916 matches
-
națională inaugurată de Horea și continuată de Tudor. După cum vom vedea, Partidul va desăvârși această zbatere seculară a poporului pentru independența națională prin orchestrarea "insurecției armate" din 23 august 1944. Cascada de revoluții social-naționale este finalizată cu "insurecția armată națională antifascistă" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 152). Trebuie subliniată indigenizarea momentului 23 august: prezentată anterior de pe o perpectivă externalistă, ca "eliberarea României de către glorioasa Armată Sovietică", ieșirea din blocul Puterilor Axei și câștigarea războiului alături de Aliați este acum interpretată internalist, ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sub egida simbolică a Partidului. Cazul lui Nicolae Iorga este, într-adevăr, elocvent: ca monarhist și gânditor situat la dreapta spectrului politic, "opus prin toate fibrele sale modelului comunist" (Boia, 1997, p. 73), Iorga este înrolat post-mortem în Frontul Popular Antifascist condus de PCR în anii treizeci. Faptul că marele istoric a fost asasinat de Garda de Fier nemesis-ul ideologic al Partidului comunist în perioada interbelică a constituit detaliul care a permis distribuirea lui Iorga, după logica binară a lui "noi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
zilelor de azi, Octav Livezeanu, Filantropie suspectă, Mircea Vulcănescu, Federația Universitară Internațională pentru Societatea Națiunilor. Din grupare mai fac parte Petre Constantinescu-Iași, C. I. Parhon, George Marinescu, Al. Slătineanu, Z. Iagnov, L. Rusu. În revistă e prezent și deputatul italian antifascist Ezio Riboldi cu însemnări despre viața universitară din Italia. Cel mai activ colaborator e Șerban Cioculescu. El va semna comentariile Congresul federației oltene, va scrie despre Friedrich Nietzsche, Anatole France ș.a., purtând și câteva polemici cu E. Lovinescu ori cu
VIAŢA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290542_a_291871]
-
și „cozile lor de topor” (În sat la noi, Mitrea Cocor, Desfășurarea, O mică întâmplare). - Lupta entuziastă a tinerilor cu natura pentru moderniza rea României, la chemarea și sub conducerea Partidului (Răsună valea, Brigada lui Ionuț, Erupția). - Rezistența anticapitalistă și antifascistă a comuniștilor ilegaliști și a „protocomuniștilor” (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Viața nu iartă, Mingea, Valurile Dunării, Furtuna). - Frăția de arme româno-sovietică (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Viața nu iartă). - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaționalistă, antiromânească, apoi național-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceaușescu. Temele de propagandă observabile pe toată perioada comunistă sunt : - Rezistența anticapitalistă și antifascistă a comuniștilor ilegaliști și a „protocomuniștilor”. Aproximativ 57 de filme au un scenariu bazat pe lupta comuniștilor în ilegalitate (1924-1944). Începând cu Nepoții gornistului (1953) și sfârșind cu A doua variantă (1987), toate construiesc o istorie contrafăcută, menită să furnizeze
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Partidului unic dictatorial, ajuns la putere prin fraudă și șantaj. Este cea mai amplă operațiune de falsificare propagandistică întreprinsă într-un domeniu al artei în comunismul românesc. Numărul imens, în raport cu dimensiunile cinematografiei noastre, de filme cu ilegaliști conturează o rezistență antifascistă și anticapitalistă de proporțiile unui război civil. Pare că divizii întregi de români idealiști, în special tineri, dedicați clasei muncitoare în alianță cu țărănimea patriei, sabotau o dată la câteva zile „mașina de război hitleristă” și dictatura antonesciană, având în minte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
constituit în Uniunea și Liga Societăților Românilor americani și a fost instalat primul episcop pentru Comunitatea ortodoxă română. Declanșarea celui de-al doilea război mondial a pus România într-o situație fără alternative, și a determinat al treilea exod. Alianța antifascistă cuprindea și U.R.S.S., statul care ocupase teritoriul național în 1940 iar la încheierea păcii România a fost guvernată de regimul stalinist. Gravele îngerințe, sângeroasele represiuni, destabilizarea dirijată a țării a determinat noi valuri de emigrare lipsind țara de capacități
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
teritoriului său național, ci apăra concomitent și Pactul Societății Națiunilor, principii de conduită internațională pe care nazismul și fascismul voiau să le distrugă. Mica Înțelegere a acționat foarte ferm împotriva pactului cvadripartit, fiind susținută și de o largă opinie publică antifascistă europeană care se situa pe poziția de a apăra suveranitatea și integritatea teritorială a celor trei state. Germania fascistă a fost aceea care a primit cu mare satisfacție planul Directoratului european în patru, întrucât punerea lui în practică i-ar
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
1985, 32; Ionuț Niculescu, Al. Voitin, un dramaturg al proceselor deschise, T, 1986, 10; Miruna Ionescu, „Dezbateri dramatice”, SLAST, 1987, 6; Romulus Diaconescu, „Dezbateri dramatice”, RL, 1987, 38; Ileana Berlogea, „Oameni care tac”, TTR, 1989, 4; Mihai Vasiliu, Universul dramaturgiei antifasciste, TTR, 1989, 5; Al. Voitin, DRI, V, 348-362; Cosma, Romanul, II, 158-159; Popa, Ist. lit., I, 1183; Dicț. scriit. rom., IV, 802-803. C. M. B., L. Cr.
