535 matches
-
determină, o dată cu reprezentarea așteptată (normală) a ceea ce rămîne totuși un cap, așteptarea descrierii unei lumi fictive în care pot fi permise tot felul de libertăți. Un automobil, un castel, o faleză, Popeye, Olive Oyl, ca și capul unei creaturi vag antropomorfe de roman științifico-fantastic presupun un ansamblu de elemente (definiție expansiune) previzibile și ordonate în scheme. Ordinea apariției elementelor definiției (nomenclatură și predicate) se supune, bineînțeles, unei progresii de fiecare dată specifice. Fiecare discurs reglează ordonarea detaliilor considerate pertinente de către descriptor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și prostie, de curaj și lașitate, de adevăr și înșelăciune. Reprezentările au variat de la imaginea unui om cu pielea verde la un personaj cu trupul acoperit de blană, cu copite și coarne. Personajul ar putea fi și descendentul creaturilor mitologice antropomorfe, ceea ce ar simboliza dorința omului de a se întoarce la natură sau de a se izola de societate. Omul Verde din Sir Gawain poate fi interpretat literal (el este un cavaler preschimbat temporar prin magia ucenicei lui Merlin, Morgan le
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
vorbește în numele lui Dumnezeu) și artistul (care "se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar interdicțiile (cf. refuzul iconoclast al tuturor figurilor antropomorfe ale lui Dumnezeu în iudaism și islam) (Weber, 1996, pp. 410-460). Oricum ar fi, perspectiva lui Weber ne ajută să înțelegem de ce, în general, artistul își gândește lucrarea în raport cu modelul divin și sub influența acestuia. Păstrând o anumită trăsătură de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acest agent poate fi subiectul propoziției narative sau obiect ca în "X îl pedepsește pe Y". Semantic, numele propriu desemnează o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de indivizi antropomorfi). Prezentînd agentul ca formă "goală pe care o umplu diferite predicate" (Todorov, 1975: 130), Todorov insistă asupra laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și limbajului inversează într-un joc subtil trăsăturile semantice fundamentale: animat/vs/inanimat. Personajul care manevrează ultimul tip de mașină de spălat capătă aproape statutul de obiect, în timp ce auxiliarul magic devine adevăratul erou al secvenței narative. Publicitatea accentuează aspectul vitalist antropomorf al mărcii (asimilată de unii cercetători totemului). "Marca va placa o lume animistă în lumea noastră, iar farfuriile zburătoare care ar privi societatea noastră industrială ar vedea în primul rînd tigrul Esso și cavalerul Ajax, embleme ce ne plonjează într-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de autoreglare, cu sens de aproximare continuă a echilibrului dintre cerere și ofertă, sistemul fiind, în acest caz, economia de piață cel mult, deși ar putea fi vorba, cum știm, despre un tip anume de economie de piață, cu încărcătură antropomorfă, singurul ingredient posibil de a exercita funcțiunea autoînvățării. Restul e mecanică. S-ar putea să se admită, eliminând rigoarea, că există sisteme cu grade diferite de reproducere a întregului funcțional, botezând după chipul și asemănarea omului structuri fizice sau procesuale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
natura. Economia clasică s-a conceput ca sistem tehnic și de aceea și-a construit funcțiile prin dezantropologizare, inventând pe homo œconomicus, fără sentimente, un monument de materie raționalizată. Viziunile tehnice permit extrapolarea, și de aceea nu se împlinesc. Sistemele antropomorfe pregătesc sinteza posibilă, pas cu pas, prin încercare și eroare, asigurându-se de consistența și coerența semnificațiilor, ca și de proeminența și prevalența umană. Primele decantări Clasificarea, ca ordonare primară a cunoașterii, a fost și este încă operația cel mai
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și calitatea finalității. Aceste „mecanisme” includ omul nu ca resursă, ci ca tipar atât de gene și meme, cât și de techne, ca extensie a memei. Sistemul ca paradigmă cuprinde la un loc elemente exosomatice și endosomatice, universuri aritmomorfe și antropomorfe, în sens roegenian, în serviciul deopotrivă al condiției umane și al naturii umane regăsite prin inovare în unitatea lumii. Sistemul despre care vorbim ca metaforă epistemică are comportament globalizat fără să distrugă identități pentru că inovează calea identificării cu performanța, el
