1,211 matches
-
materiei" (idealismul). Aristotel a orientat filosofia spre materialism. El era cel mai strălucit elev al lui Platon și la rândul său, a avut un elev (Alexandru cel Mare), creatorul celui mai mare imperiu cunoscut până în acea epocă. "Apărarea lui Socrate" ("Apologia") lui Platon este dialogul în care Socrate vorbește despre el însuși. Aici se găsește pledoaria pe care a rostit-o în favoarea sa: el nu era judecat pentru ceea ce era scris în acuzare, ci pentru felul lui de a trăi, pentru că
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o promovează intens, Filosoful reprezintă tipul uman a cărui superioritate Platon o elogiază în termenii cei mai entuziaști. Acest aspect al gândirii lui Platon a fost pus în evidență de E. Rohde, care identifică în platonism, în ultimă instanță, o apologie a tipului uman al filosofului - „Puțini sunt cei care pot trăi la asemenea înălțimi. Doar zeitatea și, dintre muritori, un mic număr se pot ridica în gândul lor pur la Ființa eternă, unicul obiect al cunoașterii sigure, clare, imuabile. Filosofi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor săi, accentul total pus pe statul autarhic în defavoarea individului. Într-un cuvânt, o apologie - seducătoare și subtilă, și tocmai de aceea primejdioasă - a totalitarismului; apoteoza unui Creon deopotrivă tiran și sofist. A doua obiecție este cea enunțată de Denis de Rougement într-un text exemplar: „Les options fondamentales de l’Europe” (publicat întâia dată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu necesitate într-o comunitate în care domnește o asemenea concepție asupra dreptății” (p. 124). Privită sub raportul beneficiilor, al avantajelor și al recompenselor, tematizarea dreptății chiar (și poate mai ales) dacă recurge la sprijinul tradiției - se transformă într-o apologie a nedreptății. Avantaje, recompense etc., toate țin de o percepere exterioară a dreptății, de opinia comună (sensibilă la aspectul imediat vizibil al lucrurilor), de părere - de doxa. Ce poate fi opus acestei stări de lucruri? O examinare a dreptății pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arta regală. Ei nu sunt mulți. „Oare nu știi, iubite Criton, că-n fiecare îndeletnicire cei mulți sunt pleavă și lipsiți de har, iar cei de soi ales și dăruiți din plin sunt doar o mână?” Indubitabil, aici descoperim o apologie discretă a elitei. Platon reafirmă ideea, ușor paradoxală, că stăpânul cetății este poporul, dar numai încredințând puterea celor vrednici și înțelepți. Elita la care se referă Platon nu e o elită clasică pentru că „nimeni nu e înlăturat de la ele șdemnitățiț
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai ușor de controlat. Intransigența politică a contemporanilor se leagă, într-o anumită măsură de revoluția extraordinară de la nivelul controlului maselor și a progresului armelor electronice. Binele public este leit-motivul care revine constant în retorica puterii. Pentru Platon, începând cu Apologia și Gorgias și terminând cu Republica, obiectivele politice invocate sunt aceleași: cel mai mare bine posibil pentru cetățeni. Dar cetățenii nu sunt egali (cel puțin nu în sens pur aritmetic, așa cum concepe egalitatea Aristotel) și binele nu este același pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceasta sunt filosof”. Cât de mult seamănă fragmentul din Iustin cu locurile subînțelese din Banchetul și Phaidros! Nici nu mă mai miră (și nu știu dacă e bine!) că Iustin este cel dintâi dintre filosofii creștini care va susține (cf. Apologia a II-a, X; XIII), de luat aminte, despre Cristos, că a fost „în parte cunoscut și de către Socrate” și că el, Iustin, este creștin „nu din cauză că învățăturile lui Platon ar fi străine de cele ale lui Cristos, ci din cauză că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
XIII). Iustin este aici un profet preerasmian: Sancte Socrates, ora pro nobis. Formula aceasta, pentru Iustin, Ambrozie, Toma și Erasmus înseamnă că orice adevăr, oriunde ar fi spus, dacă este adevăr, este al Duhului Sfânt (vezi Iustin Martirul și Filosoful, Apologia a doua în favoarea creștinilor, în Apologeți de limbă greacă, EIBMBOR, București, 1997, pp. 111, 114-115). Cf. Kenneth J. Dover, op.cit., p. 149. Problema este tratată de Aristotel, foarte atent, în Etica Nicomahică, VII, IV, 1148b. Aristotel face în acest text
