499 matches
-
Aliații au trimis mai multe armate expediționare în Rusia pentru sprijinirea forțelor anticomuniste. Aliații s-au temut, după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, că bolșevicii s-ar fi putut alia cu germanii și, de asemenea, au sperat că un guvern al anticomuniștilor, odată ajuns la putere, ar fi angajat din nou țara în conflictul mondial împotriva Puterilor Centrale. În toamna anului 1918, guvernul comunist se afla într-o situație extrem de periculoasă, atacat fiind de inamicii interni și de foștii aliați, de forțele
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
în lupta pentru limitarea proliferării armelor nucleare prin tratate precum SALT I, SALT II și Tratatul împotriva rachetelor balistice. Relațiile americano-sovietice s-au deteriorat în urma invaziei sovietice dinAfganistan din 1979 și a alegerii președintelui american Ronald Regan din 1980, un anticomunist hotărât. Relațiile dintre cele două superputeri s-au îmbunătățit din nou în ultimii 15 ani ai secolului trecut. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia a pierdut statutul de supraputere pe care o cucerise la sfârșitul celui de-al doilea
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
imprimarea în Ungaria a manifestelor conținând proclamația lui Carol către țară, și care au fost împrăștiate în timpul marii adunări organizată de Maniu la Alba Iulia (în aceste manifeste era fixată ca obiectiv, între altele, și "rezolvarea problemelor pendinte cu Ungaria"). Anticomunist fervent, Rothermere a promovat în ziarele sale politica de conciliere cu Germania Nazistă (Appeasement). În anul 1934, ziarele sale au promovat Uniunea Fasciștilor Britanici (BUF), fiind singurele ziare importante care au făcut-o. Documente secrete britanice, devenite publice în anul
Lordul ROthermere () [Corola-website/Science/299688_a_301017]
-
de gunoi al istoriei". În ciuda sentimentului anti-american din Iran, ca urmare a Revoluției iraniene din 1979 împotriva Șahului pro-american, însoțită de ruperea relațiilor cu noul guvern al ayatollahului Khomeini, din cauza crizei ostaticilor din Iran, administrația Reagan l-a sprijinit pe anticomunistul Khomeini într-un efort de a recruta puterile teocratice în tabăra americană, la începutul anilor 1980. Atunci, directorul CIA, William Casey, a descris guvernul Khomeini ca fiind „șovăitor și [eventual] se deplasează spre un moment al adevărului ... SUA nu are
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
de tactici cu trupe antiinsurgente rapide, cu costuri reduse, pentru a interveni în conflictele străine. În 1983, administrația Reagan a intervenit în Războiul civil Libanez, a invadat Grenada, a bombardat Libia și i-a susținut pe Contras din America Centrală, paramilitari anticomuniști care doreau să răstoarne guvernul sandinist pro-sovietic din Nicaragua. În timp ce intervențiile lui Reagan împotriva Grenadei și Libiei au fost populare în Statele Unite, sprijinul lui pentru rebelii Contras a rămas controversat Între timp, sovieticii au suportat costuri ridicate pentru propriile intervențil
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
(n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, județul Tulcea, d. 21 noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu, activitate pentru care - ulterior - s-a căit și s-
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
zeflemea valorile reprezentanților clasei de mijloc prin glorificarea drogurilor și a iubirii libere. Mișcarea de protest a divizat societatea americană, în mare parte conservatoare. Odată cu alegerea în 1968 a republicanului Richard Nixon, America a ajuns să fie condusă de un anticomunist inveterat. Arborând sloganul Lege și Ordine, el a luat măsuri extreme împotriva celor ce se aflau în centrul mișcării de protest. Un festival de muzică în aer liber la Woodstock, New York intre 15 august-18 august 1969, devine simbolul generației hippy
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
1919, a trecut aproape un an până când cele două tabere au fost angajate într-un război adevărat. Încă de la sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern bolșevic, Vladimir Ilici Lenin, încurajat de victoriile Armatei Roșii din războiul civil împotriva contrarevoluției Albilor anticomuniști și a aliaților lor occidentali, a început să privească la viitorul revoluției cu un optimism sporit. Bolșevicii au proclamat necesitatea instaurării dictaturii proletariatului și au început agitația politică pentru declanșarea unei revoluții mondiale. Bolșevicii își declaraseră clar intenția de legare
