802 matches
-
dacă nu ne mai putem întoarce în trecut, dacă nu mai putem face ceea ce nu s-a făcut la momentul potrivit, în nu mai mică măsură sîntem datori a corija mentalitatea defetistă, refuzînd bunăoară o insidioasă preconcepție (amuzant așezată la antipodul ideologiei comuniste), care a devenit, intempestiv, o emblemă a postideologiei, și anume "puritatea" esteticului. Adică, vezi Doamne, "abaterea" esteticului de la anomaliile socio-politice care au produs propriile sale anomalii oportuniste. Ierunca dixit: "Trăirea sub totalitarism ne ajută - dintr-o minimă igienă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
ca un concentrat de vitalitate, conștientă de sine, impulsiva, dominatoare și, evident, hipercritica în raport cu altii. Dacă o comparăm cu Alice Voinescu, al cărei Jurnal l-am citit de puțină vreme, ne dăm seama că fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe adorația față de nestatornicu-i soț, Stello, o adorație continuată scriptic, în chip insolit, decenii în șir după decesul lui. Firește, Cella își stăpînește partenerul, asigurîndu-si rolul de "vioară întîi
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
similitudini între doi poeți foarte deosebiți precum Claudel și Mallarmé. Poetica claudeliană, stăpînită de chemarea ordinii supreme, era normal să fie o poetică a aflării cheilor, a descifrării lumii, a dibuirii misterului în materia cognoscibilului. O atitudine ce pare la antipodul încifrării mallarméene, cu atît mai mult cu cît însuși autorul Marilor Ode a relevat, în repetate rînduri, incompatibilitățile dintre poetica sa și aceea a autorului Herodiadei: "Dar alături de evidentele deosebiri sînt și multiple apropieri. Nu recunoaște Claudel că Mallarmé a
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
potrivit” (pp. 130 - 131). Nu cred că greșesc reproducând, din întreaga carte, tocmai acest paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare.) Pe de-o parte, e consemnată aici o stare de fapt. Aceea care, la antipodul focului continuu al gazetăriei, a dus la întărirea poziției unui anumit tip de eseistică literară de mare acuitate. N-o practicau, însă, cum sugerează Negrici, numai marginalii, ci și criticii din mainstream. Nicolae Manolescu în Arca lui Noe sau în
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
atât în proba de simplu, cât și la dublu. Tânărul Victor Hănescu (23 de ani) a fost învins de sportivul australian Wayne Arthurs (33 de ani) cu 6-4, 7-6. Tenismanul român a făcut un meci echilibrat, dar experiența jucătorului de la Antipozi a fost un factor decisiv în stabilirea învingătorului. Victor Hănescu a fost admis pe tabloul principal al Jocurilor Olimpice în ultimul moment, în urma retragerii din întrecere a mai multor sportivi. El nu a pierdut la Atena numai speranța într-o medalie
Agenda2004-34-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282797_a_284126]
-
Doar exilul mai sporește numărul acestor exemplare nobile. Deși, neîndoios, ei formează nucleul "dur", necondiționat, insubordonabil, ascuțit la maximum al conștiinței capabile a judeca o epocă și a-i imprima o orientare spirituală. O a doua postură este cea, la antipod, a complicității cu puterea politică ("puterea temporală"), ilustrată de mercenarii gata a se înrola sub orice steag ce le asigură beneficii materiale și sociale, stăpîniți, în bicisnicia lor, de impulsul de supunere în fața despotismului. Într-un cuvînt de, cum spunea
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte... Într-un interviu recent, publicat de „The New York Review of
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări și bucle autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi mai apropiat de cel antropo-centrist al lui Alexandru Mușina -, O. Nimigean face aici nu experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Na Li este campioană din 2014 de la Australian Open, după ce a învins-o în finală pe slovaca Dominika Cibulkova (7-6, 6-0), cea care o eliminase în sferturi pe Simona Halep. Pentru Na Li (31 de ani) este primul succes la Antipozi, după ce a pierdut finalele din 2011 și 2013. Chinezoaica este prima jucătoare din Asia care s-a impus într-un turneu de Grand Șlam - la Roland-Garros, în 2011, iar Dominika Cibulkova (24 de ani) este prima jucătoare din Slovacia care
Na Li a câștigat Australian Open, după finala cu Cibulkova by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74464_a_75789]
-
memorie are știința magică a poemului". Avînd avangarda în sînge, Nicolae }one îi demonstrează perenitatea, atît grație condeiului său liric, cît și infatigabilei sale activități de editor (e cel mai de seamă editor român de poezie la ora actuală). La antipodul irepresibilei expansiuni pe care o vădește "Nicolae Magnificul", Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
2005). Așadar avem a face cu o filosofie în stadiu de reverie conceptuală, din care decurge o sensibilitate congelată. N-avem intenția, caracterizînd-o, a-i diminua semnificația lirică, ci doar a-i sublinia natura intrinsecă, aptă de-o valorificare la antipodul curentei formule expansive, afectiv invazive, întemeiată pe satisfacția disciplinei de sine, pe o fervoare a austerității. Astfel ia naștere o poetică severă, constrînsă de datele arhetipale, orientată spre profunzimile albe și, prin urmare, separîndu-se prin gesturi decise de policromia vană
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
mundo nuevo și aici se vorbește despre fascism, război și rezistență. Și încetul cu încetul se conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea, repetată asemenea unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
