1,153 matches
-
îmbibându-și hainele lui cu sângele meu, care încă mai curgea din abundență. Prin anii 1996, în timp ce mă aflam la Vatra Dornei, m-am găsit cu oameni din Bărgăuanii lui Mihai, care-mi spuneau că familia lui Mihai folosea același apelativ la adresa mea „ofițerul nostru”. Fiind cu patru ani mai în vârstă, știu că s-a pierdut Mihai al meu. Am intenționat să-i fac o ultimă vizită la mormânt cu acea „floare rară a recunoștinței”, pentru că mi-a fost prieten
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să se întâmple astăzi. Am râs despre manifestările negative din parlamentul de odinioară și despre alegerile de atunci, biciuite sarcastic de Caragiale, dar am rămas consternat de atitudinea lui Vadim, care s-a adresat scriitorilor Patapievici, Liiceanu și Paler cu apelative de curată mahala, precum: limbricule, boule, vierme, însoțite de zgomotoase huiduieli și fluierături. La noi, ca la nimeni! Aceste două partide s-au demascat ca adepte ale vechiului sistem politic incriminat de președinte. Miercuri, 20 decembrie 2006. În parlament are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
casă... cari... esti la Târgul Făini cel Vechi”. “Auzit-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te frământă, fiule? Te văd plecat undeva în lume... --Nu-i nimic, părinte. Mă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Brigit, căreia îi plăceau hispanicii, și-o trăgea din când în când cu un cubanez. Când tipul se purta frumos cu ea, îi zicea Omul Nostru din Havana. Când se purta nasol, ceea ce se întâmpla în majoritatea timpului, Brigit folosea apelativul Cuban Heel. De fapt, îl chema Carlos, iar eu îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când începea să-și rotească șoldurile cam micuțe, cu niște mișcări absolut exagerate, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-l văzusem niciodată Înainte să fi ajuns acolo, nici pe el, nici pe vorbăreața lui nevastă, nici pe fiul lor, un puști care se tot Învârtea prin jurul meu, ăsta, În schimb, nu scotea o vorbă. Fac o paranteză pentru apelativul „vere”, care mă scoate din sărite, el desemnează o relație socială de complicitate, pornită dintr-una gentilică, vărul nu este fratele, dar nu este nici străinul. „Vere dragă, domnule Traian”, a adăugat, probabil realizând că sunt nemulțumit, „nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tocmai descoperise un drum interior. Drumul lui. Cred că va fi un om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Zona Kansai cuprinde marile ora[e: Osaka, Kyoto, Nara. 2 Fulgi dintr-un soi de pe[te, numit katuso, care se fierbe, apoi se pr\je[te în ulei [i se pune la uscat. 1 Prieten (fr.). 1 Sensei este un apelativ pentru doctori, profesori, arti[ti. 1 Maneki neko este o pisic\ special\, din ceramic\, cu o l\buț\ ridicat\, cu care invit\ clienții s\ intre în magazin. Asemenea pisici se v\d la intrarea magazinelor japoneze. Pace (engl.) Foițe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Maior Barney, îi dau replica în timp ce ies salutând. Finn nu mai e în birou, mănâncă singur pe undeva și se gândește cu tristețe la ultima măgărie a fratelui său, așa că nu se poate bucura de cuvintele mele. Păcat. Când aude apelativul Maior Barney, zâmbește totdeauna satisfăcut. Cu siguranță că l-ar fi înveselit și de data asta. Traversez Clerkenwell Green cu o pungă plină cu scorțișoară, ciocolată cu migdale și alte delicatese piperate, am bonul - mulțumesc, Maior Barney, că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt iarăși foarte importante. Să transmiți stabilitate și fermitate e totul. Restul sunt prostii. Sabina îi spune că ea și cu prietenul ei au înclinații artistice, adică literatura, pictura, muzica. Uite, jazzul din mașină e chiar excelent. Draga mea - la apelativul ăsta ciulesc urechile-, toate astea sunt bune ca să te rafineze, să transmiți asociaților încredere. Perfect de acord cu tine. Nu trebuie să iei prea în serios arta, însă. O fire artistică te face să o iei razna: nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
case și se lăbărțase peste ditai moșia, că i se urcase la cap. L-a băgat Dej la pușcărie pentru că nu voise să dea pământul la colectivă, de parcă nu i l-ar fi luat oricum. Ulterior, familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot clanul a devenit Tupilat, să li se piardă urma. Însă tot prost s-au orientat: și băieții și fetele s-au dus de-a valma la seminar. Unii au devenit preoți, alții preotese. S-au închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al doilea apelativ, cel pe care mai sus amintitul Vierme (zis și Adrianus, zis și..., stop, gata, gata, fără rime deplasate!) îl prefera în discuțiile publice, la care s-ar fi nimerit să fie și el prezent. Respectele mele! Frunză verde de dudău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Chiar să nu mai fi rămas nimic-nimic, de drincuit, pe-aicea? Și, astfel, pe această eclatantă filiație, ajungem inevitabil la problema onomatologică fundamentală: conceptul Numelor lui Dumnezeu, jubilează Fratele. Învățații Islamului și misticii arabi, sufiții, au limitat simbolic numărul acestor apelative, la nouăzeci și nouă, pornind de la Sunnah și de la Coran. Știai? Odată stârnit, turuie în continuare: De vreme ce Numele lui Dumnezeu nu este Dumnezeu, înseamnă că există, ne-creată, în tiparul sacru, Mulțimea transfinită a tuturor Numelor Sale Sfinte, ce reprezintă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un salon de terapie intensivă sau după o ședință prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întoarce „acasă”, spre Mesopotamia, ci coboară în Egipt (12,10-20) sau în Filisteea (20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
