9,963 matches
-
altfel, poate aș lua-o și eu razna. Ora 10.00 - Plec de la (fostul) serviciu. În dreapta, un (fost) coleg, Matei. Care Matei, în timp ce ne grăbim s-ajungem la Universitate, vede un buton... “Ce-i ăsta?”, zice. “E de la eleron. Dacă apeși pe el, se ridică”. “Păi, hai să apăsăm”. Nu apăsăm acum, că suntem în viteză și e balamuc în trafic, n-avem timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
Ora 10.00 - Plec de la (fostul) serviciu. În dreapta, un (fost) coleg, Matei. Care Matei, în timp ce ne grăbim s-ajungem la Universitate, vede un buton... “Ce-i ăsta?”, zice. “E de la eleron. Dacă apeși pe el, se ridică”. “Păi, hai să apăsăm”. Nu apăsăm acum, că suntem în viteză și e balamuc în trafic, n-avem timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și gata... Nu are ce să se întâmple”. “Hai
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
00 - Plec de la (fostul) serviciu. În dreapta, un (fost) coleg, Matei. Care Matei, în timp ce ne grăbim s-ajungem la Universitate, vede un buton... “Ce-i ăsta?”, zice. “E de la eleron. Dacă apeși pe el, se ridică”. “Păi, hai să apăsăm”. Nu apăsăm acum, că suntem în viteză și e balamuc în trafic, n-avem timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și gata... Nu are ce să se întâmple”. “Hai, mă, Matei
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
vede un buton... “Ce-i ăsta?”, zice. “E de la eleron. Dacă apeși pe el, se ridică”. “Păi, hai să apăsăm”. Nu apăsăm acum, că suntem în viteză și e balamuc în trafic, n-avem timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și gata... Nu are ce să se întâmple”. “Hai, mă, Matei, te rog eu, nu!”. Într-un final, mă convinge. Îl las să apese. Văd în oglinda centrală că s-
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
zice. “E de la eleron. Dacă apeși pe el, se ridică”. “Păi, hai să apăsăm”. Nu apăsăm acum, că suntem în viteză și e balamuc în trafic, n-avem timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și gata... Nu are ce să se întâmple”. “Hai, mă, Matei, te rog eu, nu!”. Într-un final, mă convinge. Îl las să apese. Văd în oglinda centrală că s-a ridicat, în spate, o aripioară
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
timp de experimente!”. “Hai, mă, Simona, apăsăm, se ridică și după aia apăsăm din nou și coboară și gata... Nu are ce să se întâmple”. “Hai, mă, Matei, te rog eu, nu!”. Într-un final, mă convinge. Îl las să apese. Văd în oglinda centrală că s-a ridicat, în spate, o aripioară. “Aaa... Păi, ăsta e eleronul? Eu eram convinsă că, dacă apeși butonul ăla, se ridică tot tavanul”. Dacă nu s-ar fi încăpățânat Matei, nu l-aș fi
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
se întâmple”. “Hai, mă, Matei, te rog eu, nu!”. Într-un final, mă convinge. Îl las să apese. Văd în oglinda centrală că s-a ridicat, în spate, o aripioară. “Aaa... Păi, ăsta e eleronul? Eu eram convinsă că, dacă apeși butonul ăla, se ridică tot tavanul”. Dacă nu s-ar fi încăpățânat Matei, nu l-aș fi atins niciodată, deci n-aș fi aflat niciodată cum arată un eleron. Ora 17.00 - Am avut niște întâlniri, am mai făcut niște
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
Simona Tache E plin, am înnebunit zilele astea de atâta slalom. Și de scârbă, și de nervi. De aceea, vin, vă deranjez și întreb: Or fi de căței particulari sau de maidanezi? Voi ce ziceți? Dacă sunt de particulari, să apăsăm tasta 1 și să le urăm stăpânilor să și-i mănânce la micul dejun. Rahații, cu tot cu câine. Poftă bună! Dacă sunt de maidanezi, să apăsăm tasta 2.
În legătură cu rahații de câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18281_a_19606]
-
fi de căței particulari sau de maidanezi? Voi ce ziceți? Dacă sunt de particulari, să apăsăm tasta 1 și să le urăm stăpânilor să și-i mănânce la micul dejun. Rahații, cu tot cu câine. Poftă bună! Dacă sunt de maidanezi, să apăsăm tasta 2.