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
temătoare În privința descentralizării și cerea, dimpotrivă, un control mare direct din partea statului, veșnicul mare deținător de resurse și Împărțitor de privilegii. Medicii, argumentează Maria Bucur, căpătau puteri de viață și de moarte asupra oamenilor. Ei nu au scăpat de ispita apologiei intervenției statului, singura modalitate prin care „românitatea” sănătoasă poate să fie conservată. Cetățenii deveneau biologic superiori sau inferiori, iar statul avea prerogative de control asupra oricui. Bărbații români educați trebuiau să se Înmulțească semnificativ. Femeile nu trebuiau să fie autonome
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acești istorici au considerat că mișcarea eugenistă este indisociabil legată de un program politic cel puțin conservator, dacă nu chiar reacționar. Lucrarea de față continuă abordarea propusă de Stepan, care Încearcă să „normalizeze” eugenia. A normaliza nu Înseamnă a face apologia eugeniei, fiind mai degrabă o Încercare de a evalua fiecare mișcare În propriul context istoric și „În mod prospectiv mai degrabă decât retrospectiv”17. Stepan și istorica germană Atina Grossman au subliniat faptul că mișcarea eugenistă s-a concentrat de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să reflecte nesiguranța unui observator străin, martor al Începutului politicilor antisemite ale celui de-al Treilea Reich. În același timp, o astfel de atitudine Îl situează pe Moldovan În contrast cu contemporanii săi Cuza, Manoilescu sau Codreanu, care În lucrările lor făceau apologia lipsită de orice comentariu critic a acelorași teorii. În 1943 Însă, Moldovan avusese deja suficient timp și era În posesia unor informații suficiente pentru a propune o perspectivă mai bine articulată și mai fermă asupra antisemitismului mișcării eugeniste germane, deși
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Medicină au Înaintat o propunere Primăriei Cluj de a denumi o stradă a orașului cu numele lui Moldovan. O ediție recentă a memoriilor lui Moldovan (1996) Încearcă să ofere o perspectivă mai complexă asupra operei sale, dar sfârșește Într-o apologie a contribuției sale științifice extrem de importante și a presupusului său umanism. Volumul conține câteva eseuri despre viața și opera lui Moldovan, unul dintre ele aparținându-i cunoscutului istoric al medicinei, Gheorghe Brătescu. În evaluarea critică pe care Brătescu o Întreprinde
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
astfel de reprezentanții oficiali ai gândirii catolice - duce la salvarea lor! Scriind contra lor, prezentându-le în detaliu pentru a le combate mai eficient, precizând tezele lor pentru a demonstra cât sunt de greșite, Iustin din Roma îpe la 160: Apologii), iar mai apoi Irineu din Lyon îpe la 170: Contra ereziilor), Ipolit din Roma îpe la 230: Philosophumena), Clement din Alexandria îStromates, sfârșitul secolului al II-lea - începutul celui de-al III-lea) și Epifanie îPanarion, pe la 375) - sfântul Epifanie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Epicur. Niște ficțiuni, niște amuzamente... Merge până la a se îndoi că aceștia trei au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne își bate joc de opțiunile pitagoriciene privitoare la metempsihoză și metensomatoză. Deci și de cele ale lui Platon care preiau aceste teze... Ce idee, sufletul imaterial separat de trup și destinat paradisului - pus în paralel în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ajuns... Fideismul recuză orice posibilitate de teologie. Și orice alienare a filosofiei de serviciul ei. De unde o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui Raymond Sebond. Deși în chiar aceste pagini, Montaigne nu dă înapoi în fața folosirii câtorva argumentații pentru a dovedi existența lui Dumnezeu și a deduce arhitectul pornind de la arhitectură, sau a se baza pe ordinea existentă în lume pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să adaugi negativitate celei existente deja și încă într-o doză maximală? Ce anume justifică acest comportament monstruos - heantontimoroumenos-ul dragului său Terențiu? Cu atât mai mult cu cât natura nu ne învață așa ceva: nici animalele, atât de adeseori prezente în Apologia lui Raymond Sebond, nici sălbaticii aduși din Brazilia și văzuți de el la Rouen nu vădesc un asemenea talent în ura de sine! Ne putem oare închipui ariciul, arahnida, elefantul, caracatița, albinele inventând torturi cu care să se chinuie? Pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
