713 matches
-
formele de cunoaștere ale umanității. Oricât de ademenitor ar fi pariul modern al neutralității epistemice, nu poți îmbrățișa Crezul ortodox continuând, în același timp, să jertfești din lucrarea minții unui „dumnezeu necunoscut” (Fapte 17, 23). Lucrul a fost cunoscut unor apologeți precum Teodor M. Popescu (1893-1972) sau Ioan Gh. Savin (1885-1973). Pentru acești cărturari, era imposibil să susții relevanța creștinismului într-un orizont lipsit de universalitate 1. În mod particular, creștinismul trebuia raportat mereu la curentele de gândire ale filozofiei antice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
posibilă integrare a concepției lui într-o grilă trasată pe coordonatele catolice ale "adevărului obiectiv" (cu toate că și aici am vorbi mai degrabă despre un adevăr obiectivat, iar nu despre unul de-a dreptul "obiectiv"), Hegel se manifestă însă ca un apologet al protestantismului. De altfel, el declară în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
școlile lor de la Medina, Bagdad și Damasc. Mai întâi, învățații dascăli constantinopolitani și, mai apoi, marii maeștri ai scolasticii au înțeles ce mari foloase ar putea aduce Logica lui Aristotel Bisericii creștine. Alungată cu pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dea „drept de cetate” acestui ziarist convertit la „știința despre viitor”. Viitorologii anilor ’70 analizau o singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii. Discursurile contestatarilor se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comunicarea globală și educația globală; hidden curricula desfășurate la nivel local și la nivel global prin televiziune; formarea „omului total” ca model sociouman dezirabil pentru o lume integrată economic, informațional și (poate!) politic și religios ș.a. Există, bineînțeles nu doar apologeți și entuziaști ai acestui „viitor luminos” obținut prin curricula globale și educație standardizată la nivel mondial, ci și critici virulenți care condamnă aceste evoluții, considerându-le simptome ale unei catastrofe pedagogice realmente mondiale și care va antrena prăbușirea întregii civilizații
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per ansamblu, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din epoca piramidelor, cea a dinastiei a IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cele ce nu aparțineau Imperiului Roman. În veacul al V-lea, creștinismul s-a răspândit în tot Apusul, deși căderea Imperiului Roman de Apus a determinat o mare nesiguranță politică în această perioadă. Încă din veacul al III-lea, marele apologet creștin Tertulian vorbea despre regiunile Marii Britanii spunând că ele au fost "inaccesibile romanilor, dar au fost accesibile lui Cristos", Evanghelia Sa pătrunzând mai întâi în Scoția. La începutul veacului al V-lea a fost convertită și Irlanda, Papa Celestin trimițând
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Eminamente clasică este viziunea existenței în poezia lui George Coșbuc, iar Duiliu Zamfirescu e un neoclasic în versuri, un clasicizant în romane. În secolul al XX-lea, spiritul clasic are susținători notorii în Mihail Dragomirescu, Ion Pillat, Tudor Vianu, un apologet în G. Călinescu, dar și modelează poezia lui Vasile Voiculescu, a lui Nichifor Crainic și a altora, proza lui Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, I. M. Sadoveanu, iar după al doilea război mondial, versurile lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Horea, Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
zonelor subdezvoltate, pe de alta. Lui Lenin i se potrivește aici cu ușurinț) tiparul marxist. În Manifestul Comunist, Marx și Engels au compus o od) capitalismului, care ar fi p)rut penibil de nepotrivit), dac) ar fi venit din partea unui apologet al burgheziei: ,,Diferențele naționale, si antagonismele dintre popoare [au scris ei] se spulber) pe zi ce trece, din ce in ce mai mult, grație dezvolt)rii burgheziei, libert)ții comerțului, pieței mondiale, uniformit)ții stilului de producție și a condițiilor de trai corespunz)toare
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și ultima a ceremoniei - mystii se întorceau la Atena. 98. Pot fi cunoscute Misterele? În eforturile lor de a pătrunde secretul riturilor telete și epopteia, savanții au folosit nu numai aluziile autorilor antici, ci și cele câteva informații transmise de apologeții creștini. Informațiile acestora din urmă trebuie examinate cu prudență; dar nu se pot ignora. De la Foucart încoace, s-a citat mereu un pasaj din Themistios, citat de Plutarh și păstrat de Stobaios, în care încercările sufletului, imediat după moarte, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că nu există, cel puțin în timpul primelor cinci secole ale erei noastre, o filosofie creștină propriu-zisă, "care să implice o tablă de valori intelectuale profund originală și diferită de cele ale gînditorilor păgînismului". De fapt, raționalizarea credinței care începe cu apologeții secolului al II-lea se produce în cadrul și cu instrumentele filosofilor eleniști. Teologia dogmatică, am spune noi, a "pompat" informație pentru toți descendenții lui Platon; dar la vremea aceea, creștinismul apostolic era în raport cu neoplatonismul, care avea o situație priveligiată, ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru el. Aceasta este o chestiune de sentiment, și, cine nu reușește să se convingă de aceasta, este inutil să mai caute motivațiile altuia“. Adăugați Bibliei incalculabilul patrimoniu doctrinal, teologic, filozofic, polemic, apologetic, literar, al sfinților Părinți, Învățători ai Bisericii, Apologeți ai Bisericii Catolice, al maeștrilor gândirii din toate veacurile, al