În legătură cu rahații de câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18281_a_19606]
-
care o leagă povești frumoase și palpitante: “Primesc un mail, în engleză, de la un client polonez, cu niște cereri absurde. Vreau să dau forward unui colaborator, cu întrebarea « Ăsta e complet idiot??? Ce **^^%$# mai vrea de la noi?», dar în loc de FWD, apăs pe reply și trimit polonezului. Mă sperii, încep să trag de cablurile de internet, doar-doar oi reuși să opresc mailul. Zadarnic. Plecase. Mă liniștesc singură, amintindu-mi că tipul nu știa românește, apoi mă panichez iar, amintindu-mi că “idiot
Pelerinaj la monumentul Gafei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18488_a_19813]
-
Gastro și restaurante - Cu un sărut pe gură i-aș fi prins gustul și aș fi lăsat buzele să alunece apăsând ușor... - Ce bune sunt! - Aha... (fixez cu privirea colțul gurii. Cand zâmbește e atat de atrăgătoare... în mintea mea îi spun că și mie îmi plac paștele iar sosul e minunat, cu complimente bucătarului). - Știai că paștele nu îngrașă? - Aha
Pasta d'Oro [Corola-blog/BlogPost/97068_a_98360]
-
Hristos nu-i viață. «Hristos este prietenul nostru, fratele nostru, El este tot binele și toată frumusețea. El este totul. În Iisus Hristos nu există nici tristețe, nici melancolie, atunci când omul este copleșit de gândurile și împrejurările care l-au apăsat și rănit». Unul dintre marii scriitori ai veacului XX, Giovanni Papini, când L-a aflat pe Iisus Hristos a scris aceste rânduri: «Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu: cei ce nu știu mai amarnic decât cei
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2014/10/peisaj-versuri-montaj-rodica-elena-lupu.html Din
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
ca să le ducă mamei sale la cimitir. Atunci tatăl i-a reproșat că a omorât florile. Drama tânărului merge mai departe. Chiar dacă atinge o femeie, ca pe o floare, aceasta se ofilește și moare. E ca un blestem care-l apasă pe tânăr. Chiar el spune despre sine: “Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila”. E de fapt, aici, o
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ideilor, gândurilor și fobiilor sale. Aveam de-a face cu un fel de teatru absurd, de factură suprarealistă, care uneori trece în realism magic. Dincolo de toate acestea, e vorba de o biruință asupra sinelui și asupra slăbiciunilor omenești care ne apasă. La spital, descoperim fobia Doctorului X față de viermi. Și, în genere, fiecare om se teme de ceva, indiferent că e târâtoare, că sunt flori sau păianjeni. Obsesia Doctorului față de viermi merge până acolo încât îi consideră până și pe oameni
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vii. În Actul II, decorul se schimbă: suntem pe aleea unui parc, toamna. Aceiași elevi și încă alții. Tătulea își istorisește drama familială. Autoarea ca de obicei, trece de la o discuție aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat dintr-un punct. Eram la școală. M-au trimis acasă și de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
se spune despre ele. Pot fi și niște gânduri. Nici un personaj din aceste piese de teatru nu este caracterizat, nu știm cum arată, ce vârstă au, ce hram poartă. Ei se definesc prin acțiunile lor sau prin gândurile ce-i apasă. Omi și copilul străzii găsesc o cale de comunicare. Se iau în posesie. Își află povestea unul celuilalt. Își întind o mână, o bomboană, o ciocolată. Copilul povestește bătaia cu scaunele de la cămin, în urma căreia a trebuit să fugă pe
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
schimbătoare, cu desene și forme ciudate și neașteptate. Parcă priveam cerul în noaptea de revelion. --Bine! am exclamat nervos, ăsta e un caleidoscop normal. Eu vreau să văd sufletele. --Apasă pe butoane și învârte rotițele! a spus calm vânzătorul. Am apăsat pe butoane și am învârtit rotițele, dar vânzătorul mi-a dat peste degete. --Vrei să-l strici? Așa se apasă? Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
e un caleidoscop normal. Eu vreau să văd sufletele. --Apasă pe butoane și învârte rotițele! a spus calm vânzătorul. Am apăsat pe butoane și am învârtit rotițele, dar vânzătorul mi-a dat peste degete. --Vrei să-l strici? Așa se apasă? Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe vânzător cum îl butona. Ce delicat apăsa!.. Ce finețe, câtă eleganță! Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau așa...în
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
dar vânzătorul mi-a dat peste degete. --Vrei să-l strici? Așa se apasă? Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe vânzător cum îl butona. Ce delicat apăsa!.. Ce finețe, câtă eleganță! Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau așa...în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat, surprins: --Ce sunt alea? --Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant. Apeși o dată, dai de un ciclu
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
cum îl butona. Ce delicat apăsa!.. Ce finețe, câtă eleganță! Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau așa...în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat, surprins: --Ce sunt alea? --Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant. Apeși o dată, dai de un ciclu de suflete. Privești la ele cum se zvârcolesc, se răsucesc, cum explodează și umplu câmpul caleidoscopului cu formele și culorile lor. Te uimești, filosofezi, faci deducții și mai butonezi o dată...Dai peste alt ciclu, cu
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
să stea în fața unui tablou, care la momentul acela reprezintă cel mai potrivit 'om' de încredere căruia i se destăinuie; doar în fața tabloului ori în fața oricărui alt obiect, unii oameni, sufletește vorbind, se pot doar acolo ’dezbrăca’ de ceea ce-l apasă ca să-i iasă toate bolile cuibărite în el, ce-l presează, ori îl toacă din interior. Poate fi din cauza emoțiilor. Invers, se poate ca acest tablou îl alimentează cu energie nouă, aprinzând scânteiele amorțite în el care încă sunt pline
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SUNT DOAR O RĂSCRUCE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lespezi de timp mă apasă greoaie, cu umbre cernute prin taine de sfinți, lumina ți-o scuturi pe aripi de ploaie, și-mi mângâi obrajii, cu lacrimi fierbinți! Primăveri rătăcesc pe sub nuri dezgolite, așteptări prinse-n lanțuri ard de doruri în scrum, nisipul mă-nghite
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
împodobite de ghirlande împletite din flori și fructe. - De ești muza mea, te rog nu pleca, întinse Poetul mâna spre globul lipsit de culoare al soarelui! Se împiedică de cișmeaua fierbinte și năluca îi pieri din față. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cișmelei și se aplecă peste șuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaț, își spălă fața și brațele, după care, ușor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra sălciilor, urmărind undițele sprijinite de mal cu pripoane
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
BĂTRÂN CU OCHII STICLAȚI ȘI BARBĂ ALBĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Ațipisem ceva mai devreme ca-nalte dăți. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră și leneșă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat. Mi-aduc bine aminte cum în adolescență luna îmi urmărea năzbâtiile erotice create sub acoperișul cerului. Motivația gestului meu de a mă confesa într-un spațiu eliberat de
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]