835 matches
-
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cercetătorii 9 au arătat că un procent mic de antioxidanți, mai ales de vitamina E, reprezintă un factor de risc mult mai important decât o valoare ridicată a colesterolului, decât hipertensiunea sau tabagismul. Seleniul, un antioxidant care pare să fie deseori deficitar 10, reprezintă și el un factor de risc în dezvoltarea aterosclerozei coronariene. Or, arterele sunt minuscule și ușor de înfundat, ceea ce poate antrena destul de repede boli cardiovasculare. Aceste rezultate subliniază bine rolul nefast al
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
87.245 de infirmiere timp de opt ani subliniază încă o dată rolul nefast al radicalilor liberi în dezvoltarea bolilor cardiace. Conform concluziilor la care a ajuns echipa doctorului C. Hennekens ce a condus acest studiu, un consum crescut de vitamine antioxidante este asociat cu o reducere a riscurilor cardiovasculare, chiar dacă nu este singurul factor ce trebuie luat în considerare. De asemenea, s-ar părea că o deficiență de magneziu este deseori asociată cu o boală cardiovasculară. În sfârșit, o carență de
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
vorba de o boală foarte complexă, se pare că radicalii liberi contribuie la dezvoltarea sa prin peroxidarea lipidică pe care o induc. De altfel, s-a observat că persoanele suferind de poliartrită reumatoidă prezintă o scădere a procentului de vitamine antioxidante A și E. Alcoolismul Studii efectuate pe oameni și animale 15 au arătat că leziunile țesuturilor (mai ales ale ficatului) la subiecții alcoolici erau mai degrabă imputabile unei activități sporite a radicalilor liberi decât unui regim alimentar deficient. În 1986
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
ales ale ficatului) la subiecții alcoolici erau mai degrabă imputabile unei activități sporite a radicalilor liberi decât unui regim alimentar deficient. În 1986, o serie de cercetători 16 remarcaseră deja că persoanele alcoolice prezintă un procent de seleniu, un puternic antioxidant al ficatului, semnificativ mai scăzut decât în mod normal. Este important de știut mai ales că nivelul de seleniu, la fel ca și cel de glutation (GSH), crește după o perioadă de numai paisprezece zile de abstinență de la alcool 17
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
fie diminuând nivelul de reacții cu radicali, fie diminuând lanțul de reacții. În primul caz, este suficient să diminuați cantitatea de alimente ușor oxidabile și aportul caloric total. În al doilea caz, aveți tot interesul să creșteți consumul de alimente antioxidante pentru a face față mai bine radicalilor liberi. Această teorie a îmbătrânirii este valabilă în special în cazul mamiferelor, printre care și omul, pentru care oxigenul este principala sursă de daune cauzate de radicali. În realitate, îmbătrânirea patologică nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
pp. 175-183. 13. Hu, M.L., și colab. (1989). „Effect of dietary lipids and vitamin E on in vitro lipid peroxidation in rat liver and kidney homogenates”, J Nutr, nr. 119, pp. 1574-1582. 14. Morel, D.W., și Chilsom, G.M. (1989). „Antioxidant treatment of diabetic rats inhibits lipoprotein oxidation and citotoxicity”, J Lipid Res, nr. 30, pp. 1827-1834. 15. Ward, R.J., și colab. (1989). „Antioxidant status in alcoholic liver diseases in man and experimental animals”, Biochem Soc Trans, nr. 7. 16. Thuong
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
and kidney homogenates”, J Nutr, nr. 119, pp. 1574-1582. 14. Morel, D.W., și Chilsom, G.M. (1989). „Antioxidant treatment of diabetic rats inhibits lipoprotein oxidation and citotoxicity”, J Lipid Res, nr. 30, pp. 1827-1834. 15. Ward, R.J., și colab. (1989). „Antioxidant status in alcoholic liver diseases in man and experimental animals”, Biochem Soc Trans, nr. 7. 16. Thuong, T., și colab. (1986). „Scăderea nivelul seric de seleniu la alcoolicii cronici cu sau fără cardiopatie dilatată”, Press Med, nr. 15, pp. 693-696
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de securitate antioxidanți care patrulează atât în interiorul celulei, cât și la periferia sa, la nivelul membranelor. Pe de altă parte, aceștia nu sunt prezenți în mediul extracelular (MEC), care constituie prin urmare călcâiul lui Ahile sau punctul slab al sistemului antioxidant 1. Aceasta explică parțial cum de niște mercenari ca radicalii liberi pot să circule cu ușurință prin tot organismul și să atace diferite membrane celulare care sunt ceva mai vulnerabile decât altele. Cele două niveluri principale de acțiune ale antioxidanților
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
tot organismul și să atace diferite membrane celulare care sunt ceva mai vulnerabile decât altele. Cele două niveluri principale de acțiune ale antioxidanților În condiții normale, producerea radicalilor liberi în folosul mecanismelor celulare este strict supravegheată și controlată de sistemul antioxidant. Acest sistem creează două niveluri de acțiune sau două linii de apărare. Prima linie de apărare: membranele O mare cantitate de radicali liberi este fabricată în straturile grăsoase ale celulelor, adică la nivelul membranei lor. Or, tot în acest loc
