746 matches
-
pe Gosseyn. Băgă de seamă dintr-o dată că ea este diferită de cum o credea. Expresia superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe Gosseyn. Băgă de seamă dintr-o dată că ea este diferită de cum o credea. Expresia superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mâna îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu ești, mamă? Ce se întîmplă cu voi? ― Vino repede, dragul meu! Fă cum ți-au spus ei. ― Care ei? Sânt mai mulți? Lămurește-mă! ― Grăbește-te! răspunse fără legătură doamna Miga. Grăbește-te și nu anunța pe nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de peste trei-patru mii! Doamna Miga dădu din mână plictisită. ― Lasă asta... ― Cum să las? Eu cunosc prețurile! Umblu la Consignația. Am să cer despăgubiri. Mi se cuvin ca parte civilă. ― Evident, surâse maiorul, trebuie să consultați un avocat. Doamna Miga, apatică, trase un scaun pentru Cristescu, apoi se așeză și ea, greoaie, cu mâinile în poală. Își pierduse vioiciunea obișnuită, iar privirea îi devenise sumbră. Nu mai semăna cu Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiind componentă bazală a personalității, Hipocrit determină existența a patru tipuri temperamentale: sangvinic, melancolic, coleric și flegmatic. Psihologia modernă a completat această clasificare, iar din îmbinarea tipurilor amintite, a dedus existența mai multor tipuri de comportament: amorf, nervos, sangvin, coleric, apatic, sentimental, flegmativ, pasionat. * Colericul cu o stare de neliniște, uneori impulsiv, cu mișcări rapide, trăiri afective intense, dar inegale, reacții explozive și stăpânirea de sine destul de precară, somn agitat, este capabil de sentimente puternice și durabile. * Sangvinicul nobil, cu o
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
că la această mare manifestație împotriva lui Yariv și a trădării sale luau parte numai tineri. Când lansase apelul, nu se gândea că avea să fie luat în seamă. Părerile care circulau în acea perioadă spuneau că tineretul israelian devenise apatic. Erau generația internetului, preocupați mai mult de Google decât de Golan, mai dornici să trândăvească prin India și să se plimbe prin Nepal decât să fie deschizători de drumuri în Iudeea sau să lucreze pământul în Samaria. Chiar și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părerea mea, să contractezi această plagă în secolul nostru îngrozitor ar fi ceva ridicol. Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent. I-am atras atenția asupra inscripției mele (Da, cititorule, a fost în sfârșit pictată și pusă pe perete. Un crin imperial îi dă acum o semnificație sporită), dar nici aceasta nu i-a stârnit decât prea puțin interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ținut conferința. Ongah nu și-a făcut apariția, ticălosul. În ceea ce mă privește n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-adevăr convinsă că tipul ăsta are ceva în cap. Dar se pare că e foarte apatic când vine vorba de politică. Mi-a promis că va veni, netrebnicul. Ignatius, proiectul acesta cu sodomiții nu mi se pare foarte practic. În plus, cred că nu-i decât un simptom periculos al declinului sănătății tale mintale. Nici nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnul Levy luă dosarul și citi acolo unde indica arătătorul gras al lui Reilly: „Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent.“ Degetul arătător sări peste un rând sau două. „Cu timpul va afla despre devotamentul meu pentru firma lui, despre dăruirea mea. Exemplul meu s-ar putea să-l facă și pe el să creadă din nou în Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pierdut chiar tot. Marta făcu un gest din cap care putea să însemne orice, acord, dezacord, indiferență, și se retrase în bucătărie. Nu te simți bine, întrebă tatăl, urmând-o la ușă, Doar puțin obosită, poate de la sarcină, Îmi pari apatică, cu mintea departe, ar trebui să te distrezi, să te plimbi pe aici, Ca dumneata, Da, ca mine, Te interesează mult ce vezi, întrebă Marta, gândește-te de două ori înainte de a-mi răspunde, Mi-a ajuns să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
veacurilor. Fran ar fi putut să le spulbere iluziile povestindu-le despre problemele cu care se confrunta, care includeau persoane fără adăpost și flagelul drogurilor, dar nu asta căutau turiștii. Asta puteau găsi și la ei acasă. Londra se îndrepta apatic spre sfârșitul verii, copleșită de un val neașteptat de caniculă, părea neîngrijită și îngropată până la genunchi în gunoaie. Nu era de mirare că, prin comparație, Woodbury-ul arăta chiar bine. Avea metrou direct, așa că Fran se îndreptă spre stație, promițându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de care era În stare, Înșfăcîndu-l de mijloc, pentru a pune capăt crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele trăiau Într-o abrutizare apatică traversată de scurte explozii de cruzime. Ucideau, sfâșiau, devorau animalele mai slabe, bătrâne sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect universului său mental. Un univers apatic și rece. Exista totuși un lucru cald, un lucru pe care Îl aveau femeile Între picioare; lui Însă lucrul acela Îi era interzis. Devenea tot mai clar că pentru Bruno lucrurile mergeau prost, că nu avea prieteni, că fetele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un comentariu despre o altă lume. Cam În aceeași epocă, citi Sonata Kreutzer și un moment crezu că această carte o ajută să-l Înțeleagă. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide ochii, apatic. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte netulburat la violoncel.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Frecându-și mâinile, căutând un loc care să-i convină, adresându-se către toată lumea.): Așteptați de mult? BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbând o privire cu DOAMNA CU VOAL.): De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zilnic la amiază este un om cam de vârsta mea, adică de patruzeci și opt de ani. El își amintește războiul, și încă foarte bine, deși nu-i face nici o plăcere. Se numește Andor Gutman. Andor este evreu din Estonia, apatic și nu foarte inteligent. A petrecut doi ani în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Conform propriei sale relatări, făcută fără tragere de inimă, acolo fusese cât pe ce să fie trimis în înalturi pe coșul unui crematoriu: — Tocmai fusesem repartizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oportuniști, adică se pricep foarte bine să se nimerească acolo unde trebuie, exact cînd trebuie, pentru că sînt preocupați să obțină o poziție din care să conducă, sau să obțină măcar succes social, apreciere publică. Cel de-al șaptelea tip, temperamentul apatic, e cel care cuprinde oameni neemotivi, cu activism redus și care frămîntă mult timp În minte Întîmplările prin care trec. De aceea sînt cam Închiși În ei, taciturni, nu prea Îi vezi să-și manifeste bucuria, nu le plac schimbările
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel, ceva: plăcerile de odinioară, libertatea de atunci, mai ales; nu dăduse nimănui seamă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă loc în ciorchinele deja constituit și se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat de soție, alienat din rosturile lui, Titi, fiul său, un apatic rămas prea mult sub tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-or împotrivi... dar în urmă trebuie s-o ia la fugă și ei. {EminescuOpVII 217} Îngenunche și el lângă Ioan, care acum, sub influința focului ce palălăia mare și care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]