679 matches
-
comozi să creadă. Chiar atunci cînd se solicită "sacrificiul intelectului" și "pacea minții", impunîndu-se o dogmă ce nu poate fi decît un obiect al credinței, religiile respective nu încetează să întrețină raporturi intime cu "intelectualismul rațional" și chiar o anumită "apologetică raționalistă". Weber abordează religiile ca "sisteme de gîndire" puse în operă prin intermediul experienței, într-o manieră mai mult sau mai puțin conștientă. "Experiența religioasă în sine spune el este evident irațională, dar aceasă iraționalitate nu o împiedică să aibă cea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
luptătorilor din ghetou. Abia la sfârșitul anilor 1970 apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care mult timp s-a interesat în principal de rezistența evreiască, și încă într-un scop apologetic. Din acest moment, ea abordează rolul comunității evreiești din Palestina în salvarea și absorbția supraviețuitorilor, rol care n-a fost dintre cele mai glorioase 5. În 1980, Knesset-ul adaugă un amendament la legea educației publice, impunând predarea obligatorie a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. Între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
printre membrii săi personalități celebre prin lucrările lor științifice sau prin responsabilitățile pe care le au în plan politic și social. Brigitte Chamak a știut să evite cu finețe cele două obstacole care amenință orice lucrare de acest gen: tonul apologetic sau, la cealaltă extremă, tonul excesiv de critic. Evident, anumite idei dezvoltate de Grupul celor Zece ră-mîn importante. Pe de alta parte, credința fermă în puterea regeneratoare a științei ne poate face să surîdem astăzi. Dar orice evoluție a cunoașterii re-prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
adresa lui Ceaușescu scrise de privilegiatul academician Al. Rosetti, colaborator al revistei securității, Săptâmâna. Nu sunt cruțați totodată nici Paul Goma, ca autor al unor jurnale "imunde, semidemente și expresii exclusive ale unor enorme resentimente", Marin Sorescu, pentru o metaforă apologetică dedicată aceluiași "cârmaci" (apărută în "România literară") și nici măcar... Dan C. Mihăilescu care, traducând Jacques sau supunerea (piesa lui Ionesco) a dat dovadă de "multe contrasensuri, o vădită slabă cunoaștere a limbii franceze, compensată de vulgaritate (...), până la urmă un eșec
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
toată lumea știe că autorul "Lecturilor infidele" a fost omul antifascistului, național-ateistului și protocronistului George Ivașcu) este totuși una cât se poate de fertilă: spiritul critic în literatură trebuie să se radicalizeze, să iasă de sub o așa-zisă anestezie, de sub reflexe apologetice și hagiografice, să se debaraseze de praznice și felurite conclave de recondiționare morală și tămâiere post-mortem, și să spună lucrurilor pe nume. Autorul are în vedere atât cronica literară curentă, cărțile de critică, cât și istoriile literare (mai mari sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
O.R, București, 2002, p. 283. footnote>. Timp de 10 ani înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat tratate mici. În cei șase ani de diaconat, probleme de ordin pastoral și apologetic au început să-l preocupe, deși nu primise încă Taina Preoției. Din această vreme datează tratatul său Despre preoție. În anul 386 Ioan e hirotonit preot de episcopul Flavian și primește misiunea de predicator. Geniul și arta sa ortaorică îi
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
delicat poet cu o bogată operă, realizată îndeosebi în timpul lungii sale captivități în Anglia, și protector temporar al mult mai celebrului François Villon. Să nu uităm, mai apoi, nici rolul de frunte jucat de literatură în consolidarea absolutismului (Voltaire scrie apologetic despre secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar și Academia se întrece în varii elogii...), sau instuția Saloanelor literare, din secolele XVII-XVIII, saloane în care s-au născut și comentat multe texte remarcabile, dar s-au țesut și numeroase intrigi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale practicilor discursive, ale vieții sociale în general. După cum am apreciat și argumentele în favoarea acestui subiect ales ca temă de îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text dens, care suscită numeroase comentarii, un text opulent chiar, greu de redat fără omisiuni frustrante în paginile parcimonios numărate ale unui "cuvânt înainte": încât, asemenea autoarei cărții, când am redactat aceste pagini, am procedat căutând să respect principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sinnlichen und Unsinnlichen, die Allegorie der bedeutungsvolle Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și modul în care sunt repartizate de Gadamer funcțiile teologice ale celor două concepte hermeneutice: alegoria joacă, în mod tradițional, un rol apologetic, în timp ce simbolul are o importantă funcție anagogică, ce se atașează la rolul său tradițional, de recunoaștere reciprocă a membrilor unei comunități. Gadamer analizează fundamentul acestei distincții, mai exact al preferinței esteticii secolelor XVIII-XIX pentru simbol, în detrimentul alegoriei. Este vorba de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu afectează Credința, ci dimpotrivă: autocriticîndu-se, ea întărește Credința. Cît despre rațiunea constructivă, aceasta consolidează în mai mare măsură Credința prin rațiune decît rațiunea prin Credință. În realitate, rațiunea este inclusă în Teologie, în slujba căreia se află. Astfel, misiunea apologetică a rațiunii medievale o transformă pe aceasta în raționalizare. Raționalizarea are aceeași sursă ca și raționalitatea, însă devine contrarul acesteia, deoarece paralizează activitatea critică și cloroformizează dialogul cu realul în folosul logicii sistemului său. Raționalizarea închide Universul într-un sistem
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
