772 matches
-
Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă sunt situate la niveluri și în registre diferite, aceste aspecte ale tematizării blagiene a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă sunt situate la niveluri și în registre diferite, aceste aspecte ale tematizării blagiene a antinomicului consonează. Ele se așează în jurul ideii centrale a filosofiei lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă sunt situate la niveluri și în registre diferite, aceste aspecte ale tematizării blagiene a antinomicului consonează. Ele se așează în jurul ideii centrale a filosofiei lui Blaga, aceea de "mister", lucru care îl va conduce la asumarea unei poziții filosofice aparte, "raționalismul ecstatic". 1.1. Ideea antinomiei transfigurate În lucrarea Eonul dogmatic, pe care o elaborează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din filosofia greacă, de la Heraclit și stoici, ideea unei substanțe primare divine care s-ar fi diferențiat în lume. Însă, spre deosebire de greci, care nu reușeau să iasă din logic în administrarea acestei idei, el îi dă o formulare cu caracter antinomic: din substanța primară emană existențe secundare, fără ca prin acest proces substanța primară să sufere vreo scădere 59. Este vorba de ceea ce a rămas cunoscut drept teoria emanației. În mod asemănător este formulată și ideea că din Dumnezeu emană o serie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mod asemănător este formulată și ideea că din Dumnezeu emană o serie de Potențe, fără a distruge unitatea acestuia, ci rămânând oarecum în el, în veșnică unitate cu el60. Ceea ce este foarte important e faptul că Philon avansa aceste formule antinomice în mod conștient, ca expresie a unui mister. Prin aceasta, fapta sa se distinge total de sincretismul epocii elenistice. Ea "echivalează cu o invenție spirituală", cu inaugurarea unei noi metode, a unui nou mod de a gândi 61, anunțându-se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Explicația acestei prime formulări a dogmei este căutată de către filosoful român în dilema în care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară în istorie, să accepte în deplină conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară în istorie, să accepte în deplină conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și nici în lumea concretului"63. Această evadare a intelectului în formule inaccesibile logicii nu este, după părerea lui Blaga, o lepădare totală de sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
interioară sau structura dogmelor. Îl interesează modul de gândire dogmatic, în care caută esența unei metode. Pe scurt, urmărește semnificația metodologică a dogmelor. Din punct de vedere logic, adică din punctul de vedere al intelectului uman obișnuit, dogmele sunt formule antinomice. Ele afirmă proprietăți contrare despre același subiect, încălcând principiul noncontradicției: substanța primă e integră și totodată produce din sine existențe distincte, Dumnezeu e unu și totodată multiplu, Isus Hristos este Dumnezeu și om în același timp. Datorită acestui lucru, dogmele au
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o altă funcție, aceea anume de a articula un ce transcendent de neînțeles prin intelect, de neconstruit prin intuiție" (subl. n., V.M.) 70. Din punct de vedere strict logic, o dogmă ca aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o ființă în trei persoane" înseamnă pentru intelect "Dumnezeu e o ființă în trei ființe" sau "Dumnezeu e o persoană în trei persoane", iar mai abstract, "Dumnezeu e unul și multiplu în același timp
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
soluții irealizabile pentru mintea omenească, în lumina acestor soluții, antinomia se schimbă, "luând o înfățișare "de dincolo", care ne face să-i atribuim un înțeles, deși înțelesul ne scapă în întregime"72. Neinteligibilă pentru posibilitățile logice ale intelectului uman, formula antinomică cuprinsă în dogmă este menită să dobândească un înțeles prin acest procedeu pe care Blaga îl numește "transfigurare". Dar aceasta cu prețul depășirii logicului, adică printr-o criză pe care o provoacă intelectului. Acest lucru este explicat altfel, într-un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
menită să dobândească un înțeles prin acest procedeu pe care Blaga îl numește "transfigurare". Dar aceasta cu prețul depășirii logicului, adică printr-o criză pe care o provoacă intelectului. Acest lucru este explicat altfel, într-un alt loc73: o formulă antinomică nu se poate susține decât dacă este posibilă o sinteză a termenilor aflați în opoziție. În dogme, însă, o astfel de sinteză nu e nici inteligibilă, nici intuitivă. Atât intelectul obișnuit cât și intuiția refuză o sinteză a termenilor antinomici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomică nu se poate susține decât dacă este posibilă o sinteză a termenilor aflați în opoziție. În dogme, însă, o astfel de sinteză nu e nici inteligibilă, nici intuitivă. Atât intelectul obișnuit cât și intuiția refuză o sinteză a termenilor antinomici din dogmă. Aceasta nu poate fi realizată nici conceptual, nici pe planul concretului. Prin afirmarea intenționată a antinomiei dogmei, sinteza devine una postulată în transcendent, depășind atât posibilitatea de a fi concepută, cât și posibilitatea de a fi intuitiv concretizată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Dacă totuși se persistă în afirmarea antinomiei, atunci ea duce inevitabil la "transfigurare""83. Este formulată aici o generalizare. Comentatorii au urmat această direcție. În acest sens, s-au putut determina două astfel de caracteristici 84: a) Orice formulă intelectuală antinomică în sine care, în dezacord radical cu înțelegerea, conduce la o transcendere a logicii este dogmatică; b) Orice formulă intelectuală care, în dezacord radical cu înțelegerea, strică solidaritatea noțiunilor producând o transfigurare a logicii este dogmatică. 1.1.2. Ideație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