care îmi întunecă orice perspectivă / personală” (Dar lucrurile nu se opresc aici). Sau: „punctul înșurubat cîndva cu degetul / pe aer și care arată direcția spre Dumnezeu” (Un arțar învață filosofie). Detaliul e ca un deget ce indică măreția ansamblului. La antipodul poeților anxioși, cu vlaga subțiată de o inadecvare la existența dată, Adrian Alui Gheorghe posedă o impresionantă forță interioară care-i îngăduie a tăia nodul gordian al inextricabilelor probleme pe care le atinge poezia, fie și cu ajutorul umorului. Iată o
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
de ei, de a-i "ajuta" într-un fel sau altul, luptă practic fără sfîrșit. Un mijloc de apărare al său ar fi izolarea în bibliotecă, unde îl așteaptă, "răbdătoare, tăcute, atîtea cărți de literatură bună, de adevărată literatură", la antipodul celor "care doar seamănă cu literatura și care de fapt n-au nici o legătură cu ea". Dar Alex. Ștefănescu preferă a-și înfrunta "adversarii" fățiș. Și anume scriind despre producțiile lor așa cum se cuvine, adică indicîndu-le implacabil, de cîte ori
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
asupra lui Doinaș, traducătorul: "Ștefan Aug. Doinaș continuă să publice în Familia (nr. 9) traduceri din poezia universală, însoțite de comentarii. De astă dată îl abordează pe Machado. Sincer vorbind, tălmăcirile mi se par chinuite. Ele se află exact la antipodul formulei lirice machadiene, care e atît de firească și de comunicativă. În traducerea lui Doinaș, poemele își pierd și farmecul și ținuta și se transformă în niște producții banale, fără apartenență, de un "mecanicism" stilistic supărător". Ori imaginea suficientă a
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
de Fier, l-aș invita să ia cunoștință de opinia din 1970 a lui Emil Cioran, fost și el, timp de opt ani, simpatizant al acestei mișcări legionare: "Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepți ai ortodoxiei aflați ideologic la antipodul celor pe care i-a denunțat Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători. Fenomen neromânesc. Așa se face că șeful G. de F. era slav. Un soi de Hatman" (Emil Cioran, Caiete, III, Humanitas, 1999). Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
scris mult despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
decadența unei societăți consumate de vicii și minată de absența autenticului umanism. Pe mapamondul cartografiat de N. Moraru, teritoriul american este bântuit de "slujitori cunoscuți ai imperialismului", dintre care se detașează, prin "instincte zoologice", "anarhistul pan sexual Henri Miller". La antipod, universul sovietic este marcat de o armonie care domesticește, orfic, natura umană. Anatomia punerii în scenă nu este una gratuită și Republica Populară Română încearcă, nu fără succes, să aclimatizeze un ritual de celebrare a relației privilegiate dintre comanditar și
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
a înviat parcă din morți, s-a prezentat plin de forță la armată rezistență și datorită prestigiului care nu s-a știrbit a preluat comanda unei divizii, vestita brigadă Alsacia Lorena. Cei doi prieteni se aflau, cum am spus, la antipozi. Totuși, chiar în toiul polemicilor aprinse nu se pierd din ochi. Ce tablou al succesiunii de putere! În vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct al modestiei, așadar de la antipodul ipostazei egolatre proprii creatorului care sfidează alcătuirea universală, o îndreaptă spre "lucrurile mici" în care se răsfrînge splendoarea obiectivă a lumii. Lucrurile mici" au un rol expiator, întrucît ne pun în contact cu totalitatea, dizolvînd grandoarea secundă, artificioasă a subiectului
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
conjuncturale asupra corpului său. Cum spuneam, comicul sexual împins ușor spre burlesc pe linia Kundera- Gombrowicz se evaporă în considerații filosofice asupra political correctnessului cu privire la utilizarea unor termeni, acest neopuritanism de carton, denunțat ca ideologie. Cealaltă scenă se află la antipod și frizează prostul-gust. Decisă să accepte un minim ghidaj psihologic, pentru a-și păstra serviciul și cu consilierea unei șefe compasionale, Joe se înscrie într-un program terapeutic de reeducare după clasicul tipic „I am Joe, I am a sex
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
nymphomaniac pride. De altfel, regizorul cochetează cu ideea de a-i contura un profil martirologic în afara ortodoxiei sexuale, cu Seligman pe post de mistagog, filosof asexuat, trăind într-o pustnicie a unei senine abstinențe. Întâlnirea este revelatoare, una nietzscheană, a antipozilor, dionisiaca menadă în călduri și apolinicul sacerdot trăind aproape monastic în recluziunea artei și a științelor exacte. Întorcându-ne la discursul politic sforăitor al lui Joe ca un pocnet de dop în biserică, el lasă un gust amar pentru ieftinătatea
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
și a celor decăzute. Dacă bestialitatea e perceptibilă chiar în maniera manifestă a prezentării sale, puritatea rezidă în subtextul înverșunării cu care e montată cea dintîi, aidoma unui vis paradiziac întors pe dos. S-a spus pe bună dreptate că antipodul credinței e indiferența, nu ateismul care nu e decît o umbră a ei, ce-i îngînă substanța în negativ, fiind deci dependentă de pietate. Satanismul nu e, prin urmare, decît o răsfrîngere a creștinismului dislocat, însă paradoxal conservat chiar și
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]