poeților care s-au inspirat din credința sa; adăugați splendidele Enciclice ale Suveranilor Pontifi și vedeți dacă mai există vreo instituție care se poate compara cu ea. Și, în ciuda a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prin ce să-și legitimeze credința? Dumnezeul lui Isus Cristos este același cu Dumnezeul lui Avraam, al lui Iacob și al lui Isaac, același cu Dumnezeul lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi ale marilor apologeți, În special Iustin) LXX Începe să fie contestată de iudaism, care Încetul cu Încetul va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai recent decât LXX. Există azi o adevărată confuzie cronologică, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un „mediu muncitoresc” etc. Simulând obiectivitatea și combătând atât „romanțările” unor autori ca N. V. Baboeanu și Octav Minar, autori ai „cărților de succes facil”, unde poeta era prezentată ca „frivolă și cauza calamităților din existența lui Eminescu”, cât și pe „apologeții de ocazie”, care o transformaseră într-o „poetă de forță și o sfântă”, comentatorul insistă asupra originii proletare, a „îngustărilor materiale” și a „sărăciei din anii copilăriei”, considerate elemente determinante în consolidarea prieteniei cu „antiromanticul umanist” Eminescu. Dincolo de aceste „accidente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
afirmă că, cu cât scad resursele energetice activate, cu atât oboseala organelor care lucrează este mai mare. După teoria toxinelor (altă teorie a grupului humoral-locale), mecanismul fundamental al oboselii este pus pe seama acumulării de substanțe toxice. În decursul activității, afirmă apologeții săi (Gulak, 1976; Jakowiev, 1981), se creează toxine, care provoacă apariția oboselii și antreneză o reducere a eficacității. Cu cât cantitatea de substanțe toxice produse în organele active crește și cu cât acestea sunt mai lent eliminate, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
urce la Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez", cam acesta-i genul lui Iuda. Episodul celor treizeci de arginți poți oare acorda credit unor apologeți prea mulțumiți că au un țap ispășitor? a pecetluit damnatio memoriae. Lui Iuda îi revenea gestionarea casieriei grupului; de un trezorier este întotdeauna nevoie. După cum orice grup a avut, are și va avea pe cineva pe care să se poată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sfântul ca răspuns la o problemă seculară Atât în Cabala iudaică, cât și în sufismul islamic întâlnim învățătura drepților sau a sfinților ascunși grație cărora lumea nu piere (36 Lamed Waw Zaddikim și 355 musulmani). În creștinism, teza apare la apologeții din secolul al II-lea: Ceea ce este sufletul în corp aceasta sunt creștinii [sfinții n.n.] pentru lume [...]. Sufletul e închis în corp, dar el ține la un loc corpul; iar creștinii sunt deținuți în arestul lumii, dar ei țin la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aceasta era văzută cu prudență, a fost aspirația arzătoare a inimii sale. A întreținut legături frățești cu protestanții și cu ortodocșii, a scris, vorbit, iubit, niciodată nu a pus în discuție. A cucerit cu iubirea». Nefiind un teolog și nici un apologet, nu a urmat linia acelora care înfruntă tema în termeni doctrinali. Datorită înclinației sale naturale, nici măcar nu se simțea purtat și pregătit pentru aceasta. Acțiunea ecumenică a lui don Calabria se situa în domeniul spiritual: a ruga, a dialoga, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism maximalist. În frenezia consumului-lume se caută ceva ca un ideal apollinic. Era comunităților, era indivizilortc "Era comunităților, era indivizilor" Ideea centrală avansată de apologeții lui Dionysos este că suntem purtați de un nou val de modernitate al cărui specific este de a nu mai fi marcat de individ, ci de dispariția sa în adunări punctuale, în ansambluri colective, în microgrupuri în care primează valorile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
omului din țara noastră s-au apucat să prezinte denaturat realitățile, nedându-se în lături nici de la falsuri grosolane. Prin urmare, de asta este vorba: nu de un interes mistuitor pentru problemele umanismului, ci de ura de clasă a unor apologeți ai capitalismului față de caracterul politic al orânduirii noastre - orânduire care și-a dovedit deplina vigoare, izbutind în ceasuri de cumpănă să mobilizeze toate energiile naționale -, de o ură inumană la adresa maselor largi ale poporului care și-au manifestat în chipul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe economii aflate în recesiune și pe o neîncredere justificată a opiniei publice față de un aparat guvernamental numeros, ca să-și construiască o bază electorală largă pentru programe cu consecințe cert nepopulare. Acum când „reminiscențele ideologilor marxiști au ieșit din scenă, apologeții acestei ideologii extremiste caută să închidă discuția, proclamând inevitabilitatea forțelor istorice în favoarea cauzei lor. Ei ne spun că o piață mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor corporații este inevitabilă și că am face
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, cei care i-au „citit” cel mai bine unguri. 15 martie 2007 Fabrica de brașoave Motto: „O, țară tristă, plină de humor...” (George Bacovia, Cu voi...) „Proprietatea te face liber”, dicton atât de drag apologeților capitalismului, ar fi putut avea o valoare practică și etică, dacă nu sar pune întrebarea: „Cel fără proprietate cât de liber este?”. Nașterea și existența capitalismului este legată indisolubil de acumulare prin deposedare; averea tinzând să se polarizeze în mâini
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]