600 matches
-
apariția Grupului pentru Dialog Social, a inventat un fel de "clonă", cred că se chema "Societatea de Mâine", ca un fel de contrapondere în sprijinirea puterii neocomuniste instalate imediat după revoluție. A clamat apolitismul scriitorului și al intelectualilor în general, apostrofându-i pe cei care militau împotriva comunismului rezidual și chiar mascat de la începuturile tranziției, dar în același timp își rodea pingelele la Cotroceni, la taica Ilici, de la care obținea o mulțime de avantaje. Când s-a schimbat guvernarea, în 1996
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Ponto, I, VIII, Ovidiu i se adresează lui Severus, pars animae magna (v. 2), pentru a-i trece mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v. 21-24) pare să-l apostrofeze ca pe un rege: Dar tu, rege, cel mai viteaz din epoca noastră, să poți ține mereu sceptrul cu o mână victorioasă. Și fie ca ce ți-aș mai putea ura? Roma Marțială și marele Cezar să te aprobe întotdeauna
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sulmonez, pe lângă elegiile: III, XI; IV, IX; V, VIII din Tristele și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însuși. Vina ovidiană era, prin urmare, legată într-un oarecare fel de persoana lui Paulus Fabius Maximus și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău, pentru ca tu să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți. Aceștia improvizează torțe din ziarele obediente puterii, se roagă, scandează, cer aplicarea Proclamației de la Timișoara, se îmbrățișează cu prietenii și îi aplaudă în derâdere pe rarii trecători care își permit să-i apostrofeze, născocesc strigături anti-Iliescu: pe scurt, trăiesc o adevărată sărbătoare revoluționară. Oficial, partidele de opoziție se țin departe de Piață, cu atât mai mult cu cât una dintre lozincile cele mai populare este " Noi nu suntem partide!", atestând neîncrederea celor mai mulți în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1861, fu achitat pe 16 octombrie 1862. Ministerul Ștefan Golescu, doar de stânga, nu dură decât patruzeci de zile; fu atacat cu violență și i se dădu un vot de neîncredere. Dreapta arătă temeri atât de exagerate, încât șeful său, apostrofându-i pe miniștri, îi acuză că pun în pericol bunurile și viața boierilor; el spuse că "deputații nu mai erau liberi; că bande de figuri sinistre, pline de viciu și de beție, oribile și hidoase precum crima, rușinea și degradarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
jeneze. De pildă avusesem într-o zi în hol o vizită a soției falsului librar, o femeie cam de vârsta mea, trimisă de el să vadă ce mai fac. Trimisă de el sau nu, stai și explică... Subdirectorul m-a apostrofat și m-a amenințat că mă dă afară din școală. M-am întors în clasă și am început să-l înjur și eu cu sete de mamă. Am fost turnat. Am aflat mai târziu, deși eram mai mare și ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă nu vă duceți să-l vedeți la față pe președintele nostru iubit? - Da președintele, de ce nu vine să ne vadă meclele? I-a răspuns Omicron, așa i-a rămas porecla după ziarist și s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat disperat aranjându-și zulufii : - Pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ins care folosește limbajul generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o oarecare dexteritate, dar spunea că e ceva care ține de meșteșug, nu de artă." Și bineînțeles că în toiul discuției pica un alt amic care îl apostrofa pe primul: "Bine, monșer, mă făcuși să te aștept ieri la Căsuță ca o mazetă?..." Iată deci că întrebarea dacă sânt sau nu poet e cât se poate de serioasă și mi-o pun cu spirit de răspundere. Nu îi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia-ți-l acasă Evdochio, să nu-l mai văd! Plângea din cauza durerii, dar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de telefon, trebuie să ne cerem scuze. Cu toate acestea, deseori ni se răspunde injurios și în acest caz ne simțim groaznic. Este o purtare incompatibilă cu statutul de om civilizat. Așa că la rândul nostru ne vom abține să-l apostrofăm nepoliticos pe cel ce a greșit. b) Situații în care se recomandă să nu folosim telefonul Există împrejurări în care se nu recomandă să telefonăm. De pildă, nu se adresează la telefon o invitație la o masă festivă, recepție, logodnă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Alembert, asupra articolului său Genève în al șaptelea volum al Enciclopediei și în special asupra proiectului de a ridica un teatru de comedie în acest oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei dramatice propune el în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Numai că vederea banilor gheață fu prea mult pentru bătrân și el capitulă. Am pășit În față și am spus că-l caut pe Herr Neumaier. Dacă aveți ceva de vânzare, va trebui să stați la rând ca toată lumea, mă apostrofă Umerașu’ pe un ton scăzut. — N-am nimic de vânzare, am răspuns eu evaziv, adăugând: Caut un colier de diamante. La asta, Umerașu’ Îmi zâmbi de parcă eram unchiul lui bogat demult pierdut, acum regăsit. — Dacă sunteți amabil să așteptați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cum e la Paris? Mă întorc în Italia, când? mai aud întrebarea lui înainte de a ni se întrerupe convorbirea, n-am mai ieșit din camera de doi pe trei metri de aproape o săptămână, profită că ești la Paris, mă apostrofează Marius, du-te să vezi orașul! n-am venit să fac turism la Paris! mă anunță că va lipsi câteva zile la sfârșit de săptămână și eu îi promit că nu voi mai zăbovi mult timp pe capul lui, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
manșon protector Între puterea infernală a mortului și viața lor; au acea forță magică dedusă din funcția lor de intermediere Între real și semnele ce reprezintă mijlocit acest real. „Dă-te, bă, mai Încolo, că te lovesc cu oasele!“, mă apostrofează grosolan un muncitor. Eram gata-gata să alunec În groapa aceea, nu știu ce mi s-a Întâmplat, cred că o clipă mi-am pierdut controlul, am uitat unde mă aflu; poate m-am apropiat prea mult de schelet. (acum) Vreau să-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Parcă nemulțumit de lipsa de aderență intelectuală, profesorul Își retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În jos de greutatea dusă În spinare. Să-ți duci singur tot harnașamentul de alpinist face parte din regula jocului. „Bă, n-o să ajungeți niciodată alpiniști, dacă ați venit cu mâinile În buzunare și Încălțați cu pantofi de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Thom o întâmpină cu o înclinare a capului și făcu un alt lucru pentru care era cunoscut, chiar dacă Rhyme nu prea era de acord cu el: întrebă dacă dorea ceva de băut. - Thom, nu suntem tocmai la o șuetă, îl apostrofă Rhyme. Kara oricum spusese că nu are nevoie de nimic. Thom însă insistă. - Bine. O cafea se poate? - Bineînțeles. - Tare. Și cu mult zahăr. - Chiar nu cred că..., începu din nou Rhyme. - Cafea pentru toată lumea, anunță ceremonios asistentul. Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poate? - Bineînțeles. - Tare. Și cu mult zahăr. - Chiar nu cred că..., începu din nou Rhyme. - Cafea pentru toată lumea, anunță ceremonios asistentul. Am putea chiar să servim și niște biscuiți. - Biscuiți? întrebă Sellitto. - Ai putea să îți deschizi un restaurant, îl apostrofă din nou Rhyme. Dar în timpul tău liber. Poate termini și tu cu aiurelile astea cât încă ești aici. - Ce înseamnă timp liber? spuse ironic Thom în timp ce se îndrepta grăbit spre bucătărie. - Amelia ne-a spus că ai niște informații prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a doctorii sau vardiștii - și, de fapt, ne prefăceam. În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau dând din cap, unii chiar intrau în vorbă cu mine, îmi spuneau că-mi văzuseră poza în ziar, unul m-a și apostrofat că de ce trebuia să apară așa o gogoașă umflată în Illustrierte. Pentru oamenii din sat devenisem cineva, un tip deosebit care fusese în „Heftli“, iar Herr Meier mă scoase în fața clasei, ridică articolul cât mai sus și spuse că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al tău. La o cu totul altă scară. Ele nici nu pot fi pomenite În aceeași zi.“ Extravaganța aproape blasfematoare, dublată Însă de sinceritatea evidentă, Îl umplu pe Henry de o mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mama, iar ea a pus un film. Un film care se presupunea a fi o poveste de dragoste, dar, în realitate, era mai degrabă un pretext pentru o producție pornografică. Mama era complet cufundată în vizionarea lui și mă tot apostrofa cu „șșșș“-uri. Am încercat să mă concentrez asupra filmului și s-o hrănesc pe Kate în același timp. Dar tot pierdeam firul acțiunii. — Cine e asta cu care face sex? E tipa din lift? Nu, prostuțo, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
masă fără să fiu grosolan, mi-a explicat Adam. Pe bune că e în ordine, am insistat eu. Ar cam trebui să plec, am spus când încă o persoană purtând o tavă s-a lovit de mine și m-a apostrofat că stăteam pe mijlocul culoarului. —Ești sigură? m-a întrebat Adam stând foarte aproape de mine. Da, i-am promis eu. Foarte sigură? m-a întrebat el în timp ce fața i se apropia și mai tare de mine. — Foarte sigură, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lămurească situația? Acum trebuie să se gândească și la copil. —Mary, n-am spus decât că dacă nu e în stare să facă față unei întâlniri, noi n-o presăm. O s-o ajutăm cu tot ce putem. —Jack! l-a apostrofat mama cu o voce tăioasă. Claire e femeie în toată firea și... —Dar, Mary... a întrerupt-o tata. —Încetați! am strigat din prima. Știam că trebuia să pun punct conflictului. Altfel cearta putea să dureze o veșnicie. Și să degenereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]