El dobândește un statut deplin conturat, un al doilea nume sub spectrul căruia răspunde atunci când este apelat de vocea anonimă a ierarhiilor și valorizării sociale conceptul de profesie oferind valențele pentru acest al doilea nume. Omul maturizat este abordat prin apelativul ce-i anunță conținutul și natura angajării sale în mundanul cetății. În acest context, profesia este investită cu mai multă valoare și importanță decât chipul lăuntric al omului căruia îi aparține. Aici interogarea Cine este? se dovedește profund eclipsată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dragă mea Hattie“ și sfârșea cu, „Al tău, J.R. R.“ (mâzgălit). Niciodată nu folosise față de ea denumirea de „bunic“ sau „tata mare“ sau ceva de genul ăsta. Hattie nu avea nume pentru el și nu i se adresa cu nici un apelativ. Alex îi scrisese cu multă răceală lui John Robert, comunicându-i că „luase cunoștință de aranjamentele lui“. Filozoful nu-i răspunsese. Pearl îi scrisese lui Ruby, anunțându-i data sosirii. (Ruby nu-i arătase scrisoarea lui Alex, ci o dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Potir de neant, Restul e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării, pe care, în maniera caracteristică, vizibilă frecvent aici, apelând la epitetul multiplu sau la un potop de apelative, îl invocă: Absurdule, neisprăvitule, nesfârșitule... Așadar, după un periplu existențial, ale cărui atribute sunt amplificate de prezența artei în peste treizeci de ani de conviețuire creatoare, Calistrat Costin poate să-și continue menirea de a a-și decela angoasele și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și pe urmă o suspectam că nu era numele ei adevărat. Aveam senzația că-l născocise ca să scape de mine. M-am obișnuit să-i spun "fetițo", deși nu mai era la vârsta când i s-ar fi potrivit acest apelativ. Se apropia de patruzeci de ani. Dealtfel, nici eu nu-i spusesem numele meu. Nu pentru că n-am vrut, ci pentru că eu însumi m-am înstrăinat demult de acest nume. Când îmi aduc aminte câteodată de el mi se pare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
putut spune unul la întîmplare, primul care mi-ar fi trecut prin minte, fără să poată fi sigură că era cel adevărat, cum nici eu nu eram sigur în legătură cu al ei. Așa că fiecare a acceptat tacit identitatea evazivă a unor apelative ad-hoc. Nu era, vă imaginați, nici o primejdie să se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poezia religioasă, înțelepciunea mesajului = RENAȘTEREA DOMNULUI ÎN INIMA OMULUI. „Să se nască și să crească” din vers curat, suflet de copil imaculat în fiecare dintre noi, ca astfel să ducem mai departe numele lui HRISTOS - CRISTOS - CREȘTIN - CRISTI, CRISTINA împreună cu apelativul IISUS EMANUIL, (Dumnezeu prin Unsul Său este cu noi). Profesor titular la Catedra de Religie, gr. Didactic I, Preot Ștefan Constantin Colegiul Național „Emil Racoviță”, Iași Gânduri la Nașterea Domnului „Noapte de basm, imn prea sfânt Toate dorm pe pământ
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la acea dată. La diverse emisiuni TV observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând de discuții democratice... Din Iași prof. V. Fetescu mă informează la cerere despre starea sănătății dlui I. N. Oprea, apoi discutăm politica zilei, cu păreri convergente, la obiect
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba‘al) înseamnă „domn”, „stăpân” și, la origine, era un apelativ al zeului furtunii care, cu trecerea timpului, a devenit un nume propriu autonom. Acest zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul Apropiat antic de la sfârșitul mileniului al III-lea î.C., era foarte venerat în culturile siro-palestiniene în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
caracterul seu definitiv și-l duse la o dezvoltare de putere, neașteptată, fu acel al Dacilor. Dacii apar mai târziu în istorie decît Geții. În comedia atică, după cum ne spune Strabon, numele de Dac se întâlnește sub forma Davus ca apelativ pentru sclavi împreună cu acel de Geta, ceea ce lasă a întrevedea că robii Grecilor se recrutau cu deosebire din aceste popoare, si se explică prin obiceiul Tracilor, amintit de Herodot, de a vinde pe copii lor la neguțitorii străini, care îi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de Herodot, de a vinde pe copii lor la neguțitorii străini, care îi duceau afară din țările lor» (V, 6). Din rămășițele comediei atice ce ni s-au păstrat, se constată că, pe timpul lui Menandru (342-290 în. de Hr.) asemenea apelative erau în întrebuințare. Ca popor însă Dacii sunt pomeniți, după cât se pare, pentru întâia oară de geograful Strabon. Acest scriitor, care amintește si dânsul existența Geților la nordul Dunării, stabilește următoarea deosebire între Geți și Daci: « Geți sunt acei ce
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]