514 matches
-
mi"; "O! eu trebuie, neluat în seamă, mormîntul să îl caut!"; "Amintește-ți, mă-împleticesc pe marginea prăpastiei, / Zîmbetul tău sau mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Cu siguranță că acest amănunt a fost crucial în decizia lui Chatterton de a i se adresa astfel tocmai lui. 1769, iunie - Town and Country Magazine publică poemul lui Chatterton intitulat Eleanora and Juga; avea să fie singurul poem publicat antum. 1770, aprilie - Decepționat profund de reacția de respingere venită din partea lui Walpole, îl convinge pe John Lambert să îl lase să plece de la atelierul de copii legale, convingîndu-l că avea probleme psihice (este invocat se pare și suicidul). 1770, 15
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, București, 1993; ed. pref. Al. Cistelecan, București, 2002; Suferințele tânărului Blecher, București, 1996. Ediții: Ioan Slavici, Mara, postfața edit., București, 1979; Horia Lovinescu interpretat de..., pref. edit., București, 1983; Aurelian Tutiu Dumitrescu, Antumele 4. Antumele 5, pref. edit., București 1986; Sm. M. Vizirescu, Geapanale, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; George Stanca, Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994. Repere bibliografice: Val Condurache, Viața în cărți, CL, 1984, 4; Mihai Dinu Gheorghiu, Critica reflexivă, CRC
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, București, 1993; ed. pref. Al. Cistelecan, București, 2002; Suferințele tânărului Blecher, București, 1996. Ediții: Ioan Slavici, Mara, postfața edit., București, 1979; Horia Lovinescu interpretat de..., pref. edit., București, 1983; Aurelian Tutiu Dumitrescu, Antumele 4. Antumele 5, pref. edit., București 1986; Sm. M. Vizirescu, Geapanale, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; George Stanca, Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994. Repere bibliografice: Val Condurache, Viața în cărți, CL, 1984, 4; Mihai Dinu Gheorghiu, Critica reflexivă, CRC, 1984, 26
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999; Empireul viselor ucise, București, 1999; Dumbrava heruvimelor dormiri, Constanța, 2000; Nuntirea nuferilor dezrobirii, Videle, 2001; Regatul mirilor rubini, Constanța, 2001; Ducatul cerbilor robirii, Videle, 2002; Rondeluri antume, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Ioana Mărgineanu, „Ostrovul iubirii”, SLAST, 1987, 3; Irina Petraș, Exerciții de adorație, TR, 1993, 28-29; Doina Modola, Profesorul-poet, TR, 1994, 50; Popa, Ist. lit., II, 657. A. Ml.
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Abece-Dor, Chișinău, 1989; Levitații deasupra hăului, Chișinău, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, 1994; Gesturi, Chișinău, 1996; Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, pref. Al. Cistelecan, Chișinău, 1999; Yin Time, București, 1999; Gestuar, Botoșani, 2002. Ediții: Georg Trakl, Antume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001, Postume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001. Traduceri: Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Chișinău, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Chișinău, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum spune - pare a se resemna. Tema morții (și a după-morții) apare pentru prima oară într-o scrisoare din 19 septembrie 1887 către Titu Maiorescu. Între două crize, înregistrează ultimul succes literar major antum, citind la 4 mai 1888, la una dintre întrunirile Junimii din Iași, pe care uneori le onora cu prezența sa, partea a patra a Amintirilor din copilărie, tipărită postum. Își petrece puținul timp rămas punând „rânduială în cele însemnări” și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988), cât și cele apărute postum (Soare cu dinți de lupoaică, 2000, Lacrima de câine, 2001) atestă un poet, cum s-a observat, pentru care „poezia nu poate exista în afara unui
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât de pregnant, încât totul pare un legat. De data aceasta, frecvența unor sintagme precum somnul, singurătatea, prea multa noapte, alăturate de nesomn, neodihnă, dincolo de o posibilă apropiere de Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, nu semnifică atât
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
