1,827 matches
-
o sită Întoarsă. În antiteză cu tehnicile uzuale de coacere a aluatului, pasta făcută cu mătrăgună nu este coaptă, ci lăsată crudă, să se acrească. Fetele merg goale și despletite, adică Într-o ipostază care sugerează sălbăticia, statutul „natural”, În antiteză cu hainele și Împletirea părului, adaosuri și operații prin excelență culturale, care plasează femeile Într-o ierarhie și comunică rolurile sociale care derivă de aici. Deși vizează obținerea unei relații heterosexuale, actul magic este realizat de fete care Îndeplinesc, Între
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întărirea conformității și, implicit, a normelor de comportament; b) refacerea echilibrului social: deseori, acuzațiile de vrăjitorie vizează persoane din afara comunității. Prin acest mecanism se produce o externalizare a conflictelor, o Întărire a coeziunii interne, o fixare a identității comune În antiteză cu forțele adverse din afară; c) controlarea diviziunilor sociale: În formularea lui Mary Douglas, acuzațiile de vrăjitorie Îndeplinesc o funcție „obstetrică”, deoarece contribuie la nașterea unor noi grupuri sociale, la autonomizarea lor și, prin aceasta, la eliminarea unor conflicte care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de-o parte, o sumă de gesturi asemănătoare sau identice cu cele ale vieții cotidiene (cusut, măturat, spălat, tăiat și sculptat, prepararea unor plante și animale etc.) și, pe de altă parte, un ansamblu de credințe (numite adeseori superstiții - În antiteză cu credința religioasă, Înalt spirituală) care reintegrează aceste acte Într-un sistem de referințe supranaturale. Prin această transmutare, valoarea gesturilor, obiectelor și discursurilor este schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci la realizarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiectul (sacrificatul) și actul sacrificial propriu-zis (medierea). Actorii sacrificiului Cel mai adesea, persoana care performează sacrificiul este un oficiant consacrat În plan social sau religios: cercetările etnografice și istorice nu aduc În discuție cazuri semnificative de „democrație” a sacrificiului (În antiteză cu rugăciunile sau ofrandele care pot fi performate de orice membru al colectivității). Executantul ritualului poate fi un oficiant permanent, consacrat de poziția sa În interiorul unei ierarhii religioase (preotul), sau o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această mireasă non-culturală este sinonimă cu moartea. Partea a doua a ceremonialului cuprinde Împodobirea bradului (ca la nuntă) și bocetul - care prezintă aducerea bradului ca o „Înșelătorie”, deoarece bradului i se promite un destin consacrator („zână la fântână”), În totală antiteză cu utilizarea sa funerară: După această scenă se trece la Împodobirea bradului. O femeie, dintre rudele apropiate, ajutată de feciori și fete, face această lucrare de Înfrumusețare. Împodobirea se face cu deosebită grijă, atât În ceea ce privește obiectele, cât și modul de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
separare, limen, integrare), Își concentrează construcția simbolică asupra etapei liminale. În această etapă, figurile mitice se contopesc cu cele profane, invadând lumea. Eroii fondatori devin vizibili, iar faptele narate de mit sunt refăcute prin punerea lor ceremonială În scenă. În antiteză cu această mișcare de reîntregire care unește oamenii și figurile divine, inițiații sunt separați de comunitate, atât În plan fizic (prin izolarea În colibă), cât și În plan simbolic (ei sunt asexuați, prin acoperirea organelor sexuale, nu mănâncă și sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la un nivel de autoritate și responsabilitate la altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este amenințătoare și extatică, dar numai dacă limitează Îndeajuns pentru a putea să ne ducă mai departe (1975, p. 64). În al doilea rând, resursele ei sunt utopice. După Victor Turner, riturile creează, prin instituirea intervalelor de liminalitate și În antiteză cu logica normativă a societas, un spațiu subjonctiv (al lui „s-ar putea”, dar „nu poate fi” durabil), care eliberează, temporar, membrii unei culturi de opresiunea ierarhiilor sociale și a modelelor culturale de zi cu zi și stimulează creativitatea și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
participanților. Deoarece pelerinajul În sine implică o transformare a statutului (spiritual, social, cultural) al participanților, ultima categorie mi se pare redundantă. În consecință, ea nu poate fi justificată teoretic și nici susținută prin evocarea unor manifestări rituale specifice. Antropologii, În antiteză cu specialiștii În istoria religiilor, au „descoperit” târziu pelerinajul: „Cercetarea etnografică tradițională a vizat, ca obiect ideal de studiu, unitățile socioculturale fixe” (A. Morinis, 1992, p. 2). Această abordare nu poate fi aplicată „unor fenomene culturale construite prin mișcarea indivizilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a atinge acest scop se declanșează procesul de sacralizare ce consacră gestul pelerinului”. Pelerinajul reprezintă o călătorie cu un scop bine definit, de obicei de natură spirituală, ce trebuie să provoace o transformare existențială a celui care o inițiază (În antiteză cu plecările prilejuite de sistemul turismului, unde călătoria devine un scop În sine, iar eroul ei nu este radical transformat, ci doar Îmbogățit În planul experiențelor și al personalității - vezi A. Blasi, 2002). Pelerinajul implică o ieșire din universul comun