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
vitaminei C ca, în caz de nevoie, să recupereze un electron de la vecina sa și să-și mărească puterea antioxidantă 7. Această întrajutorare se poate stabili și în celălalt sens, precum și cu alți antioxidanți, cum ar fi bioflavonoidele și sistemul antioxidant enzimatic (glutation, SOD etc.)8. Dacă, din nefericire, aceste două linii de apărare sunt depășite, nimic nu-i mai oprește pe radicalii liberi să afecteze o lipidă, o proteină sau un nucleotid din codul nostru genetic. Principalele două surse de
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
enzimatic, bazat pe activitatea unor proteine, aminoacizi și enzime produse de organism. Cele mai importante sunt glutation-peroxidaza (GPX), glutation transferaza (GST), glutation reductaza (GRD), superoxid dismutaza (SOD) și catalaza; un sistem extern și non-enzimatic care regrupează vitamine, minerale și oligoelemente antioxidante obținute din alimentație sau din suplimenți alimentari. Aceste două sisteme lucrează împreună și se completează reciproc. Din contra, când sistemul enzimatic este slăbit, ca de exemplu o dată cu îmbătrânirea sau în cazul bolilor degenerative, întărirea lui devine o prioritate majoră, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
să ne apărăm de acțiunea radicalilor liberi. Pentru că numărul radicalilor liberi nu scade cu vârsta: dimpotrivă, are tendința de a crește (vezi secțiunea intitulată „Îmbătrânirea și radicalii liberi”, la pagina 78 orig.). Antioxidanții interni: exemplul glutationului Glutationul este liderul sistemului antioxidant intern. Datorită ramurii sale sulfurate (SH), adusă de aminoacidul semiesențial cisteină, glutationul (GSH) este capabil să elibereze electroni și să neutralizeze astfel un număr mare de radicali liberi, conform reacției: 2 GSH → 2 GSSG + 2 H+ + 2e- Această reacție este
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mare de radicali liberi, conform reacției: 2 GSH → 2 GSSG + 2 H+ + 2e- Această reacție este reglată de două enzime: glutation peroxidaza (GPX) și glutation reductaza (GRD), care permit glutationului (GSH) să fie reciclat continuu și să redevină activ ca antioxidant. Ciclul glutationului este una dintre minunile organismului nostru. Din păcate, când este slăbit, sistemul nostru imunitar nu mai este foarte eficient. Acest lucru este vizibil la bătrânețe, dar și în cazul bolilor degenerative sau cronice cum ar fi cancerul, SIDA
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mai puține efecte secundare cum ar fi vărsăturile. De altfel, după cum spun celebrii doctori Passwater și Balch, glutationul este cel mai important element intern activ în combaterea stresului oxidativ. În cartea sa intitulată What You Should Know About the Super Antioxidant Miracle (Ce trebuie să știți despre miracolul super-antioxidant), doctorul Earl Mindell nu ezită să scrie: „Pur și simplu nu putem să supraviețuim fără acest miraculos antioxidant”. În cartea sa Stop Aging Now (Opriți îmbătrânirea acum), Jean Carper avansează următoarea idee
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
combaterea stresului oxidativ. În cartea sa intitulată What You Should Know About the Super Antioxidant Miracle (Ce trebuie să știți despre miracolul super-antioxidant), doctorul Earl Mindell nu ezită să scrie: „Pur și simplu nu putem să supraviețuim fără acest miraculos antioxidant”. În cartea sa Stop Aging Now (Opriți îmbătrânirea acum), Jean Carper avansează următoarea idee: „Trebuie să măriți nivelul de glutation dacă vreți să vă prelungiți tinerețea și să aveți o viață lungă [...] Nivelurile scăzute ne permit să prevedem boala și
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
carență în acest sens. Trebuie adăugat faptul că glutationul este esențial și pentru o bună sănătate a membranelor globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. Figura 4.1. rezumă în mod sugestiv felul în care glutationul își joacă rolul de antioxidant neutralizând radicalii liberi.* Fig 4.1. Cum neutralizează GSH-ul radicalii liberi Radicali hidroxil distrugători Radicalii hidroxil distrugători intră în contact cu moleculele sărace în glutation. Radicalul hidroxil primește electronul de la molecula de GSH și se transformă în apă. Moleculele
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
