2,718 matches
-
patriotardă, întîlnim și alte stihuri ce probează o continuitate a anomaliei, în circumstanțele înavuțirilor fără scrupul și ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul aplaudă/ poporul votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
texte de o întristătoare platitudine. Ducându-și fetița la circ, la teatrul de păpuși sau în parc, tatăl este de lăudat. Dar poetul, el, pare paralizat: "M-am dus cu Zveruța la circ/ ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat,/ mie tot circul ăla nu mi-a spus nimic -/ eu mă uitam ca la o pânză albă.// M-am dus cu Zveruța la teatrul de păpuși -/ ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat.../ eu n-am înțeles nimic din
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
s-a bucurat, a râs, a aplaudat,/ mie tot circul ăla nu mi-a spus nimic -/ eu mă uitam ca la o pânză albă.// M-am dus cu Zveruța la teatrul de păpuși -/ ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat.../ eu n-am înțeles nimic din toată comédia aia,/ eu m-am uitat ca la o pânză albă.// M-am dus cu Zveruța în parc, printre jucării/ ea le vroia pe toate, țipa, aplauda/ eu nu vroiam nimic, eu mă
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
s-a bucurat, a râs, a aplaudat.../ eu n-am înțeles nimic din toată comédia aia,/ eu m-am uitat ca la o pânză albă.// M-am dus cu Zveruța în parc, printre jucării/ ea le vroia pe toate, țipa, aplauda/ eu nu vroiam nimic, eu mă uitam/ ca la o pânză albă." (Cântec elementar, 3). În altă parte, exhibările de macho stârnesc râsul: Îmi place s-o fac ca un artist/ îmi place să stau îndelung în tine,/ pe penisul
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
ale pseudodemocrației noastre originale se regăsesc nu în vestul Europei, ci în America Latină. Modul de organizare al societății românești este similar celui de acolo. O oligarhie de partid și de stat care controlează totul și marea masă de manevră care aplaudă docilă în speranța pescuirii firimiturilor scăpate printre degete de aceștia. Cheia unei societăți civilizate și cu adevărat democratice este o clasă de mijloc puternică. Or, tocmai acest lucru nu s-a dorit în ultimii 20 de ani în România. Pentru că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cazul politicienilor, ci voturi, ceea ce-i cam totuna. Adversarul său l-a biciuit fără milă, arătând că orice Naș își găsește, chiar și temporar, Nașul. Dar a lovit atât de des sub centură, neprincipial și inconsistent, încât n-am ce aplauda. Când și celălalt a lovit la fel, la finalul dezbaterii am rămas cu un nesfârșit sentiment de jenă. Cum aș putea să-l înlătur altfel decât susținând valori și principii, nu oameni? E la fel de adevărat că unii le susțin mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu azi! Tot personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l. Lumina candelabrului se stinge brusc. De unde stă, Lionel nu vede că, de fapt, toți angajații se uită la o plasmă atârnată deasupra intrării în bucătărie. Se văd pe ei înșiși aplaudând, în timp ce pe ecran, suprapus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l. Lumina candelabrului se stinge brusc. De unde stă, Lionel nu vede că, de fapt, toți angajații se uită la o plasmă atârnată deasupra intrării în bucătărie. Se văd pe ei înșiși aplaudând, în timp ce pe ecran, suprapus lor, curge genericul emisiunii Les restaurants de France. Lumina se reaprinde. Lionel începe să se îmbrace. Liliane îl recuperează cu greu pe Robespierre, care-și va aminti multă vreme de această seară de pomină. Sau de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu o imagine vie a vieții de-acum o sută de ani, dar, ciudat, cum nu se poate mai la fel și astăzi. Actorii însuflețesc pe scenă caractere de-acum o sută de ani, publicul se recunoaște în ele și aplaudă... Atunci îți vine a zice ori că publicul și teatrul au rămas în urmă cu un veac, ori că adevărurile de atunci au rămas neschimbate. Chiar dacă s-au schimbat legile societății... TOBOȘARUL: Să plece nebunul! UN BĂIAT: Nebunul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe care o porți. VANITOSUL: O, e pentru salut. Salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni. MICUL PRINȚ: Și cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și, pentru ca pălăria să cadă la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și, pentru ca pălăria să cadă la locul ei, ce-ar fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea la locul ei? VANITOSUL: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
De altfel nimeni nu poate fi important pentru mine. MICUL PRINȚ: Atunci cum îți împaci nevoia de a fi admirat? VANITOSUL: Mă uit în oglindă. Eu sunt aici, iar în oglindă e cel care mă ascultă, îmi imită gesturile, mă aplaudă. Fă-mi plăcerea și admiră-mă. MICUL PRINȚ: Păi dacă n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira? Întoarce-te la oglinda ta, eu am treabă, plec mai departe. (semn de despărțire. Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
domnul primar este cel care a pus mult suflet pentru ridicarea acestei școli. Sătenii, cu odraslele de mână, asistau la acest eveniment cu tăcută religiozitate. De undeva din mulțime au pornit câteva aplauze... Țăranii, cu palmele lor aspre, știu să aplaude, iar când o fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai în lături, clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă ca o adolescentă, cei din jur o aplaudă, tânărul se încinge la dans, în jurul lor se face tot mai mult loc, tineri și bătrâni se ridică în picioare, fac cerc în jurul Silviei și al tânărului australian, acesta e subțire ca o sfoară, are dinți puternici și un zâmbet
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din fund ca cățeaua, hopa! Strigătura era mai lungă și cam vulgară, oamenii de pe stradă curioși să vadă un urs care dansează de se rupe în figuri, culcându-se pe jos imitând mișcările ordonate de țigan, se adunau ciucuri și aplaudau, iar la finalul reprezentației aruncau câte un bănuț în tingirea multifuncțională a ursarului. Fascinat de capitala Ardealului, recomand celor care vizitează Clujul, să nu uite a intra măcar pentru o oră în renumita Grădină Botanică, un verosimil paradis natural de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nicio clipă că au În față câteva bucățele de lemn pictate, ingenios articulate și mânuite de sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării, pe un cal alb, ca dintr-o rară poveste. Marșul de anunțare și de primire a mirilor a ridicat în picioare întreaga populație de pe la mese, care aplauda, încât, îi ardeau palmele. În clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întreținut cu dragoste. Tatulici și-a continuat acțiunea patriotico revigoratoare de mediu, prin alte și alte locuri, punând în valoare, în acest fel, o bogăție care avea să devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
teatru modern, este pur și simplu teatrul epocii În care trăim.[...] Eu nu pot fi modern, dacă oamenii cărora mă adresez nu sunt la curent cu tot ceea ce se petrece În lume”. Și alta : vorbindu-se de forma mîinilor care aplaudă (chiar, ce titlu superb de carte!), Iordache preciza că nu numai aplauzele Încălzesc sufletul actorului, ci și vibrația spectatorului, gradul lui ridicat de receptivitate. Just! Cioran a spus despre Eminescu : „Puterea poetului nu vine din ceea ce a trăit, ci din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]