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mișcarea dinspre un centru profan către o periferie sacră, care devine, dintr-odată și pentru puțin timp, centrală pentru individ, un axis mundi al credinței sale; mișcarea În sine, ca simbol al communitas, care se schimbă În timp, ca o antiteză a Încremenirii specifice structurii; individualitatea promovată Împotriva mediului instituționalizat etc. Dar, pentru că este voluntar, pentru că nu este un mecanism social obligatoriu care marchează tranziția unui individ sau grup de la un statut la altul, În sfera profană pelerinajul ar trebui conceput
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conform „logicii” sale specifice. Astfel, spațiul carnavalesc este creat prin deturnarea sa de la utilizările și formele cotidiene: traficul este oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru, când fiecare urmează trasee prestabilite pentru a ajunge la timp la locul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru, când fiecare urmează trasee prestabilite pentru a ajunge la timp la locul de muncă), să se oprească unde vor și să desfășoare orice activitate poftesc, indiferent de interdicțiile uzuale (pot să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
timp de nouă zile. Cel mai Înțelept este să râzi și de obicei asta fac toți oamenii. Acest lucru reprezintă și mijlocul cel mai sigur de a Împiedica un charivari să dureze nouă zile (N. Belmont, 1981, p. 16). În antiteză cu o asemenea ceremonie veselă și carnavalescă, alți autori menționează charivari mult mai violente. În Franța medievală, persoanele adultere erau puse să defileze, dezbrăcate, prin oraș: În Coutumes de Clermont-Dessus (1262) se spune că „cei vinovați vor parcurge orașul dezbrăcați
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
române (G. Ibrăileanu, „Sămănătorul”, M. Eminescu), iar Octav Șuluțiu abordează problema traducerilor. Cronici literare și recenzii privind cartea românească semnează Octavian Șireagu (despre Emil Isac, Poezie și idealism, Aron Cotruș în ungurește) și Petru Comarnescu (despre Camil Petrescu, Teze și antiteze, Dan Botta, Limite). De cartea străină se ocupă Paul Lahovary. Alte rubrici: plastică, muzicală, teatrală și cinematografică. M.V.
DA SI NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
soției lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe vivacitatea replicilor, pe „spiritualitatea” lor, pe ambiguitatea situațiilor. Sub coasta morții, a cărei acțiune este plasată în Iașii anului 1917, intenționează o antiteză scenică a lumii tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Ștefan Roll, George Macovescu, Petru Dumitriu, Mihnea Gheorghiu, Ioanichie Olteanu, Alecu Ivan Ghilia, Ion Brad, Teodor Mazilu, Corneliu Leu, Adriana Iliescu. Unii dintre colaboratorii statornici dețin rubrici permanente, cum sunt, bunăoară, „Mușatisme” (Tudor Mușatescu), „Meridiane” (A.E. Baconsky), „Teza și antiteza” (Paul Everac), „Cronica sentimentală” (Paul Anghel), „Antijurnal” (Ana Blandiana), „Pro domo” (Al. Ivasiuc). Eugen Barbu și Teodor Mazilu asigură, succesiv, rubrica de sport. Masivă rămâne prezența criticii, istoriei literare și eseisticii, numelor cunoscute adăugându-li-se numeroase altele, între care
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
epocii socialiste” și greutățile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conține și pagini dramatice prin realismul lor (tabloul sumbru al Dobrogei mizere, antiteză a prefacerilor contemporane) sau, din contră, străbătute de o vibrație lirică autentică. Geografia nouă, care în opinia scriitorului reflectă schimbări nu mai puțin profunde în mentalitatea oamenilor, ar fi semnul prefacerilor socialiste, al unui „timp eroic”. Aceleași preocupări tematice și
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
adaptare, dar cel mai des utilizat a fost „turismul alternativ”, înțelegând prin acesta o alternativă la turismul de masă. Din această cauză, unii autori (Miller, Twining-Ward, 2005) denumesc această platformă ca alternativă, în loc de adaptare. Caracteristicile turismului alternativ se găsesc în antiteză cu cele ale turismului de masă. De exemplu, sunt susținute firmele de dimensiuni mici, deținute de localnici, în dauna celor mari, aflate în proprietatea unor corporații. În această perioadă a apărut Și ecoturismul, ca o manifestare a turismului alternativ, care
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
în considerațiile introductive, cu aplicare la fiecare text din cuprins, ar fi aceea că poetul este cel mai bun (și singurul adevărat) critic al propriei sale creații. Autorul avansează, cu gravitate, premisa propriei genialități, care s-ar afla într-o antiteză tranșantă cu mediocritatea literaturii autohtone. Asocierea declarată, ca dimensiune a valorii, cu nume ca Verlaine, Hölderlin, Valéry, Pușkin, Byron, Shelley, Apollinaire, Keats, Stefan George, Hofmannsthal, Baudelaire, Leopardi, iar din literatura română cu Eminescu, Arghezi, Bacovia, B. revendicând pentru sine egalitatea
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un adversar al falsității. „Tezaure mocnite” zac în popor. Fierarul afirmă forța faptei, țăranul a împrumutat înțelepciunea pământului. Poezia și muzica lor atestă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
este zguduitor. Cine va asculta până la înfiorare solemnul Testament? [...] Al doilea aspect profund al poeziei lui Arghezi, în afara oricărei poziții noționale, este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, cerul și pământul. E vorba, dar, nu de antiteza de concepte ideal - real, ci de un proces, văzut în planul poeziei, de metamorfoză, de osmoză între spiritual și material, amândoi termenii luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Cuvinte potrivite, București, 1927; Icoane de lemn. Din
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]