al Premiului Societății Scriitorilor Români. Crezul literar al lui H. merge în sensul prozei de analiză lucidă a experienței filtrate prin conștiință. El realizează o operă structurată compozițional după principiul de natură muzicală al „variațiunilor la temă”. Incluzând patru romane antume, Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic (1931), Parada dascălilor (1932) și Ioana (1934), cărora li se adaugă un altul, Jocurile Daniei, publicat postum, în 1971, diverse nuvele, reunite în volumul Halucinații (1938), eseuri și o piesă de
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
fondator al Societății Scriitorilor Români. C. și-a adunat proza scurtă în volumele Pe plai (1903), Traiul nostru (1906), Inimă de mamă (1908; Premiul Academiei Române),Vis de primăvară (1909), Fără noroc (1914), Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediții antume. Cele mai numeroase secvențe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viața rurală sau din natură, portrete de copii și animale, scăldate într-o duioșie care, în pofida unor improprietăți stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii. O altă categorie o constituie
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
întregii opere eminesciene, din care nu lipsesc obiecțiile și afirmațiile, uneori, poate prea categorice. E argumentat încă o dată romantismul lui Eminescu într-o largă demonstrație ce culminează cu examinarea Luceafărului. Atenție specială este acordată postumelor, socotite egale și uneori superioare antumelor. Întrucât i s-a părut că descrierea operei e prea extinsă, prea detaliată, că se produc unele repetiții, autorul a concentrat mai târziu, în 1947, întreaga serie în două volume (1969-1970). Cu Viața lui Ion Creangă, C. accentuează liniile directoare
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
a preferat să intervină în construcția episoadelor biografice și a intervalelor temporale pentru a realiza o compoziție epică și pentru a da personajului (care se constituie inevitabil în diarist) o diagramă fluidă și coerentă a interiorității. Primele două volume (cele antume) ale jurnalului petrescian sunt , refăcute", în sensul prelucrării artistice și al epurării de excrescențe nejustificate, dar nu sunt ,contrafăcute", în sensul moral al falsificării. Căci scriitorul, cu o manie flaubertiană a frazei exacte, nu dorește să-și confecționeze o imagine
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
Gheorghe Grigurcu Întîrzierea extremă cu care și-a alcătuit unicul volum de versuri antum, Ora Fîntînilor apărut în 1964, doar cu cîteva zile înainte de stingerea sa din viață, i-a adus poetului Ion Vinea un prejudiciu ale cărui urmări încă nu s-au epuizat. Locul său de prim rang în evoluția modernismului liric românesc
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
nepătruns"; "dulce învăpăiere = fiorul plăcut al dragostei, iubire aprinsă"; "vorbe arse de al buzelor foc = mărturisiri de dragoste". O limită mai gravă a dicționarului din 1968 privea cantitatea izvoarelor folosite: extragerea materialului lexical s-a bazat în majoritate pe poeziile antume și pe proza literară, incluzînd doar "acele postume care s-au bucurat de o intensă circulație încă în primele ediții ale operei poetului și au putut exercita înrîurirea lor asupra dezvoltării ulterioare a limbii române literare". Justificarea din prefață echivala
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
l face Maiorescu în 1889, pornind de la ediția poeziilor pe care criticul însuși o alcătuise în 1883. Este un Eminescu văzut schopenhauerian, ca un geniu care se hrănește exclusiv cu spirit, disprețuind mizeriile vieții cotidiene; poezia lui se rezumă la antume, adică la acele texte apărute cît timp a trait poetul însuși; publicistica politică rămîne în umbră, curentul eminescian, sesizat de Ibrăileanu, fiind exclusiv poetic. Al doilea Eminescu începe să se impună după descoperirea postumelor, pe care Maiorescu le donase în
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
de filozofia germană. Probabil că astfel ajunge să studieze profund poezia lui Eminescu despre care se pronunță foarte sever, marele poet (posibil) fiind identificat în Postume (anticipând studiul Poezia lui Eminescu). Ce va fi crezut oare Vianu (apărător convins al antumelor, ca și G. Ibrăileanu) despre opinia foarte personală a lui I. Negoitescu, ce se află în deplină contradicție cu a sa? Dar independent de această diferență de interpretare, criticul care animase "Cercul literar" de la Sibiu exprimă cuvinte de mare atașament
