758 matches
-
direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
el ce-i pregătea maică-sa. Și odată intrat în această ruină, viața se rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
față, este Tipologia literară. Observând cu acuitate literatura română, dar și pe cea universală, Vladimir Streinu procedează la o interesantă și sugestivă clasificare tipologică: ambițiosul, arivistul, eroul tenace cu o energie neînfrântă în același scop al parvenirii, omul fără voință, apaticul, sentimentalul pasional, cerebralul. Demonstrația criticului apelează la numeroase exemple bine individualizate și caracterizate cu finețe, mereu atent la nuanțe, ca și la înrudiri. Așa, Mihai Aspru din Donna Alba e “un Julien Sorel din Le Rouge et le Noire”. Împreună cu
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și Reymont. Tipul opus (ca într-un diptic) este al eroului caracterizat prin moleșirea energiei vitale, al apaticului, care-l amintește pe Oblomov al lui Goncearov. Multitudinea de exemple trimite la nuvelele și romanele lui Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Hortensia P. Bengescu, Mateiu Caragiale și E. Lovinescu. Oprindu-se la Bizu, eroul romanului cu același nume, criticul
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a travaliului forțat. În consecință, în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din greu la lopată, Ursescu, bătut măr, devine apatic și trebuie dus cu trenul "la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi rămîne decît satisfacția neutră a contemplației universale ("Era o dimineață frumoasă de ți se strîngea inima. Ninsese liniștit, fără vînt, zăpada
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
aserțiunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc! Personajul central al Catedralei este un inginer diferit de șefii de tipul "supraomului", din garda uzinală anterioară. Roman al actualității cotidiene, "justițiar", desfășurat chiar în mediul juridic, Anchetatorul apatic, 1972, este și unul erotic, în trei secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Anchetatorul apatic, 1972, este și unul erotic, în trei secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care vor urma păstrează mai mult sau mai puțin
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care vor urma păstrează mai mult sau mai puțin evident aceeași dublă adresă critică și ironică. Deruta, 1973, un roman al clivajului dintre istorie, politică și cotidian, aduce o
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
barbarie, ca aceea care simte imboldul bizar și, totuși, istoric, de a-i face un soi de funeralii locale celui înecat la o vârstă încă tânără. "Deruta" este urmărită în două medii profesionale, artistic (abordat indirect, ca și în Anchetatorul apatic, unde anchetatorul se comportă totuși ca un scriitor) și industrial. Primul îl are ca protagonist pe Pavel Șușnea, cel de-al doilea pe Petrișor Staicu. Trecut într-un mod traumatic prin ultimul război mondial, Petrișor Staicu, un Mitică provincial, este
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
de remarcat este faptul că "oțiosul" lui Petru Dumitriu își asumă filosofia și merge cu ea până la capăt, chiar și atunci când - din punctul de vedere al majorității oamenilor - își "sacrifică" interesele. El se căsătorește în mod deliberat cu o femeie apatica și stupida, Gina, pe care o studiază adeseori cu satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
dreptate romanului. Mendel Singer, eroul romanului, este învățător, el le ține zilnic lecții despre Biblie copiilor vecinilor săi, în propria lui casă. Propovăduind cuvîntul Domnului, Singer nu e totuși nici mai liniștit, nici mai fericit decît semenii săi. E doar apatic și resemnat, așa cum numai ochii ("negri și apatici, pe jumătate ascunși sub pleoapele grele") îl trădează. Nevasta lui Debora e o "muiere", invidioasă și clevetitoare, veșnic nemulțumită și invidioasă pe avutul altora. Împreună au trei copii, cei doi fii Ionas
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
