1,208 matches
-
situația precară a protestatarilor (care se consideră victime); în rândul acestor „conduite ale disperării” se înscriu greva foamei și self-combustia; ele au în același timp și caracterul unui „spectacol care impresionează” atrăgând simpatia față de cei care-l practică și proiectând antipatia acestora asupra „autorităților” în scopul obținerii unor avantaje; 6) conduitele vindicative, care sunt conduite antisociale de maximă violență și de o extremă gravitate; ele se caracterizează prin acțiuni motivate de ură și dorința sadică de distrugere a celorlalți în scopul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
complexă a unor atitudini ale emițătorului față de contextul interacțiunii (plăcut-neplăcut, confortabil-stresant), față de subiectul abordat la nivel verbal (interesant-plictisitor, acord-dezacord), față de propria-i persoană (stimă de sine mai ridicată sau mai scăzută) și față de persoana (sau persoanele) cu care comunică (simpatie, antipatie sau indiferență). Mesajul global transmis poate fi analizat la cel puțin: 1. cel al conținutului și 2. cel relațional. Nivelul conținutului este, preponderent, cel al comunicării verbale, al cuvintelor efectiv utilizate. Nivelul relațional este cel al informațiilor nonverbale sau paraverbale
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
Mustrarea își atinge scopul, când participanții la dialog, sunt absolut liniștiți. Pozitivarea se face, prin îngrijirea vieții spirituale. Ascultarea optimă presupune perceperea ființei interioare a vorbitorului, urmărirea înlănțuirii gândurilor lui, eliminarea impulsului de a întrerupe pe vorbitor, a simpatiilor și antipatiilor. Convorbirea. Să ne punem problema trecerii de la pălăvrăgeală la dialog. Convorbirea este comunicare și comuniune, adevărata relație dintre Eu-ri. Vorbirea autentică duce la enunțarea exclusivă a informațiilor, pentru care ne asumăm răspunderea veridicității. Tăceți, când nu puteți formula. b) Alegerea
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Monarhiei dualiste. În realitate, parcursul României spre alianța cu Imperiile Centrale a presupus mult mai mult decât o simplă alegere și el trebuie privit Într-o lumină mai nuanțată decât aceea În care Îl Înfățișează rudimentara dihotomie a „simpatiilor” și „antipatiilor” pentru Imperiile Centrale sau puterile occidentale. În realitate, perceperea amenințării ca venind dinspre Rusia nu explică decât motivul pentru care alegerea s-a oprit asupra Puterilor Centrale. Pentru că „atitudinea vrășmașă” a Rusiei - ca să citez (oricât de bizar ar putea părea
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Reprezentările xenopatice sunt frecvent asociate cu halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatice, în special celor de o severă gravitate, cu evoluție rapidă sau cronică, de regulă incurabile, letale, în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai jos: Ordinul I, cuprinde halucinațiile, considerate ca afecțiuni care tulbură imaginația, reprezentate prin următoarele specii morbide: vertijul, ipohondria, somnambulismul etc. Ordinul II, cuprinde bizareriile, considerate ca tulburări ale apetitului și în care sunt reunite următoarele specii morbide: apetitul depravat, antipatia, setea excesivă, teroarea, panica, satiriasisul, furia uterină, hidrofobia. Ordinul III, este rezervat delirului, ca tulburare a judecății si în care intră următoarele specii morbide: demența, melancolia, demonomania, mania. Ordinul IV, este cel al nebuniei amorale cu speciile sale: amnezia și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și anume: 1) Boli ideale, reprezentate prin: delir, transport, demență, manie, demonomanie și melancolie. 2) Boli imaginative în care include viziunea, vertijul, teroarea, panica, ipohondria, somnambulismul. 