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
părții I a acestei cărți privind tranzitivitatea valorilor dintre modernitate și postmodernitate spre a doua modernitate (globalizarea) încărcătura conceptului para digmatic evoluează de la mecanism, la proces și apoi la sistem, de la viziunea materialistă, la cea duală și apoi la viziunea antropomorfă, de la lumea obiectelor, la cea a fenomenelor și, în sfârșit, la lumea complexă a întregului natural fertilizat pe principiul antropic. Ideea de sistem nu este o cărămidă a înțelegerii lumii în devenirea sa, ci este chiar expresia fidelă a lumii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica Irodia), ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, în final, rudelor mortului din lumea de dincolo. Ca dovadă a vechimii lor, în cântecele funerare (Zori, Brad, Cântecul cel Mare, Cântec de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o relație de corespondență specifică imaginarului poetic simbolist. Dubla metaforă verbală dormea întors este expresia absolută a îndepărtării definitive de viață. Sintagma amorul meu de plumb (cuvântul amor este preferat altor sinonime ca iubire sau dragoste) propune o viziune concretă, antropomorfă asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
divinității" nu include doar semnificația "creatorului", ci și pe cea a Judecătorului omului". Divinitățile sînt reprezentate împărțind recompense și pedepse. Această semnificație morală își are originea în aceeași rădăcină ca și semnificația metafizică. Dacă simbolul "divinitate" este rezultatul unei spiritualizări antropomorfe în cadrul căreia spaima sacră își pierde din intensitate, se înțelege de la sine că omul, în măsura în care participă la viziunea liniștitoare, este automat recompensat, de unde rezultă că el este exclus de la recompensă și pedepsit dacă ignoră îndemnul la spiritualizare-sublimare simbolizat de "porunca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concrete a teologiilor. în realitate, cele două forme de expresie se situează pe același plan de înțelegere greșită a simbolisticii. Totuși, terminologia filosofică este de multe ori mai aproape de adevăr. Atributele cu care este înzestrată divinitatea constituie și ele imaginații antropomorfe. Dar acestea sînt imagini conceptualizate, însuși Dumnezeu fiind considerat drept un concept abstract, fără să se țină seama de faptul că acest concept nu este clasificabil și că,prin aceasta, chiar el este indefinibil și inimaginabil. Filosofia se rezumă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se manifestă, apare. Toate atributele existenței, toate modalitățile și modificările ei sînt revelații ale misterului, de unde rezultă că avem dreptul să i le atribuim lui Dumnezeu, simbolul misterului, cu condiția însă ca totodată si i le retragem, deoarece proiecția este antropomorfă. Prin dublul său aspect, simbolistica proiectează în Dumnezeu o serie de atribute există, are intenții față de om -, retrăgîndu-i-le în același timp prin semnificația subiacentă a acestora: misterul insondabil. Filosofia este speculativă, deoarece, ca teistă se străduiește să dovedească existența lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele adevărate, cît și pentru cele false. Oscilînd între imaginație și reflecție, spiritul uman ar trebui să admită faptul că misterul există, dar că modul lui de existență este inimaginabil și de neconceput. Deși însăși reflecția aceasta constituie o fantezie antropomorfă a misterului numit Dumnezeu. Numai metafizica simbolică a miturilor nu este speculalivă, deoarece ea este o invenție supraconștientă și nu un raționament irațional. Teologia nu este decît o reflecție logică, o organizare științifică falsificată în planul imaginației. Iată de ce este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții și o veritabilă religiozitate este bazat pe faptul că întrebarea comună asupra originilor a găsit un răspuns în visul supraconștient al imaginației mitice condensate în imaginile metafizice ale lui "Dumnezeu" și ale "Sufletului". Imaginile metafizice nu pot fi decît antropomorfe, deși sînt veridice din punct de vedere simbolic, înțeles la