el le ține zilnic lecții despre Biblie copiilor vecinilor săi, în propria lui casă. Propovăduind cuvîntul Domnului, Singer nu e totuși nici mai liniștit, nici mai fericit decît semenii săi. E doar apatic și resemnat, așa cum numai ochii ("negri și apatici, pe jumătate ascunși sub pleoapele grele") îl trădează. Nevasta lui Debora e o "muiere", invidioasă și clevetitoare, veșnic nemulțumită și invidioasă pe avutul altora. Împreună au trei copii, cei doi fii Ionas și Șmarie și pe frumoasa Miriam. Romanul începe
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație neutră, aproape apatică, a metamorfozei lumii, ca în Naufragia, scrisă în descendența tematică a lui Wallace Stevens, cu a sa Anecdote of the Jar. Kosmos-ul imaginat de poet e o structură instabilă, construit fiind pe baze nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
de Gyan Asamoah, în minutul 2, la o gravă eroare a fundașilor centrali cehi. Echipa aflată pe locul 2 în clasamentul mondial, Cehia, lipsită de aportul titularilor din linia de atac (Jan Koller și Milan Baros) este de nerecunoscut, evoluează apatic, nereușind să practice jocul său obișnuit de combinații. Ghanezii joacă liniștiți, exact și amenință poarta cehilor, greșind doar la finalizare. Essien, Appiah, Muntari și Otto Addo i-au sufocat pe cehi cu pressingul și nu le-au permis europenilor să
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
buimăceală - aceea ce făcuse să consimtă la cedarea propriului imperiu - a fost prea târziu. S-a întâmplat ca și când Marea Britanie, de pildă, ar fi decis într-o zi să predea vastul său imperiu colonial vechii rivale, Franța republicană, ea retrăgându-se apatică, chiar modestă cum nu mai fusese, pe insula strămoșească învăluită în cețuri. Paradoxurile istoriei! Firește, cu noi, românii, în principal cu răzvrătitul și ereticul Nicolae Ceaușescu, URSS avea o răfuială veche de două decenii și jumătate. Dar numai pe noi
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
sentiment real, puternic, e așteptarea; or, aceasta nu e acțiune, ci apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
În povestiri nu se întîmplă nimic, nimic semnificativ cel puțin. Realitatea se dezvăluie necontenit sub formă de șoc, un șoc existențial, atenuat de percepția care, ținută tot timpul la nivel acut, își pierde noțiunea propriei intensități. Naratorul traversează năuc și apatic orașul, coboară scări, cumpără ziare, înregistrează mecanic vorbele celor din jur - simpli figuranți ai unui decor fără scenograf -, intră în metrou și ajunge la serviciu, după ce trece prin tot soiul de accidente fără noimă. Realitatea din proza lui Răzvan Petrescu
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
vazut „Nora" lui Ostermeier în 2007, la București, juca rolul avocatului beat, care se prăvălea, incredibil, pe scările casei, o scena ce a fost sursa de inspirație pentru alte montări, nu cu acest text). De la prima apariție, un tip amorf, apatic, gras, tîmp și antipatic, care molfăie placid bucatele la nunta mamei sale, Gertrude, cu unchiul său, Claudius, pînă la amplificarea ritmului de joc, a ticurilor care se repetă și scap de sub control, la corpul care are o expresivitate marcantă, la
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă față de original. Din acest motiv, Maxim Danciu
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
fi o boală. În acea vreme "boala" se manifesta printre tinerii ostași aflați în lungi campanii departe de țara lor. Dorm prost, sunt abătuți, n-au poftă de mâncare, - suna un diagnostic al vremii - inima lor bate neregulat, sunt tăcuți, apatici, singuratici și, în cele din urmă, devin complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
de valoare pe acest teritoriu. Pot spune, pe alt palier, că m-a tușat jocul tinerei Elinei GaranČa în Charlotte, că a înțeles perfect propunerea lui Andrei Șerban. Că trece formidabil de la strălucirea frivolă, la platitudinile unei femei măritate, resemnate, apatice, pentru ca în final să-și trăiască, tîrziu, secunde de iubire, ca să înțeleagă plenar ratarea. Pot spune că Ileana Tonca, altă tînără voce, reușește, datorită încrederii în regizor, să construiască, împreună cu el, un rol secundar dintr-un rol aproape inexistent. Sophie
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]