3) Boli patetice care cuprind gustul depravat, bulimia, polidipsia, satiriasisul, erotomania, nostalgia, turbarea, hidrofobia, antipatia, anxietatea. Dacă în clasificările de mai sus, se poate remarca influența unei „atitudini morale” față de boala psihică, considerată ca o „depravare a sufletului” cu toate consecințele care decurg de aici, alte clasificări, încep să se detașeze de aceste puncte de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unde duci mâncarea, cu acel du-te-vino firesc al adulților, copiilor, bătrânilor prin încăperile de trecere, cu zgomotele, vocile sau sunetele muzicilor diverse și cu intensități maxime adesea, cu duhorile sau parfumurile, cu privirile nu rareori de ură sau măcar de antipatie, cu coada pentru ocuparea unicei băi, cu promiscuitatea, riscurile de igienă și dezgustul folosirii ani la rând a singurului WC dintr-un cămin care a fost numai al tău sau al familiei. Poate că mulți care au trăit în acel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și să critice reviste din provincia natală, la care scrisese el însuși. Atacurile sale, îndreptate împotriva neologismelor și a construcțiilor calchiate după modele străine, urmau să fie alături de articole similare ale lui Titu Maiorescu. Din aceeași atmosferă junimistă provin și antipatia manifestă față de literatura patriotardă sau față de fraza bombastică, precum și elogiul simplității imagistice și al sobrietății stilistice. Apreciind literatura „cu valoare în sine” și disprețuind-o pe cea „de ocazie”, criticul considera perfecțiunea artistică drept adecvarea perfectă a formei la fond
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
ale lumii sânt toate dășarte, singur din bunăvoie am cerut voie de la măria-sa și am mers de m-am călugărit”. Scriitorul care meditase la alternările de situații modulate de „norocul zavisnic” are capacitatea de a sesiza, dincolo de exploziile propriei antipatii (cu mari virtuți la nivel literar), vanitatea strădaniilor constructorilor de (condamnabile - zice moralistul) proiecte himerice, ambiționați iluzoriu numai de „fumurile dășărtăciunii”, și de a sugera plasarea sfârșitului implacabil al existențelor (chiar dacă este vorba de niște inamici declarați) sub semnul inexorabil
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
sine în termenii seriei naturale. Un asemenea mod de gândire este însă posibil (și eficient totodată) doar în condiții de stabilitate. Dimpotrivă, la civilizațiile din Europa și Asia, caracterizate prin dinamică în timp, totemismul lipsește complet. Există, remarcă Lévi-Strauss, o antipatie funciară între istorie și sistemele de clasificare cu ajutorul unor grupuri finite. Acolo unde diacronia învinge sincronia, devine imposibil să se interpreteze ordinea umană ca o proiecție fixă a ordinii naturale (Lévi-Strauss, 1970). Există o formă specifică totuși de a gândi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
El știe atunci mai bine ceea ce urmează să facă. Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” permite o mai bună alegere a conduitei care urmează a fi utilizată. In cazul unui pacient pe care terapeutul îl găsește antipatic, avantajele antipatiei se manifestă printr-o vigilență sporită și menținerea unei anumite distanțe față de pacient. Inconvenientele provin din faptul că terapeutul trebuie să dezvolte soluții: să-și amplifice motivația pentru a ajuta pacientul, să-și dezvolte empatia. Riscul ar consta în imposibilitatea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
filosof practician până la lumea cu adevărat educată mi s-a părut a parcurge o cale imposibilă. Interviul este singura cale de a pătrunde În acest mediu. Dialogul pune față În față Însă doi actori sociali care au opinii, simpatii și antipatii adesea diferite, care vin cu istoriile lor personale mult deosebite, purtători ai unor deprinderi intelectuale livrate de habitusurile lor diferite, care se observă și se supraveghează, care, În definitiv se confruntă. Nu e o Întâlnire intre doi indivizi, ci Între
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterizări sugestive. Fără să fie înzestrat în chip deosebit cu talent literar, autorul închipuie un fel de roman plin de culoare, dar neavând totdeauna tangențe cu realitatea. Când îi are în vedere pe junimiștii marcanți, memorialistul îi privește cu oarecare antipatie, din cauza deosebirilor de orientare politică. Paginile dedicate lui Mihai Eminescu și lui Ion Creangă dovedesc neînțelegerea însemnătății lor în literatura română. Date inexacte sau fapte relatate denaturat îi servesc adesea autorului să vehiculeze atitudini antijunimiste curente în epocă. Temperament de
