514 matches
-
devine redactor la Viața Românească, unde rămâne până în 1984, când se pensionează din cauză de boală: „bronhopneumonie cronică obstructivă”. Încearcă, fără succes, să-și tipărească ultimele două cărți, care bineînțeles nu erau publicabile în timpul dictaturii. Moare în aprilie 1989. Opera antumă e formată din culegeri de articole și cronici literare publicate în periodicele literare ale vremii, din 1968 până în 1983. Recunosc că nu le-am citit. Iar toate aceste date biografice le-am găsit în volumul Sub zodia proletcultismului, publicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
imagine, mit, „brand“, identitate etc. -, avem în această carte o foarte solidă și interesantă scriere despre Eminescu cel „esențial“. Nu este vorba de un „Eminescu“ speculativ, de o interpretare a operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre antume sau postume și să reconstruiască de acolo o unitate iluzorie a tuturor scrierilor, eventual una neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându-l până la plictiseală, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
jurnalul, ca să devină o adevărată fixație a presei culturale din România! Opera nu ajungea : jurnalul ar fi fost suficient (fără romane, piese, cronici). Iată un argument pentru ca și eu să continuu (nu se mai zice continui!) publicarea jurnalului personal; deocamdată, antum...dar nu disperați! Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate : ” Ar fi fost arestat odată cu Pătrășcanu, n-ar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ultimă precizare ar fi fost inutilă. Din nefericire, în România de azi ea este încă necesară, deși nimic nu garantează că va putea preveni replici false și dialoguri inutile. I Șoapte, voci anonime, insinuări. Actul întâi În postfața singurului volum antum al lui Nae Ionescu, editorul său, Mircea Eliade, scria: „Rareori o epocă a împrumutat cu mai multă bucurie, și mai firesc, idei, sugestii, formule și lozinci de la un singur om, care nici măcar nu s-a ostenit să țină socoteală de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu mâini de copil și unghiile numai lăcuite, îmi zâmbea cuviincios ca unei cunoștințe. Ar fi fost o lectură ideală pentru nopțile lungi de iarnă de-aș fi avut în biblioteca asta vreunul din romanele Aglajei, să zicem pe cel antum, D.C.F.C.I.M.? Las’ că și cărțile despre care puteam să jur că nu-mi lipsesc din bibliotecă nu se mai găsesc, după câteva rânduri de ordine făcută de femeia pe care o aducea mama de două ori pe an la curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile, să arunce intelectualul în manifestările megalomaniei sociale, să îl batjocorească cedându-i iluzia și luându-i libertatea, principiu care nu gospodărește nimic pe lumea asta, care nu iubește decât copiii și nebunii. * Cei ce nu înțeleg de ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
retrag în adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când ești celebru, modestia e o bagatelă. Cioran - sau obsesia sterilității ca mască. Când îl selectează pe cineva, geniul îl curăță mai întâi de celelalte bucurii. Statuile antume sunt gelatinoase, gonflabile chiar. Să transformăm omul în statuie când avem certitudinea că va rezista principalelor intemperii. Uneori este mai sănătos să te acoperi cu o pătură, decât de glorie. Egoismul geniilor poate fi și creator. Artiștii trudesc din greu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-i cucerească întâi pe cei de pe scara lui de bloc și apoi să curteze mapamondul. Oamenilor celebri li se exagerează meritele, dar și slăbiciunile. Pariul cu eternitatea rămâne tot opera. Numai geniile au curajul să nu placă. La stabilirea ierarhiilor antume ale scriitorilor, se ia în discuție contextul, nu și textul. Cel mai adesea, gloria este pseudonimul chinului. Fără promisiunea gloriei, literatura ar fi dispărut înaintea dinozaurilor. Pentru unele popoare, Rubiconul a fost mereu o decizie a altora. Eternitatea este mereu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în spate. Gloria e schimbătoare. Aproape ca prognozele meteorologice. Din epocile asurzitoare rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei generații, selecționați pentru eternitate, încap într-un lift. Nu vă supărați pentru necumpătarea geniilor! Gloria antumă înseamnă stres. Cea postumă - indiferență. Fiecare geniu are un câmp heraldic inconfundabil. Geniile dilată limitele. Uneori le sparg chiar. Ca să devină geniu, talentului îi sunt necesari cam 50 de ani de copilărie. Durata poate fi cucerită luptând, ori îndurând. Nimerite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
contemporană are titani. Dar ceva mai mărunți. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Misiunea artei e să scoată misterul din imensa burtă a banalului. Arta trebuie ferită de clinciurile conjuncturilor. Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. Arta - această incomodă oglindă a lumii. În societățile ingrate și inculte, pălăriile artiștilor pot fi folosite și pentru cerșit. Dostoievski - acest ocnaș al abisurilor umane. Capodoperele nu pot fi receptate decât la temperatura arcului voltaic. Arta devine autentică după ce se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înving pentru că sunt simple în esențialitatea lor. Arta este fără frontiere, ignoranța - fără orizont. O clipă de grație vine pentru fiecare. Pe unii însă îi găsește dormind. Creația este un soi de streap-tease interior. Opera de artă hrănește un orgoliu antum și o posteritate ipotetică. Afaceriștii vulgarizează arta, precum prostituatele iubirea. Artistul modern vine cu jumătăți de sensuri, sperând că diferența va fi completată de consumator. Ajunsă în artă, politica măsluiește ierarhiile și sporește confuzia. Culturile se polenizează reciproc. Arta are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