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
care au avut ca rezultat capital ediția critică științifică, devenită în timp, referință mondială. Adică, mersul lucrărilor care au pornit de la decizia lui Giorgio Colli și Mazzimo Montinari de a efectua o nouă traducere italiană “pe cât posibil completă” a textelor antume și postume, au trecut prin obligatoria verificare a manuscriselor, păstrate în Arhiva Goethe și Schiller de la Weimar, și au atins momentul concluziei filozofului Giorgio Colli a necesității editării operei postume a lui Nietzsche. Și fiindcă “una este condiționată de cealaltă
Erudiție și pasiune by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14333_a_15658]
-
poezie decît aceea anterioară, s-a bazat, de fiecare dată, pe o incompatibilitate; între cei doi Eminescu succesivi nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc radical. Maiorescu l-a creat pe poetul antumelor, al unei lirici romantice puternic marcată de clasicism, în forme corecte gramatical și meticulos elaborate, în care imaginația se autocontrolează. Pe Maiorescu nu l-au interesat postumele (dăruite Bibliotecii Academiei, cum se știe, într-o ladă niciodată deschisă de către critic
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi un anumit Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare să se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi, după cît ne este omenește cu putință a
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
după alte două traduceri esențiale din opera gânditorului englez de origine lituaniană realizate în ultimii ani, ca o sinteză și totodată ca o completare voluminoasă a acestora. Versiunea englezească a volumului a apărut în chiar anul morții lui Berlin (atunci antum însă). Ambiția celor doi editori, Henry Hardy și Roger Hausheer, a fost de la început dublă - ori chiar întreită: cea de a oferi o antologie cuprinzătoare a celor mai importante eseuri ale gânditorului; o ediție care să marcheze totodată o reactualizare
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
a unei cărți, ediția bibliofila că varianta unei lucrări deosebite, tipărită în condiții grafice/artistice optime, pe hârtie de calitate, cu legături și ilustrații de excepție, ediția postuma care se referă la tipărirea unei opere după moartea autorului și ediția antuma care e o lucrare realizată în timpul vieții autorului. Biblioteconomia este o disciplină în cadrul bibliologiei care studiază organizarea și funcționarea bibliotecii, a operațiilor tehnice de inventariere și evidențiere a cărții, igienă cărții, localul împreună cu personalul bibliotecii. Cărțile sunt înregistrate și catalogate
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Partidului Muncitoresc Român. Casa Memorială ""George Topîrceanu"" din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. În memoria sa, Liceul teoretic din Trușești poartă numele „Demostene Botez”. Volume publicate antum: În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.
Demostene Botez () [Corola-website/Science/299767_a_301096]
-
a slujit-o o viață, datorită aservirii ei regimului nazist în anii treizeci el a arătat că obiectivul său este de a oferi Germaniei o gândire politică superioară, Wehr-geopolitik (geostrategie), Haushofer a încercat să disculpe geopolitica într-o ultimă lucrare antumă, publicată în noiembrie 1945, Defence of German Geopolitics.
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
Russell care i-a angajat o stenografă. Făcea parte dintr-o bogată familie austriacă, tatăl fiind unul dintre cei mai importanți industriași din industria oțelului din Austro-Ungaria, însă filosoful și-a donat întreaga avere moștenită surorilor lui. Singura lucrare publicată antum, "Tractatus logico-philosophicus", a fost scrisă mai mult în timpul primului război mondial. Prima încercare de publicare i-a fost refuzată. Apoi, publicarea lucrării a reușit cu ajutorul lui Russell și Moore (fondatorii școlii analitice), fiindu-i în același timp teză de doctorat
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]