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat de V. nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul de ferment pe
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
Stere (1- 3/ 1937). Alt număr este dedicat Franței în 1939 (cu prilejul aniversării revoluției din 1789), modalitate de a exprima, cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale, adeziunea la cauza democrațiilor apusene. Prin vădita atitudine antifascistă și prosovietică se explică de ce, în condițiile instaurării dictaturii legionar-antonesciene, V.r. nu mai poate să apară. Își va relua existența într-o nouă conjunctură istorică, după terminarea războiului și după căderea vechiului regim, în noiembrie 1944, având ca directori
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
că PCF a fost foarte activ în mișcarea socială, în timpul Frontului Popular*, dar și în apărarea salariaților, în special a celor din întreprinderile publice și naționalizate, după război. Dincolo de hiperbolizarea legendelor rezistențialiste, toată lumea recunoaște participarea intensă a comuniștilor la lupta antifascistă - îndeosebi în timpul războiului din Spania* - înainte de război și apoi în luptele duse în Rezistență sau pentru Eliberare*. Totuși implicarea comuniștilor în lupta pentru apărarea democrației, a progresului social și a independenței naționale, este imaculată de apartenența prioritară la sistemul comunist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poată proclama liberală și democratică”. Mariategui extinde această analiză la întreaga Americă Latină: revoluția latino-americană nu va putea fi decât socialistă. Stalinism, front și antifascism începând din 1934, IC abandonează linia sa sectară „clasă contra clasă” și inițiază strategia sa antifascistă, implicând colaborarea comuniștilor cu forțele democratice și moderarea discursului său. Această politică este impusă de situația europeană și nu ține cont de condițiile specifice din America Latină. Fiecărui aspect al realității europene abordate de Marx* - contradicția dintre forțele de producție și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de diviziunile din sânul troțkismului internațional în privința chestiunii infiltrărilor („entrism”); ca urmare a sciziunilor, el își va pierde influența din trecut. în timpul celui de-al doilea război mondial, partidele comuniste beneficiază de o conjunctură favorabilă grație prestigiului conferit de lupta antifascistă* și admirației suscitate de lupta URSS. Totuși, problemele lor fundamentale nu și-au găsit încă o soluționare: cum poate fi organizat un partid revoluționar într-un mediu în care compoziția socială cuprinde o clasă muncitoare slabă numericește, o mică burghezie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevicii!” De asemenea, dacă Troțki continuă să se reclame de la bolșevism, el se arată din ce în ce mai virulent față de Stalin și de regimul acestuia. De la pacturile germano-sovietice la Rezistență și la Eliberare Simpatia față de URSS și de PC, larg răspândită în mediile antifasciste între 1933 și 1938, primește dintr-odată o grea lovitură prin pactele germano-sovietice* din august și septembrie 1939. Franța și Marea Britanie întorc spatele URSS. în Franța, unde curentul pacifist este puternic, guvernul trece la represalii contra PCF care cheamă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începere din 1934, antifascismul a fost una din principalele axe ale propagandei* și ale activității mișcării comuniste. Prin politica frontului popular*, apoi prin Rezistență* și în momentul victoriei asupra nazismului, comuniștii au încercat să capteze și apoi să monopolizeze sentimentul antifascist, care rămâne unul dintre resorturile majore ale adeziunii la comunism, răspunzând binecunoscutului slogan „Fascismul nu va trece!” Sentimentul antifascist apare în mediile democratice și revoluționare italiene ca reacție la creșterea în amploare a mișcării lui Mussolini, în 1919-1924. Comuniștii analizează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
frontului popular*, apoi prin Rezistență* și în momentul victoriei asupra nazismului, comuniștii au încercat să capteze și apoi să monopolizeze sentimentul antifascist, care rămâne unul dintre resorturile majore ale adeziunii la comunism, răspunzând binecunoscutului slogan „Fascismul nu va trece!” Sentimentul antifascist apare în mediile democratice și revoluționare italiene ca reacție la creșterea în amploare a mișcării lui Mussolini, în 1919-1924. Comuniștii analizează atunci fascismul ca pe o formă inedită a contrarevoluției*, opusă revoluției din Octombrie* și creșterii avântului revoluționar în Europa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe de altă parte, fascismul fiind prezentat ca o „dictatură teroristă a elementelor