8,321 matches
-
originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără speranță "lipsit de simțuri și de senzații"), pe faimosul fruntaș al "etilismului etic" Immanuel Kant, pe nu prea subtitlul (doar în aparență) teoretician al "pateului pivotal", utopistul și "gastrozoful" Charles Fouier, pe dieteticianul dansator, nu mai puțin gastrozoful Friedrich Nietzsche (care-l inspiră și îl întărește pe autorul Onfray, prin motto-uri bine găsite și declarații de intenții, la elaborarea acestei crărți
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
simfonii de Bruckner. A urmat Mahler și, în ultimii ani, am avut marea bucurie să descopăr muzica lui Șostacovici. Care este secretul tinereții dvs. atît de evidente și care contrariază pe toată lumea? Dacă este așa, e foarte bine, deși uneori aparențele pot înșela. Avem dureri, avem imperfecțiuni, tensiuni, fragilități pe care nu întotdeauna le lăsăm să răzbată în afară. Cred însă că faptul că am încercat să fiu atent la esențial, dacă-mi pot permite o formulă mai mult sau mai
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
am descris-o. Cuplul Dan Condurache (Ilija Cvorovic) - Coca Bloos (Danica Cvorovic), soțul dictator în casă, soția supusă și gospodină în toate zilele și nopțile. Aș vrea să remarc minuțiozitatea cu care Coca Bloos și-a construit un personaj în aparență linear, lipsit de evoluție, de dinamică, un personaj mai degrabă static, care încuviințează tot timpul și orice în prezența soțului. Ea se "revoltă" și se animă în disputele cu tînăra fată (medic), cu străinul chiriaș, văitîndu-se de prețuri ș.a.m.
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă pași pe drumul vieții, fără unul anume dintre toate aceste evenimente să marcheze, vreodată, un punct final în ordinea vieții. Metaforă a lumii în schimbare, care nu-și transformă, în ciuda înșelătoarelor aparențe, decît în mod superficial miza existențială, cartea lui Quignard respiră calmul zbuciumat necesar oricărei cărți de pe noptieră, pentru a putea supraviețui în memorie... Pascal Quignard ' Toate diminețile lumii, Editura Humanitas, București, 2001, 100 p.
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
și-ar fi propus "ieșirea din istoric" și întoarcerea în illo tempore, precum mai cred unii cercetători, care nu au stăruit prea mult pe textele eminesciene, ci fiindcă, gânditor organicist și spirit tragic, poetul nu s-a lăsat amăgit de aparențe. Nimeni nu va nega efortul în direcția modernizării, articulat în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie să fie și dezvăluirea sărăciei endemice a țărănimii, într-o țară în care tocmai se edifica "micul Paris". Intrați în
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
obositoare prin conținut, emisiunile pentru femei ale Mihaelei Tatu reușesc să fie, de fapt, împotriva femeilor. Un bărbat nu poate fi decît agasat de asemenea discursuri, mai ales din partea unei doamne nu tocmai în drept să le țină, după toate aparențele (din fericire prea puțini bărbați se uită la emisiunea ei, în afara situației în care se află acolo nevestele lor, care urmează să le aducă ceva capital electoral prin prestație, căci la noi și telespectatoarele au drept de vot). Iar pe
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
un prevestitor al realității mileniului trei (America a înțeles destul de târziu că nu poate fi ignorată lumea meditației, lumea celor cărora nu le pasă că mor). Recitindu-l pe contradictoriul și misteriosul autor cu ochii cititorului din 2002, care, sub aparența vitezei și a secvențelor fără durată va fi obligat (a și fost obligat) să redescopere stâlpul lumii interioare, nu putem spune decât că a făcut tot ce a crezut el că poate face mai bine. A scris istorii simbolice (din
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
această influență. Cartea e compusă aidoma garderobei unei cochete în pas cu moda. Nimic nu lipsește, din toate cîte un strop și nuanța potrivită la locul potrivit. începînd cu forma: Editura Crater îi oferă, cum ne-a obișnuit deja, acea aparență artistică, acel ornamental ținut la mare preț printre oamenii de bun-gust. Hîrtie ușor îngălbenită, mici desene în alb și negru care încadrează textele, o prezentare la final care mimează jucăuș un CV comercial, totul s-ar putea rezuma cu vorbele
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
sfîrșit prin a-mi fi drag și a avea un fel de compasiune pentru o fire atît de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci cu toată aparența calculelor și izbînzilor lui, Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu neagă aici întreaga operă a lui Caragiale (mai ales dramaturgia). Cît despre Făclia de
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
al XVII-lea (epoca de grație a grădinilor lor), prin jardin. Pare un fapt paradoxal că un dat pe care l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde, dar paradoxul acesta nu e decît o aparență, iar studiile de istorie a mentalităților și-au obișnuit cititorii, în Occident, să caute, în cele mai mărunte și banale lucruri, semnele diferenței. E un exercițiu care nouă, românilor, ne-a lipsit, din moment ce ne-au lipsit și astfel de cercetări
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
atipice nu numai pentru română, ci pentru orice limbă existentă (ynggggoe). Finalul dezarticulat din Bruscă vorbire a lui Nichita Stănescu, destul de straniu, era în schimb mai curînd onomatopeic, destinat auzului ("Halerib, Khaa,/ Helerib, Khii,/ Heoro, loro, oro"). Limbajul ludic cu aparențe criptografice din Epilogul lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor trecea fără marcare explicită, în cursul aceleiași fraze, de la normalitatea exprimării în română la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