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
formată în principal din militari care luptaseră în armatele imperiilor care stăpâniseră teritoriile poloneze. Alături de ei luptau voluntari din diferite țări, precum cei din escadrila Kościuszko. Alături de polonezi lupta Boris Savinkov și armata sa de 20.000 - 30.000 de anticomuniști ruși (în cea mai mare parte foști prizonieri de război). Savinkov a fost însoțit în Polonia de Dmitri Merejkovski și Zinaida Gippius. Forțele poloneze au crescut de la aproximativ 100.000 de oameni în 1918 la peste 500.000 la începutul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
care doreau ca Polonia să devină o nouă republică componentă a Uniunii Sovietice. Din păcate, această victorie avea să fie și ultima, deoarece comuniștii au reușit să-și întărească puterea și să înceapă persecuțiile politicу împotriva tuturor opozanților. Mulți dintre anticomuniști au hotărât să părăsească țara, alții au ajuns să fie judecați în procese spectacol, fiind mai apoi condamnați la mulți ani de închisoare sau la pedeapsa capitală. În 1948, comuniștii și-au consolidat puterea prin formarea Partidului Muncitoresc Unit Polonez
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
de cavalerie în vara anului 1917. În aprilie 1917 Mannerheim a fost avansat la gradul de general locotenent. Totuși, a căzut în dizgrația noului guvern care îl privea ca pe unul din ofițerii ce nu a susținut revoluția. Mannerheim devine anticomunist convins. În septembrie este eliberat din funcție, când bolnav fiind cade de pe cal. Acum a rămas în rezervă așteptând să se însănătoșească în Odesa. Își dă demisia și apoi se întoarce în Finlanda în decembrie 1917. În ianuarie 1918, Senatul
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
funcții diplomatice, a fost între 1951-1955 însărcinat cu afaceri al consulatului României din Berna. În timp ce lucra la Berna, la 28 februarie 1955, s-a numărat printre membrii personalului consulatului RPR care a fost ținta unui atac înfăptuit de patru tineri anticomuniști români (cel mai tînăr avea 19 ani). Altă sursă specifică faptul că atacul asupra Legației României în Elveția s-a dat la 14 februarie 1955 de către un grup de români, condus de Oliviu Beldeanu. Se sugerează că scopul principal al
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
până în decembrie. Luptătorii care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
1942. Ulterior, a servit în Marina Statelor Unite în al Doilea Război Mondial. Nixon a fost ales în Camera Reprezentanților din partea statului California în 1946 și apoi în Senat în 1950. Implicarea sa în cazul i-a adus o reputație de anticomunist de frunte, precum și o notorietate națională. A fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la . Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
politice sunt aproape identice. Nixon a câștigat alegerile la aproape douăzeci de puncte procentuale distanță. În Senat, Nixon a luat o poziție de frunte contra comunismului global, călătorind și vorbind împotriva acestei amenințări. El a avut relații amicale cu alt anticomunist notoriu, prietenul său, senatorul de Wisconsin, Joseph McCarthy, dar a avut grijă să păstreze o oarecare distanță între el și acuzațiile adesea nefondate și panicarde ale lui McCarthy. Nixon l-a criticat și pe președintele Harry S. Truman pentru cum
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
publicistica. Frazele goale și descusute, eternul 'eseism' românesc, apos și inconsitent, au fost aruncate, sperăm, definitv (?) la coș... Autorul are o mare dezinvoltura și o remarcabilă lipsa de inhibiție. Și nici un fel de complezenta. Cineva l-a numit un 'marxist anticomunist'. Să zicem că ar fi sau că a fost, mai ales, așa. Cu atat mai remarcabilă este, nu spunem 'reciclarea' cât libertatea să de spirit, luciditatea și acuitatea să critică actuala. Și mai ales faptul că opera să umple un
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
implicată este neloială guvernului Statelor Unite", angajatul guvernului federal să fie concediat. Truman, un democrat, reacționa în acest fel la victoria republicanilor în alegerile din 1946 pentru Congresul SUA, simțind nevoia să răspundă la criticile tot mai ascuțite din partea conservatorilor și anticomuniștilor. Acest program pentru verificarea loialității a fost conceput de directorul FBI-ului, J. Edgar Hoover, iar investigațiile propriu-zise au fost duse la îndeplinire de agenții FBI. Criteriile dure ale lui Hoover de apreciere a pericolului comunist și standardele politice conservatoare