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului cu aceeași reținere severă cu care Părinții deșertului priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor egipteni. De unde această ezitare? Totul începe probabil cu Descartes, care ne-a convins mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Graham Gould 7 sau James E. Goehring 8 nu au identificat la acest nivel superficial tensiunile din interiorul monahismului Bisericii primare. Cât privește faimoasa apoftegmă 7, cu privire la Evagrie, din Patericul egiptean (seria alfabetică), frecvent citată pentru a ilustra nu doar antipatia monahilor copți față de „intelectuali”, ci și „naționalismul” rigid al acestora din urmă9, sensul în care ea trebuie citită ni se pare a fi altul. Întrerupt dintr-o cuvântare la adunarea călugărilor din Kellia, când i se reamintește că acolo, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cerebral decât emoțional, calculat, puțin mizantrop, încrezător în regularitatea implacabilă a mecanismelor pieței și în jocul ineluctabil al intereselor individuale, privind cu suspiciune orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și comportamentul social alternativ/deviant, de la prostituție și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mulțimea conflictelor particulare te Împiedică să știi care este, În fond, intriga propriu zisă a «romanului». Acest mod de dezvoltare a unui subiect izolat de faptele sociale, de viața societății având drept principiu conducător relațiile personale dintre eroi, simpatiile sau antipatiile lor, toate Întâlnirile și despărțirile, duc inevitabil la formalism, la căutarea cu tot dinadinsul a spectaculosului În dauna poziției de clasă. Deficiențele semnalate aici dovedesc că scriitoarea trebuie să lupte pentru Însușirea unui nivel ideologic cât mai Înalt și pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oportuniștilor, - patroni, Înalți funcționari, politicieni, tehnicieni, și câteva cozi de topor de-ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să stârnească În cititor disprețul și antipatia față de exploatatori. De asemenea, scriitorul a surprins cu multă ascuțime chipul ipocrit al dușmanului de clasă (Ă). (Ă). În fine, scriitorul s-a străduit să cuprindă În paginile romanului său un aspect deosebit de important al realității În devenire, pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și să ascultăm de această Înțelepciune sau să o ignorăm; 2. Sinele Conștient, numit uneori și ego, este ceea ce credem noi că sîntem, cu alte cuvinte acea parte din noi care gîndește, vorbește și acționează, personalitatea, credințele, atitudinile, concepțiile, simpatiile, antipatiile noastre etc. - tot ceea ce ne face să fim recunoscuți ca noi Înșine. Această parte a noastră nu este neapărat conștientă de utila putere de Înțelegere oferită de Sinele Superior sau de cel Subconștient, dar poate acționa independent pînă În momentul
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de Agatha Christie, And Then There Were None. Întrebându-se „dacă e posibil să scrii un roman polițist de formulă clasică absolut onest”, răspunsul cade ca un trăsnet: „Nu e”. Atacul este frontal și transgresează întâmplătorul dezinteres - ca să nu spun antipatia constantă - față de scrierile Agathei Christie în general. Chandler vorbește în numele obsesiei pentru plauzibil, adică al unui realism mai adânc decât cel bazat pe așa-zisul mimesis al realiștilor: Pentru a dobândi o intrigă complicată, falsifici pistele, temporalitatea, jocul coincidențelor, dai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce constă, la urma urmelor, „oribilitatea” istoriei în care se trezește amestecat Marlowe? Întrebarea e simplă, legitimă chiar - de vreme ce pornește de la o afirmație a personajului -, dar răspunsurile nu sunt la fel de limpezi. Spre deosebire de alți autori, în scrisul cărora descifrezi simpatiile sau antipatiile (ale autorului sau ale protagonistului), la Chandler nu există partener privilegiat. Întreaga societate e căzută în ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]