celor mai reacționare, mai șovine și mai imperialiste ale capitalului financiar” (Dimitrov). Devine astfel posibilă divizarea lagărului capitalist, fracțiunea fascistă poate fi izolată prin făurirea unei forțe antifasciste care să depășească cu mult forța comuniștilor și a simpatizanților lor. Totuși, această definiție „de clasă” a fascismului ocultează vreme îndelungată, în sfera comunistă - ortodoxă sau stângistă -, dimensiunea rasială a ideologiei nazismului și natura persecuțiilor la care sunt supuși evreii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să depășească cu mult forța comuniștilor și a simpatizanților lor. Totuși, această definiție „de clasă” a fascismului ocultează vreme îndelungată, în sfera comunistă - ortodoxă sau stângistă -, dimensiunea rasială a ideologiei nazismului și natura persecuțiilor la care sunt supuși evreii*. Politica antifascistă înregistrează două formidabile succese, în Franța în mai-iunie 1936 și, mai ales, în Spania unde războiul civil* favorizează o intensă mobilizare mondială, în care comuniștii se vor a fi fierul de lance; în același timp, el are și o însemnătate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniștii se vor a fi fierul de lance; în același timp, el are și o însemnătate strategică, permițându-i PC spaniol să cucerească, chiar dacă pentru foarte puțin timp, puterea. Semnarea pactelor germano-sovietice*, în august și septembrie 1939, ruinează brusc frontul antifascist. Dar el se resudează după atacul german contra URSS și, profitând și de ecourile în opinia publică ale Rezistenței* și ale Eliberării*, duce la luarea puterii de către comuniști în democrațiile populare*. Datorită liniei antifasciste - mai întâi între 1934-1939, iar apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și septembrie 1939, ruinează brusc frontul antifascist. Dar el se resudează după atacul german contra URSS și, profitând și de ecourile în opinia publică ale Rezistenței* și ale Eliberării*, duce la luarea puterii de către comuniști în democrațiile populare*. Datorită liniei antifasciste - mai întâi între 1934-1939, iar apoi între 1941-1945 -, PC dobândește o legitimitate în sânul societăților respective. Unele, ca PCF* în 1936 și apoi în 1945, sau PCI*, în 1945, devin partide de masă pentru care antifascismul este ca și lupta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt însărcinați să tranșeze în chestiunile culturale. Recunoscători partidului pentru faptul că le-a dat o anumită cultură și le-a permis o provocare socială, ei sunt adesea de o fidelitate și de un devotament care rezistă oricăror încercări. Generația antifascistă Odată cu cotitura Frontului Popular* din 1934-1936, mișcarea comunistă nu mai este percepută ca una din forțele care, printre altele, amenință democrația în Europa*, ci apare dintr-odată ca fiind cea mai hotărâtă s-o apere, în ciuda faptului că această cotitură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o realitate că numeroși intelectuali și artiști sunt sensibilizați la evoluția conjuncturii internaționale și la necesitatea de a ameliora soarta celor mai nevoiași. Constatarea este valabilă atât pentru Europa - în Franța, în 1934, este creat Comitetul de Vigilență al intelectualilor Antifasciști -, cât și pentru Statele Unite - romancierul Dos Passos - America Latină* - poetul Pablo Neruda în Chile, pictorii mexicani David Alfaro Siqueiros, Diego Rivera sau Frida Kahlo - sau chiar în Turcia, cu poetul și romancierul Nazim Hikmet. Datorită rolului lor deosebit de activ în Fronturile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în poemele și povestirile unor scriitori ca Simonov, Vardovski, Nekrasov și Grosman. Dar imediat după încheierea războiului, controlul ideologic este repus în drepturi, cu o puternică orientare antisemită de data asta. Utilizați în scopuri propagandistice în timpul războiului, membrii Comitetului Evreiesc Antifascist, regrupând mai mulți intelectuali și creatori (Kvitko, Markiș, Fefer etc.) sunt acuzați de spionaj și împușcați aproape toți în 1952; președintele lor, actorul și regizorul Mihoels, este asasinat la ordinul lui Stalin în ianuarie 1948, marcându-se astfel începutul unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferit de statul sovietic nu numai în formă, ci și în esența și în funcțiile sale”. La cel de-al V-lea Congres al PC bulgar, în decembrie 1948, Dimitrov distinge două faze în experiența democrației populare: aceea a coaliției antifasciste - din septembrie 1944 până în septembrie 1947 - și cea în care ea își îndeplinește funcțiile de dictatură a proletariatului: „Regimul sovietic și cel de democrație populară sunt două forme ale unui unic și același sistem de guvernare [...] ambele sunt bazate [...] pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]