carte a lumii”, după expresia din Discurs asupra metodei. Cum să judecăm corect moravurile noastre, adevărul, eroarea, dacă ignorăm valorile altor popoare, nu știm nimic despre faimoșii canibali, comuni ambelor opere, sau despre chinezi, evocați și ei din aceleași pricini? Apologia lui Raymond Sebond o afirmă, Discurs asupra metodei o gândește: adevărurile religioase sunt inaccesibile rațiunii și înțelegerii. Odată acestea spuse, nu-i nevoie să recurgem la aceste două facultăți pentru a dovedi existența a ceea ce trebuie să rămână literă de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
presupune două lucruri: practicarea religiei predecesorilor și aspirația către echitate în viață... Ceea ce permite reducerea mesajului creștin la puțin lucru - în ce-l privește, Montaigne redusese și el la niște moșteniri religia Regelui său, și a doicii sale, afirmând în Apologia lui Raymond Sebond că a fi creștin înseamnă a fi drept, milostiv și bun... Suficient pentru a se putea vorbi de demarcarea sa de teologie și de o tentativă de secularizare a moralei evanghelice. De altfel aceeași Marie de Gournay
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validății acestei propoziții. într-adevăr, nimic nu ne permite să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Montaigne, fură din Montaigne, și sinuciderea, Rousseau, Sade, Saint-Evremond, Spinoza, Voltaire, V. Filosofi moderni Deleuze, Foucault, Freud, Kierkegaard, Lacan, Merleau-Ponty Nietzsche, VI. Lucrări citate Despre adevăratul și despre falsul bine, Valla, Adnotări la Noul Testament,Valla, Amfiteatrul eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sade, Saint-Evremond, Spinoza, Voltaire, V. Filosofi moderni Deleuze, Foucault, Freud, Kierkegaard, Lacan, Merleau-Ponty Nietzsche, VI. Lucrări citate Despre adevăratul și despre falsul bine, Valla, Adnotări la Noul Testament,Valla, Amfiteatrul eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios, Erasmus, Banchetul sobru, Erasmus, Biblia Scrierile apostolilor, Apocalipsa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai puțin și față de Caragiale și chiar de Arghezi.) Această generație a fost atrasă de „fondul nostru nelatin” revelat de Getica lui Pârvan, dar a ajuns la un exces, pe care-l numim „tracomanie” și care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri, repudiam chietudinea și relativismul lor lipsite de simț metafizic, dar nu acceptam totodată și iraționalismul, alergia la critică și refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și pe una în care, nu o dată, apare cu o irezistibilă forță protestul social și politic. — Ajungem într-un punct-cheie al convorbirii noastre. Mă preocupă, de mai mulți ani, condamnarea lui Socrate. Dacă ar fî să punem față în față „Apologia”... lui Platon și ceea ce Hegel spunea despre Socrate— considerând că societatea ateniană era îndreptățită să respingă și să condamne pe Socrate, ca principiu al noului, punctând prin aceasta, cum Hegel zicea, începutul decăderii ei ca societate - am observa două atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dea Întreaga măsură de critic care se dispensează, de data aceasta În mod hotărât, și de autor, și de text. Primit În 1927 În Academia Franceză pe locul lui Anatole France și deci constrâns prin forța Împrejurărilor să-i facă apologia, Valéry se ferește cu grijă să Împlinească Îndatoririle pe care și le fixează În deschiderea discursului său: Pentru morți, cei vii sunt ultima speranță. Gândurile noastre sunt pentru ei singura cale către lumină. Celor care ne-au dat atâtea Învățături
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
insignifianță, Gilbert afirmă că ei sunt mult mai cultivați decât autorii despre care scriu, și că actul critic pretinde infinit mai multă cultură decât actul artistic. Tocmai În acest cadru al apărării criticii sub statutul ei de artă intervine prima apologie a nonlecturii: „Se spune adesea că (recenzenții n.n.) nu citesc În Întregime operele pe care sunt solicitați să le critice. Așa este. Sau mai, curând, n-ar trebui. Dacă ar face-o, ar deveni mizantropi incurabili [...] Nu-i nevoie să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]