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
înainte se eliberau de sub tutela Rusiei, Polonia a fost singura țară care a cooperat activ cu toate țările care recuceriseră independența de sub dominația țaristă. În eforturile ei, Polonia s-a lovit de opoziția aliaților occidentali. Aceștia din urmă sprijineau albii anticomuniști în încercarea de reconstruire a Imperiului Rus. În același timp, conform lui Charaszkiewicz, Germania, prin intermediul forțelor de ocupație, și-au întărit influența în Lituania și Letonia, l-au convins pe conducătorul ucrainean Pavlo Skoropadski de nevoia unei federații a Ucrainei
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
publică americană, cetățenii SUA începând să se teamă de izbucnirea unui război nuclear cu URSS-ul. Credința că spionii comuniști și simpatizanții lor lucrează în continuu pentru ruinarea Statelor Unite a caracterizat starea generală de spirit. Pentru a-și justifica acțiunile, anticomuniștii aminteau de politica Uniunii Sovietice și Chinei, ca dovezi ale caracterului distructiv al comunismului. În principal, era vorba de epurările din timpul lui Stalin, lagărele Gulagului sovietic, milioanele de cetățeni sovietici morți în deportare în Siberia (printre ei aflându-se
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
puseseră sub comanda foștilor lor ofițeri. Aceste forțe paramilitare au reprezentat o parte importantă a membrilor de la începutul existenței Partidului Nazist. În rândul aliaților occidentali exista un curent conservator de dreapta, (reprezentat în Anglia de primul ministru Neville Chamberlain), puternic anticomunist. Totuși, aceste forțe nu reușiseră să obțină în 1920-1921 sprijin pentru o intervenție de amploare împotriva bolșevicilor din partea cetățenilor lor epuizați de lunga conflagrație mondială, care tocmai se încheiase. Ca urmare, occidentalii au încurajat și chiar sprijinit fanatismul de extremă
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
(n. 8 aprilie 1952, Buzău, România) este un activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este profesor la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA) din București și este membru activ al mai multor organizații de
Gabriel Andreescu () [Corola-website/Science/312253_a_313582]
-
(n. 26 martie 1926, București - d. 6 februarie 2008, București) a fost un jurnalist român, disident anticomunist, timp de 24 de ani redactor la Radio Europa Liberă. și-a început cariera de ziarist ca redactor la ziarul “Sportul popular”, unde a inițiat campania alegerii celui mai bun fotbalist român al anului 1954. Pentru aceasta a sunat, fără
Max Bănuș () [Corola-website/Science/311538_a_312867]
-
linii, că teroristul Beldanu Oliviu pregătește noi acțiuni teroriste împotriva unor legații ale Republicii Populare România și diplomați români aflați în țările capitaliste”. În viziunea autorităților române, strădaniile lui Beldeanu pentru găsirea vinovaților pentru răpirea de către agenții Securității a doi anticomuniști (Aurel Decei și Traian Puiu) erau „acțiuni teroriste”. Beldeanu a fost atras în Berlinul de Vest de agentul Securității Gheorghe Kehayoglu, grec originar din România, același care ajutase la răpirea istoricului Aurel Decei. Securitatea încercase să-l convingă pe Beldeanu
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, fără Transnistria) în contrast cu 74% de dinainte de război. Procentajul de 15% dintr-o medie de trei milioane de locuitori reprezintă aproximativ 450.000. Mulți locuitori români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia, care nu au reușit să se refugieze în România când URSS a anexat teritoriul, au fost capturați de NKVD; un procentaj mare dintre aceștia au fost împușcați sau deportați. Autoritățile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, în
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
a celor care aveau fie să ajungă în lagăre de concentrare, ori în fața plutoanelor de execuție sau în ștreang. Milioane de refugiați căutau să fugă din regiunile ocupate de sovietici în Europa Răsăriteană și Centrală. Printre aceștia se aflau diferiți anticomuniști], membrii familiilor lor, civili din Uniunea Sovietică și Iugoslavia, și colaboraționiști. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Europa Occidentală se aflau aproximativ cinci milioane de „persoane strămutate” din Uniunea Sovietică, dintre care aproximativ trei milioane fuseseră muncitori
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]