514 matches
-
judecătorie era acum „casă de cultură”, un fel de loc de Întîlnire pentru tineri, dar tinerii erau cei mai mulți la oraș, sau În comuna Învecinată, angajați la stația de mașini și tractoare. CÎnd soarele se urcă de-o palmă, ne Întoarserăm; antreul era plin de oameni, iar soțul Anei, acum rămas singurul bărbat al casei, mă pofti Înăuntru să mănînc ceva. Intrai Împreună cu Lung și cea care ne servi fu Ana. Fiica ei, aflată la doi pași de noi, se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de firmă al Mirandei ca să accesez arhivele, disponibile pe bani, ale Wall Street Journal și chiar găsisem ceva mâzgălit Într‑un colț despre un nou restaurant thailandez În Village, dar Îl dădusem imediat deoparte când citisem că prețul mediu al antreurilor era de numai șapte dolari, iar pe citysearch.com erau Înșirate sume cu o singură cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se pregătească pentru masa de la Enache. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. O poartă de lemn dărăpănată dădea într-o curte lungă, murdară, cu sumedenie de cămăruțe, toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de curând cu patru copii mici, un pensionar cu soție tânără, având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară îndată afară: ― În față, în față! ― E factorul, explică doamna Alexandrescu. Titu făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare de acasă. Salută pe doamna Alexandrescu și intră în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman pe care nu-l cunoștea și a vrut să-l citească. Doamna Alexandrescu îi permisese să examineze biblioteca ginerelui ei, numai să așeze toate la loc cum au fost. Pe câteva file din carte a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura, așa ca un cârlionț să-i atârne cuceritor pe frunte. Cei zece țărani din Amara fuseseră trecuți din ogradă în antreul cancelariei sub paza unui jandarm postat la ușa de afară. În sfârșit plutonierul Boiangiu se ivi în prag, îi măsură pe toți tăcut și sumbru două clipe, apoi întrebă: ― Mă, care ești hoțul de-ai furat porumbul boierului? ― Noi nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să o primească. ― Măicuța nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. Tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful picioarelor, făcîndu-i semn cu degetul să nu se miște, și întrebă răgușit: ― Cine-i? ― Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secundă... Îmi dai voie? răspunse din antreu o voce. De emoție, Titu nici nu o recunoscu. Tanța însă, scuturând desperată din cap, șopti către tânărul care o privea uluit: ― Jenică... Mai zăpăcit, când înțelese cine era, Herdelea întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai ia câte ceva. A intrat în odaia cealaltă, dar n-a găsit chibriturile și pe ale lui le lăsase Lenuței să puie cutia pe gologanii de joc, că îi poartă noroc. Plictisit, era să plece cu mâna goală. Bâjbâind prin antreu spre ieșire, a auzit glasuri în camera chiriașului. O clipă a ezitat: cum să deranjeze pe om când poate să fie cu o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai fiindcă-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ales un terier de două kilograme, la prețul de 1 700 de dolari kilogramul, după cum ținuse Cameron să-mi calculeze În repetate rânduri. L-am amenințat că-l omor dacă Îmi mai spunea o singură dată că, de fapt, comandase antreuri la Peter Luger mai mari decât câinele ăsta și Îi aminteam tot timpul că fusese ideea lui. Desigur, mai exista și neînsemnata problemă că eu eram alergică la orice avea blană, viu sau Împăiat, animal sau accesoriu vestimentar, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole. Ce ziceți de mere coapte, cu frișcă proaspătă și șerbet din ăsta ca desert? Trebuie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de a-i face să mănânce acolo e să-i faci să creadă că nu sunt bineveniți. Cea mai rapidă metodă de a ocupa mesele alea e să spună oricui sună că toate sunt rezervate, apoi să mărească imediat prețul antreurilor cu opt dolari și al băuturilor cu patru. Să angajeze chelneri care să se creadă superiori servitului la mese și o tipă la intrare care să-i măsoare pe clienți din cap până-n picioare cu un aer dezaprobator, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cazare în căsuțe tip camping și/sau în bungalow-uri amplasate în incinta unității. Căsuță tip camping este un spațiu de cazare de dimensiuni reduse, realizat din lemn sau alte materiale similare, compusă, de regulă, dintr-o cameră și un mic antreu sau terasă și uneori dotată și cu grup sanitar propriu. Distanța între două căsuțe nu poate fi mai mică de 3 m, asigurându-se totodată spațiul pentru parcarea unei mașini. Bungalow-urile amplasate în interiorul campingului se clasifică odată cu acesta, potrivit criteriilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
cu plata în avans a produselor. 3.1. Restaurant-autoservire: este o unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii își aleg și se servesc singuri cu preparatele culinare calde și reci (gustări, produse lactate, băuturi calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme, preparate din pește, antreuri, preparate de bază, salate, deserturi, fructe) și băuturi alcoolice (bere) și nealcoolice, la sticlă, așezate în linii de autoservire cu flux dirijat și cu plata după alegerea produselor. 3.2. Bufet tip expres: este o unitate cu desfacere rapidă, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
găsesc 2 biserici din care una este folosită de credincioșii satului. În partea de nord a mănăstirii este o casă compusă din două camere în bună stare; în partea de sud este o altă casă compusă dintr-o cameră și antreu bune de locuit. La vest este pădurea satului, iar la est satul D., comuna M. Sub clădirea propriu zisă se află un beci lung de 60 metri. În partea de răsărit mănăstirea are două fântâni pentru apă: una în interiorul zidului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Bucătăria engleză + + - Bucătăria franceză - - + (C. Lévi-Strauss, 1978: 106.) Altfel spus, gastronomia engleză pune accentul pe preparate naționale (pudding, porridge etc.) nu excesiv de savuroase și reprezentînd baza mesei, în timp ce gastronomia franceză se axează pe elemente savuroase, desființează opoziția bază/adausuri (importanța antreurilor hors d'oeuvre și a deserturilor- selecție și combinare de fructe și brînzeturi) sau endogen/exogen (sosurile, fructele sau legumele exotice fiind intens valorizate, la fel cu cele naționale). Selecția anumitor opoziții și ocultarea altora poate atrage calificarea de rafinament
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe zi. Mai avem deci de făcut niște eforturi pentru a atinge valorile optime. Ideal ar fi, desigur, să mâncăm cu regularitate un fruct la micul dejun și, sistematic, o farfurie cu legume gătite la prânz sau seara, cu un antreu de crudități (sau o ciorbăă la una din cele două mese principale și unul sau două fructe la desert sau În loc de gustare. Efectul protector al fructelor și legumelor este legat de prezența unor fibre, vitamine, oligoelemente, precum și substanțe antioxidante. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]