află și arta. Luciditatea în artă netezește drumul spre identitate. Artiștii nu suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. Cultura a transformat ciomagul în sarcasm. Sporindu-i în mod substanțial, eficiența. Arta nu decodează misterele, le amplifică. În creație, nașterile nu vor putea fi niciodată anesteziate. Din arta contemporană lipsește acea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
literaturii, bulversându-i atât pe admiratori, cât, îndeosebi, pe denigratori, deosebirile dintre cel două... spițe nu sunt cu siguranță fundamentale. Un tramvai numit Popescu este, așa cum se precizează în subtitlu, scenariu pentru un spectacol de teatru comunitar realizat după opera antumă și postumă a lui Cristian Popescu de Gavriil Pinte, cel care se intitulează Prieten cu Poemul Popescu și cu Cristi - acum și-ntotdeauna. Titlul poemului, parafrazându-l pe cel al piesei de teatru a scriitorului american Tennesse Williams, Un tramvai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
1929, a instituit Academia Română legatară universală, prin testamentul său datat la 22 Decembrie 1929 și rectificat printr un codicil la 11 August 1931, asupra întregii sale averi, formată din acțiuni petrolifere și acțiuni « Reșița » și numerar. Până în prezen t cu antumul acestei averi nu se cunoaște. Destinația dată de testator acestui legat este ca, după achitarea anuală a două rente viagere de câte 30.000 și 70.000 lei și a unor legate particulare, Academia să întrebuințeze banii rămași pentru publicarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
resimțea și lipsa celei dintîi. în intimitate („Mai spune s-aducă și ceaiul,/ Și vino și tu mai aproape...”) avea ca arrière pensée ideea de seducție și de posesiune. Apropierea îl face îndrăzneț și impetuos. O frază din romanul său antum e elocventă în acest sens: „[Sensitif și Marieta] se găsiseră atît de apropiați, încît el [care abia descinsese în casa ei - n. m.] o plimbă de talie pînă la patul din fundul camerei”7). Comportamentul sentimental al poetului a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e preferința lui pentru „margine” decît expresia încăpățînării de a nu ceda din libertățile primare? Versul „Corpul ce întreg mă doare”, din „Note de primăvară”, mă determină să mă întreb cîți dintre poeți pomenesc de corp în operele lor. în antume, Eminescu, sigur, n-o face. Corpul, invocat odinioară ca argument al suferinței extreme în Psalmi, e o descoperire a „senzitivilor” și „meteorosensibililor” de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. „între simțirea mea și Natură este atîta apropiere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încă un motiv, ca să rîmînem în același cadru ipoteștean: pentru a dezlega problema pusă de Iubita de la Ipotești, pe care Perpessicius o considera "marea și pînă în clipa de față insolubila taină biografică din viața lui Eminescu", trebuiau cercetate toate antumele și toate postumele sale, cu toate versiunile lor și cu tot aparatul critic, așa cum ni le-a lăsat regretatul academician D. Panaitescu-Perpessicius, după o muncă de admirat, depusă vreme de atîtea decenii. Am reușit să identific versurile care, puse pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vizionar obișnuit). În fapt, este cât se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-a bucurat profesorul de limbă și literatură română care a schimbat, voluntar, Iașii pe Răducăneni), Nicolae Manea merita, ce-i drept, cu prisosință un asemenea gest recuperator. Un gest prin care i se face în sfârșit dreptate poetului, publicat antum doar în paginile unor reviste ieșene, cu poeme răzlețe sau scurte grupaje de versuri. În fapt, exceptând ultima ei parte (constând în miniportrete realizate de prietenii sau colaboratorii mai apropiați, ce aduc în prim-planul reflecției omul și cadrul didactic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei creații parcă inepuizabile, dacă luăm în calcul cel puțin volumele antume ale "marelui visător" ieșean, de la Presiunea luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
argumentația; pe tărâm lingvistic, Dimitrie Eustatievici, de pildă, a alcătuit în 1755-1757 prima gramatică a limbii române. Lucrările fundamentale, redactate fie în latină, fie în română, fie în amândouă limbile (integral sau rezumativ), aparțin corifeilor Ș.A. Unele au fost editate, antum sau postum, altele au rămas în manuscris. Inedită e, de pildă, versiunea latină a principalei opere istorice a lui Samuil Micu, având drept model Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir: Brevis historica notitia origines et progressu nationis daco-romanae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
boală nervoasă îi paralizează activitatea în 1874, punând capăt unei biografii excepționale. Considerând istoria un factor esențial în deșteptarea și definirea conștiinței naționale, P.-I., aflat încă în febra trăirilor revoluționare, proiectează o amplă lucrare, din care s-au tipărit antum, la Viena, doar două volume - Istoria românilor din Dacia Superioară (1851-1852). După un preambul despre originea și continuitatea poporului român, autorul prezintă conjunctura politică din Ungaria și Transilvania, anterioară revoluției, apoi consemnează desfășurarea evenimentelor de la 1848. În mare parte reproduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988), cât și cele apărute postum (Soare cu dinți de lupoaică, 2000, Lacrima de câine, 2001) atestă un poet, cum s-a observat, pentru care „poezia nu poate exista în afara unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]