărie sau de la anticariat. De la un chioșc de presă, la care era abonat, cumpăra almanahuri, ziare câteodată, și fascicole ale unor cărți celebre. Mi-amintesc numai de câteva: „Tarzan”, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox”, „Aventurile lui Sherlock Holmes” pe care, atunci când se adunau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care autorul se angajează să urmărească producțiile nemijlocit literare ale marilor critici români interbelici - un pariu complicat, cu miză bogată. Nu e vorba doar de studiul istoric al unor opere minore, prea puțin frecventate, cu ambiții de arhivă și de anticariat. Dimpotrivă, Patraș răspunde chiar unor neliniști foarte actuale: mai mulți dintre tinerii noștri publiciști literari clamează cu îngrijorare în ultimul timp că „și criticii literari sunt scriitori“. Răspunsul ar fi că da, și criticii pot fi scriitori, dar nu chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
salvgardarea lor, printr-un proiect unitar. Un vis pios, mi-e teamă. FILM Iulia BLAGA Răcoare și rățuște la Karlovy Vary Sunt pentru prima oară la Karlovy Vary și pentru prima oară în Cehia. În facultate cumpăram albume foto de la anticariate și mă uitam la Praga în sepia, dorindu-mi s-o văd. Pe urmă nu mi-am mai dorit asta, c-o știam deja pe de rost. Nu vroiam s-o văd în culori, întrucât pentru mine era numai veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Povești nemuritoare. Restul erau acasă. Printre preferate, Aventurile lui Habarnam, Dodoacă și Biciușcă, Domnița Azaleea, Basmele lui Hauff (moștenire de familie), Peter Pan. Și altele multe, pe care fie le-am uitat, fie le-am recuperat (ca spirit) de prin anticariate. Pe unele le citesc acum, fascinată, râzând singură, ca aseară - de Geppetto zis Mămăliguță și meșterul Antonio zis Cireașă, care o zămislesc atent, sub îndrumările zânei cu păr azuriu, pe logodnica lui Pinocchio. „Dă o lovitură ușoară, ușoară! Acolo! Lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că el, Rudi, fusese obligat să vândă cărți vechi și diverse obiecte duminica în piața improvizată din Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe antichități și cărți rare. Toți cei care-l cunoscuseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viitor, nu-l recunoșteau acum pe „noul Natanael“ care dorea să câștige totul în viață, acceptând eforturile pe care trebuia să le presteze pentru asta. Chiar și mama lui era neliniștită de schimbarea bruscă a fiului său. Se dusese la anticariat, unde dăduse peste Tua. - Nu e aici, i-a spus Tua. - Dacă nu e aici, atunci e la bibliotecă, bineînțeles, a suspinat mama lui Natanael. Băiatul ăsta mă scoate din sărite! Umblă numai cu cărți, parcă și-ar fi pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să devină evreu! Toate astea îmi dau dureri de cap! Nu-mi recunosc propriul fiu! Merge prea repede și prea departe, nici eu, nici tatăl lui nu-l putem urma! Tua tăcea. Ea iubea cărțile și începuse să lucreze la anticariat, se simțea exact în elementul ei, ca peștele în apă. Dar neliniștea mamei lui Natanael nu era nemotivată. Natanael trăia prea repede, ca și cum ar fi primit o nouă viață și-i era frică s-o piardă, simțind că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise preocuparea principală a vieții sale. Dar reușita a tot ce făcea erau fructele unei intense activități de care nu se bucura niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu atât mai puțin era posibilă publicarea unui comentariu privitor la el. Nu e de mirare, atunci, că Romanul cocainei pare să fi intrat în uitare cam vreo patru decenii, până în 1983, când a fost redescoperit de cineva la un anticariat și apoi repus rapid în circulație, pentru cititorii din Rusia sovietică el devenind o noutate absolută și o tristă dovadă a faptului că li s-a îngrădit cu totul accesul la opere scrise în propria limbă și aparținând patrimoniului cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai și împrumutam câte o carte, eu având, pe vremea aceea și sarcina să aduc regulat de la București, în fiecare vacanță (și erau destule la teologie), cărți nu ușor de procurat. De atunci, mai ales, datează și goana mea prin anticariate, după cărți care nu se găseau și care, pe deasupra, erau considerate și interzise (în ochii profund ignoranți ai autorităților, tot ce nu se găsea pe piața oficială reprezenta o forță ocultă). Deci, ca să zic așa, puteam să-mi dau în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]