stare "ecstatică". Aceasta se întâmplă atunci când se caută formularea conceptuală a ceva transcendent, care depășește atât înțelegerea cât și intuiția. Dogmele sunt produsul acestei stări speciale a intelectului, a ecstaziei sale. Ecstazia intelectului nu se poate manifesta decât în formă antinomică și uzând de procedeul transfigurării antinomiilor. Ecstazia intelectului, a cărui stare normală este enstazia, este întotdeauna determinată de un impuls venit din afară. Acest impuls poate să fie dat fie de către revelație, fie de către experiență, lucru extrem de important, care deschide
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asocieze cele trei modalități de variere a misterului cu plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă dimensiune. Afirmând antinomia, judecățile de minus-cunoaștere postulează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spre incomprehensibil, este greu să mai putem vorbi acolo de cunoaștere: este dificil de acceptat ideea că "poate exista o cunoaștere fără înțelegere", din moment ce paradoxalul, absurdul este limita înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în cunoaștere doar ca ficțiuni, în genul lui Hans Veihinger 100, sugestie prezentă la Blaga, iar nu ca expresii ale unei metode care să lumineze realul, să reveleze aspecte din esența lumii. Această critică presupune o neînțelegere a fondului propunerii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestei limite a înțelegerii, pe care logica și teoriile clasice ale gândirii și cunoașterii au impus-o, anume paradoxul, contradicția. Filosoful din Lancrăm a încercat să arate că este posibilă o anume cunoaștere sau înțelegere dincolo de această limită, unde formula antinomică devine semnificativă, plină de sens. Același gen de critici au plasat ideile acestea ale lui Blaga în zona iraționalismului 101 sau în cea a misticismului 102. Apropierea lui Blaga de misticism era, se pare, un curent dominant în perioada interbelică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
numise Blaga în Eonul dogmatic, nu presupune instalarea definitivă în irațional, fără eforturi de raționalizare, "ci, dimpotrivă, încercarea de a ieși din el cu ajutorul intelectului ecstatic. Astfel că, alături de raționalizările enstatice (...), să existe și posibilitatea minus-cunoașterii, adică a formulării antilogice (antinomice) a cripticului, fără a-l descifra (raționalizare ecstatică)"122. Înțelegând acest lucru, Constantin Noica interpreta filosofia lui Blaga drept "expresia rațiunii însăși, cu o raționalitate extinsă până la minus-cunoaștere, până la integrarea negativului, până la conversiunea metafizică"123. Lucian Blaga distingea într-una
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă în esența sa. Această supoziție, prezentă în criticismul kantian, stă la baza tuturor sistemelor agnostice de gândire metafizică. • Hegel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre critici fiind marele Hegel 130. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În plus, filosoful român apreciază că introducerea metodei dogmatice ar opri succesiunea nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după rezolvarea contradicțiilor ar înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor, printr-o întâlnire între concepții opuse. Această cunoaștere antinomică a transcendentului, pe care o propune Lucian Blaga, pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după rezolvarea contradicțiilor ar înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor, printr-o întâlnire între concepții opuse. Această cunoaștere antinomică a transcendentului, pe care o propune Lucian Blaga, pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de cunoaștere metafizică ce s-a teoretizat în istoria filosofiei. Ea "se deosebește atât de supracunoașterea evocată de Plotin sau de gânditorii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și explicitarea lui Heidegger, prin care comprehensiunea deja prealabilă (dar netematizată) a temporalității este adusă la lumina zilei, prinsă în plasa conceptelor existențiale și făcută transparentă prin limbaj și enunț"136. 1.1.6. Perspectivele științifice ale metodei dogmatice Formulele antinomice se întâlnesc destul de rar în știință. Aceasta deoarece știința, subordonându-se unui ideal de raționalitate marcat de principiile logice, evită contradicțiile. În ciuda acestui fapt, contradicțiile își fac loc și în corpul științei. În primul rând, știința cuprinde în construcțiile sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logic și un contra-dezacord. În felul acesta, contradicția este întrebuințată ca procedeu. Diferența față de metoda dogmatică este că, în cazul acesteia, niciodată un dezacord nu e ținut în echilibru de un contra-dezacord. 4. Într-o altă categorie de construcții științifice antinomice, Blaga descoperă analogii matematice ale dogmaticului. O astfel de construcție este numărul imaginar √-1. Această construcție exprimă aplicarea unei operații matematice asupra unei mărimi care exclude o asemenea operație. Ea implică o lărgire a unei operații asupra unui concept care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]