modul psihologic, adevărul lor rezidă în faptul că, fiind create de instanța supraconștientă a vieții psihice, imaginile religioase ale miturilor constituie parte integrantă a funcționării motivante a vieții psihice. Este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de o mare frumusețe mitică atît timp cît nu sînt luate drept realități. Spiritul uman, el însuși o manifestare temporală, nu poate în nici un mod duce la concluzia existenței unei vieți după moarte, el nu poate decît să plăsmuiască imagini antropomorfe asupra acesteia. Nici supraconștiința etică -oricît de clarvăzătoare ar fi preștiința ei simbolică în privința conflictelor vieții psihice nu poate propune drept realitate imaginea metafizică a unei recompense eterne și a unei pedepse veșnice, căci ea nu știe nimic despre ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană nu le poate prevedea din cauza limitelor cognitive actuale. Totuși, aceste voci încearcă să speculeze în direcția acestora, în funcție de avansările științific-tehnologice previzibile, propunând predicții atât individual-ontologice (ale post-/transumanului învingând îmbătrânirea, boala, suferința și moarteaă, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
altă percepție, vântul este simbolizat ca fiind "cei 12 feciori ai Sfintei Duminici care cutreieră lumea întreagă, văd ce se petrece în lume, iar, întorcându-se acasă, spun mamei lor tot ce se petrece în lume".165 Vântul, ca element antropomorf, în mentalitatea tradițională, la rândul lui, are 12 feciori (cifra 12 simbolizând desăvârșirea creației în numerologia sacră), devine, în același timp, o forță distructivă, dar și germinatoare: "Vântul zice că a avut 12 feciori și când pornea el cu toți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
turnându-le apă rece pe cap. Cântecul lor cu această ocaziune este cam următorul: "Papalugă, suie-te în cer / Și-ți deschide porțile, / Și trimite ploile, / Ca să crească grânele, / Grânele, / Secările, / Și meiul / Și mălaiul!""384 "Masca verde", ca "spirit antropomorf al vegetației", amintește de "Regele ploii" (prezent și în India), de origine indoeuropeană, având denumiri asemănătoare: Pirpiruna, la greci și la aromâni; Peperuda și Peperuga, la bulgari; Peperona, la albanezi, iar în mitologia slavă exista un cult al zeului vegetației
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moare și renaște, o dată cu timpul profan. Colacul celor 12 zile a-temporale, dintre Crăciun și Anul Nou, poate avea formă de cerc, potcoavă, stea, de păpușă și de cifra 8, simbolizând soarele, luna și stelele de pe cer și reprezentând trupul antropomorf al divinității indo-europene și creștine, sau având forma unui cerc umplut, fără gaură la mijloc, ilustrând divinitatea neolitică, geomorfă, dar mai poate avea și formă de animale sau de păsări sacre.406 În Bucovina, în Ajunul Crăciunului, se fac colaci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale discursului poetic, universaliile ontologice se prezintă, la nivelul creației artistice, ca arhicod, conținând codurile specifice semnului poetic: În cele ce urmează, ne propunem să ilustrăm discursul poetic, specific creației populare din Bucovina, prin intermediul a trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropomorf", "omul-cosmos", "ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nivelul creației artistice, ca arhicod, conținând codurile specifice semnului poetic: În cele ce urmează, ne propunem să ilustrăm discursul poetic, specific creației populare din Bucovina, prin intermediul a trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropomorf", "omul-cosmos", "ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a avut loc în urma unui divorț ontologic dintre Bine și Rău, dedublarea fiind condiția sine qua non creației. Principiile originare, participante la taina creației, dobândesc viață nouă, odată cu plămădirea omenescului, luând chip și asemănare naturii umane. Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf" poate fi decodat, la nivelul celor trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
asemănare naturii umane. Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf" poate fi decodat, la nivelul celor trei tipuri de imagine, în felul următor: I. APA Cunoașterea primordială a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]