german de origine scoțiană, unul din premergătorii revendicării dreptului la homosexualitate. Acesta i-a găsit mormântul, a recuperat documentele care au supraviețuit furiei distrugătoare a timpului, iar în 1898 i-a publicat biografia care a rămas până azi, în ciuda tonului apologetic, cea mai importantă sursă de informații pe care o avem la îndemână. Abia atunci a început căutarea unui loc în istoria filozofiei pentru Stirner, care a fost pus în relație cu tinerii hegelieni de stânga, cu Feuerbach și Bauer, cei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
filosofie este «periculoasă și înșelătoare». Și cu toate acestea, așa cum a scris Albert Leclère într-un articol din 1902 intitulat Le mouvement catholique kantien in France à l'heure présente, ceea ce îi inspira pe catolicii francezi «kantieni» era «o intenție apologetică». Spiritul acestei mișcări era acela de a «crea o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune o concepție despre cuvântul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
între învățământul Religiei și Istoria religiilor. Învățământul Religiei îl desemnează pe cel al Creștinismului, care este religia prin excelență, singura adevărată. El ține de facultățile de teologie. Istoria religiilor, laică sau profană, lipsită de judecăți de valoare sau de scopuri apologetice, ține de facultățile de litere și științe umane. Direcții atât de contrare, încât cea de-a doua a fost impusă împotriva celei dintâi, după o luptă puternică și foarte târziu (în Franța, spre sfârșitul secolului al XIX-lea). Sunt țări
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și nașterea „obiectelor“. Memorie și continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și ființelor, prin legătura Unului, face imposibilă greșeala, la fel cum imposibile devin memoria greșelii și atra gerea pedepsei. Pentru cel „cu ochii deschiși“, Unul este în toate și toate se fac prin Unul. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului Singura laudă și proslăvire non-ideologizantă și dezintere sată este cea rostită față în față, exclusiv pentru cel căruia îi este adresată. Cea mai bună ilustrare, poate, ar fi lauda serafimilor din Isaia, capitolul 6, verset
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în cadrul rugăciunilor de binecuvântare a mesei (în iudaism) și în anaforalele euharistice (în creștinism): „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui!“ A transfera lauda încercând să o inculci celuilalt prin gestul dezvăluirii propriei legături este apologetic și ideologizant. Legătura proprie nu poate fi „prezentată“ ori expusă asemenea unui obiect de preț, cu sau fără aroganță, la fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și artificială asumare a interlocutorului. Un adevărat teolog sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tășirii experienței religioase și al implicării în proiecte comune, de anver gură. Aduse împreună astfel, teologiile nu mai vor besc fiecare pe limba ei și pentru sine, tolerând cu in dife rență discursul „vecin“, ci pentru celelalte, fără intenții agresiv apologetice ori impregnate de prozeli tism. în acest punct se poate face trecerea dinspre ecume nism către ceea ce am nu mit, preluând formula lui Nicolaus Cusanus, „pa cea religiilor“. Pe această treaptă, deschiderea presupune o generozitate în a recepta și a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
doar acest deget poate arăta luna pasul este foarte mic. Așadar, încercarea de a pune față în față teologiile și doctrinele religioase poate sluji fundamentării ideologice și trasării liniilor clare de demarcație în privința explicitării sau deducerii, în manieră logică și apologetică, a posibilelor ramificații ale sistemelor până în cele mai mici detalii. Acest demers însă nu va fi în stare să reașeze privirea către ceea ce dorește, prin chiar menirea ei, anume să indice religia. Altfel spus, în locul reașezării pe calea deschisă de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Peeters Press & W.B. Eerdmans, Louvain, 1995, p. 223-233; E. R. Goodenough, The Theology of Justin Martyr: An Investigation into the Conceptions of Early Christian Literature and its Helenistic and Judaic Influences, Philo Press, Amsterdam, 1968; D. W. Palamer, „Atheism, Apologetic, and Negative Theology in Greek Apologists of the Second Century”, în Vigiliae Christianae, 37, 1983, p. 234-259; R. Price, „Helenisation and Logos Doctrine in Justin Martyr”, în Vigiliae Christianae, 42, 1988, p. 18-23. footnote>, aplicarea de către el a perspectivelor autorilor
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
altcineva. —Nimic. —Uite-l, observă Joy. Sprijinit de un perete - ceea ce era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și a dispărut. Rămasă dintr-odată singură, Ashling i-a trimis lui Bellez-moi un zâmbet apologetic. Dar, spre disperarea ei, în loc ca acest gest să îl scârbească, l-a făcut să se îndrepte direct spre ea. — Nu m-ai sunat, spuse el. —Mmmm, făcu ea încercând să zâmbească din nou și să se îndepărteze în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi, uite, știu că ești nervos, OK? Dar n-am făcut-o intenționat. Dacă știam, Îmi țineam gura. Îmi pare tare tare rău... Cu un zâmbet apologetic, Împinse În față cele două sacoșe. O ofertă de pace? Se așezară În bucătărie, iar la sticla de shiraz a lui Logan se adăugă sticla de chardonnay răcit a lui Miller și o serie de vase de plastic, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spaniol situat în provincia Cuidad Real. Ricardo Becerro de Bengoa (1845-1902), scriitor și publicist spaniol. Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) (348-c. 415), născut în Spania (Tarraconensis, probabil chiar la Tarragona de astăzi), cel mai mare poet creștin de expresie latină, lirică apologetică (Peristephanon), poezie didactică (Apotheosis), un poem alegoric de mare răsunet în Evul Mediu: Psychomachia. Nu am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spontane prin natura lor acele donații care depășeau limita necesităților? 136. Spre sfîrșitul celui de-al II-lea secol și începutul celui de-al III-lea, Tertullian ne face cunoscut că această frumoasă spontaneitate se menține. "Fiecare, spunea el în Apologetic, în fiecare lună sau cînd vrea și dacă poate, dă de o parte cîțiva bani, căci nimeni nu este forțat să o facă, ci o face spontan. Acestea sînt rezervele pentru făcut milostenie"274. Acest principiu reapare mai mult sau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]