pentru că sînt bune și miloase și deloc duplicitare. Și așa cum văd prin jocul și prin deghizarea Spînului, cu clarviziunea lor îi sperie și pe eventualii pretendenți. Poate, dimpotrivă, fiindcă nu știu să-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc de-a aparențe și esențe. Mi se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd personajul colectiv, se va dovedi a fi Miss Marple. Doar ele ghicesc ce e cu Spînul și cu Harap Alb. Totuși, basmul despre Harap
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Dacă ne gîndim, mai departe, la Miron și frumoasa fără corp și mitul adiacent, interpretarea devine și mai posibilă. Și apropierile pot continua, oarecum cu temei, pentru că atunci cînd scrii o poveste cu un asemenea subiect, originalitatea e doar o aparență. De la Metamofoza lui Kafka și pînă la filmele SF, o largă plajă de analogii sînt posibile. Și încă una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
deceniilor cinci-șase a însemnat o evidentă prăbușire, dacă spiritualismul deceniilor șapte-opt a reprezentat o resurecție a coeziunii morale și o stabilizare a pulsului interior, experimentalismul deceniilor opt-nouă este, în mod cert, mesagerul și însoțitorul unei libertăți de multe ori cu aparențe anarhice. Așadar, generațiile se schimbă, indivizii înșiși privesc lumea diferit în funcție de cauze cuantificabile sau din rațiuni imponderabile, pictura îmbracă și ea forme diverse și se sprijină pe ideologii și pe filosofii în plină mișcare. Este, oare, această dinamică semnul unei
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
un soi de lait motiv al scriitorilor ruși de la Dostoievski la Soljenițân. Iakov Bok e un evreu eterodox care îl citește pe Spinoza dar nu merge la sinagogă și are cu Dumnezeu numai o relație de dispreț reciproc după toate aparențele. Sărăcia lucie îi aruncă nevasta în brațele altuia și el decide să rupă firul fatalității părăsindu-și orașul. Însă fatalitatea îl va urmări cu un soi de ironie crudă: e acuzat de uciderea rituală a unui copil de 12 ani
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
culturale, politice, economice, riscă să devină prolixă. Mult mai interesante mi se par următoarele două povestiri Chinezii papă copii? și Întîlnirea. Prima este un fel de parabolă a supraviețuirii, cu atît mai percutantă cu cît faptele sunt camuflate inițial sub aparența unui joc lingvistic inofensiv. De la explicațiile magului căruia "îi plăcea precizia elegantă și severă a cuvintelor", pînă la concluzia disperată a Irmei, exprimată fără menajamente ("tatăl și mama ta sînt niște monștrii antropofagi care te-ar fi sacrificat"), suspansul este
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Z. Ornea Tudor Vianu a trecut prin mari necazuri între 1941-1944 datorită originii sale iudaice. E adevărat că părinții săi (Weinberg), tatăl medic, s-au convertit la religia creștin ortodoxă cu trei ani înainte de nașterea fiului lor Tudor. În aparență totul pleda, în materie de legislație discriminatorie rasială, în favoarea sa, chiar după asprele legiuiri rasiale de la Nürnberg (1935), aplicate, la noi, în 1940, de guvernul Gigurtu. Se cereau, mai ales pentru un universitar, sumedenie de acte probatorii. Toate erau în favoarea
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de cel aparent slab (bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
cam gras, de o impertinență mai cu lustru și consumator de băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
dona juana deja mai mult de jumătate devorată de genunchii mei flămînzi și însetați începe să mănînce literele poemelor fosforescente scrise dezordonat pe aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților, într-o sinteză a bucolismului și citadinismului, a simțirii fruste și a cifrului suprarealist, pe urmele unor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
foarte curînd, am încercat o încă mai mare decepție: libertatea recucerită, reintegrarea unei întregi literaturi (cea de sertar, tot ce se scrisese în exil sau rămăsese în țară necomentat din motive politice) nu a mobilizat pe măsură penele critice, în aparență așa de numeroase. Marea și grava operație a revizuirilor, cuprinzînd în ceasul de față un spațiu enorm, pretinzînd practic vorbind rescrierea întregii istorii a perioadei de la 1938 încoace, abia este începută pe ici pe colo." Pe de altă parte, tradiție
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
niște sclavi de propriile lor opreliști de castă, orgolioasele caste îngrădind cursul viu și întortocheat al vieții, cum este ea, nici sclavă, nici liberă: viața, pur și simplu, capricioasă, parșivă, vicleană, măturând orice înjghebare, fie ea cât de semeață în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită pe altarul mincinos al aparenței... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui de atâta timp. Asta-l ținuse drept în picioare, în
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
și întortocheat al vieții, cum este ea, nici sclavă, nici liberă: viața, pur și simplu, capricioasă, parșivă, vicleană, măturând orice înjghebare, fie ea cât de semeață în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită pe altarul mincinos al aparenței... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui de atâta timp. Asta-l ținuse drept în picioare, în așteptarea recompensei, oricât de târziu ar fi venit ea... Fără a avea măcar
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
Dar nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului Pașilor
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]