arătat capacitatea lui HMS 90TM de a ridica nivelul de glutation. Acest produs contribuie la menținerea sănătății noastre, participând de o manieră remarcabilă la ameliorarea sănătății celor grav bolnavi și la susținerea celor sănătoși. Figura 4.2 Sinteza glutationului: propriul antioxidant al celulei ImmunocalTM, un furnizor de cisteină pentru celulă.* Același proces ca și în cazul celeilalte molecule. Inhibat de un nivel de glutation mai mare decât cel normal. Un nivel suficient de cistină este necesar pentru a menține un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Bounous (1999). Breakthrough in Cell-Defence, Golden Eigth Publishers, Atlanta, Toronto, pp. 152. Glutationul acționează la 3 niveluri în interiorul organismului: optimizează sistemul imunitar și combate virușii și bacteriile; dezintoxică organismul unindu-se cu toxine și cu poluanți; este cel mai puternic antioxidant natural și regenerează vitaminele antioxidante. Pentru o sinteză mai amănunțită a funcțiilor metabolice ale GSH-ului, a se vedea tabelul 4 în Gutman și Schettini, 1999, pp. 13. Glutationul întărește sistemul imunitar O celulă este în același timp permeabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Golden Eigth Publishers, Atlanta, Toronto, pp. 152. Glutationul acționează la 3 niveluri în interiorul organismului: optimizează sistemul imunitar și combate virușii și bacteriile; dezintoxică organismul unindu-se cu toxine și cu poluanți; este cel mai puternic antioxidant natural și regenerează vitaminele antioxidante. Pentru o sinteză mai amănunțită a funcțiilor metabolice ale GSH-ului, a se vedea tabelul 4 în Gutman și Schettini, 1999, pp. 13. Glutationul întărește sistemul imunitar O celulă este în același timp permeabilă și impermeabilă. La nivelul celulei, cistina
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
și vitamina E (alfa-tocoferol) sunt probabil cele mai cunoscute și cele mai studiate până acum în cercetările medicale. Însă și vitaminele Q (ubiquinona sau Q10) și acidul folic au un rol important. Fiecare vitamină antioxidantă are în general un rol antioxidant specific în organism. De exemplu, vitamina C acționează de preferință în interiorul celulei (citoplasmă) grație puterii sale mari de a se dizolva în apă (putere hidrosolubilă). Când întâlnește radicali liberi, ea îi neutralizează, devenind un radical ascorbil foarte stabil care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
oxidării continue provocate de stres *Preluată din Gutman și Schettini, 1999, op. cit., pp. 63 Rolul glutationului în prevenirea aterosclerozei Atunci când vorbim de sănătatea arterelor și de prevenirea antioxidantă, nu putem trece în nici un caz sub tăcere rolul preponderent al principalului antioxidant celular care este glutationul (GSH) în protecția împotriva aterosclerozei. Mai întâi, așa cum arată pe bună dreptate doctorul Gutman (urgentolog)3, „GSH-ul este considerat ca fiind principalul antioxidant celular întrucât completează acțiunea unui mare număr de antioxidanți. De exemplu, vitaminele
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
nu putem trece în nici un caz sub tăcere rolul preponderent al principalului antioxidant celular care este glutationul (GSH) în protecția împotriva aterosclerozei. Mai întâi, așa cum arată pe bună dreptate doctorul Gutman (urgentolog)3, „GSH-ul este considerat ca fiind principalul antioxidant celular întrucât completează acțiunea unui mare număr de antioxidanți. De exemplu, vitaminele C și E nu pot funcționa adecvat fără GSH. Atunci când captează un radical liber, ele trebuie să-l încredințeze sistemului GSH pentru a se putea întoarce să caute
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
pe 29.133 de bărbați fumători, a demonstrat că un supliment zilnic de 50 mg de vitamina E a fost asociat cu o ușoară scădere a incidenței anginei pectorale 12. Un alt studiu în dublu orb, studiul CHAOS (Cambridge Heart Antioxidant Study), a arătat că administrarea de doze importante de vitamina E (de la 268 la 537 mg) la pacienți cu boală coronariană a redus riscul de infarct miocardic nefatal cu 77%, beneficiile fiind vizibile după 200 de zile de tratament 13
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
studii arată că mai mulți factori de risc și însuși cancerul se pot evita printr-o alimentație adecvată 21. Nutrimenții cei mai susceptibili de a avea o acțiune preventivă sau chiar curativă sunt clasificați în categoria „antioxidanți”. În cartea sa Antioxidant Revolution (Revoluția antioxidanților), doctorul Kenneth Cooper afirmă că „cea mai bună linie de apărare este protejarea organismului cu bariere de antioxidanți”. Un cocktail de antioxidanți pe bază de GSH, de betacaroten și de vitamine E și C a demonstrat un
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mic risc de apariție a cancerului la stomac. Această ultimă informație lăsa să se înțeleagă că probabil totul depinde de tipul de proteine. Ultimele cercetări cu privire la proteinele din zer confirmă faptul că unele pot contribui la creșterea semnificativă a puterii antioxidante a organismului 24. Într-un raport special, cercetători de la Universitatea Harvard au arătat că paisprezece studii din cincisprezece evidențiază existența unei legături între consumarea unei cantități mici de vitamina C și de fructe și un risc de două până la trei
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]