527 matches
-
și precizate precizatja . În cazul prezentat se constată că ordonările coincid. Astfel, omiterea de către specialiști a rangurilor pentru unii factori n-a influențat asupra rezultatelor definitive ale ordonării. Creativitate și progres tehnic 210 5.3.5. Alegerea variabilelor independente (ordonarea apriorică a lor prin metoda balanței aleatoare) Problema alegerii factorilor cu influență puternică, precede, de regulă, rezolvarea altor probleme, de exemplu - optimizarea. Din această cauză, condiția principală față de orice planuri de experimente la alegerea (ceea ce este echivalent cu „cernerea”) factorilor independenți
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și ale noii direcții etnologice. După acest învățat, socotit astăzi ca o somitate, rezultatele cercetărilor de până acum sunt greșite nu numai din pricinile semnalate mai sus, dar mai ales din pricina metodei practice. Metoda aceasta a fost stăpânită de ideea apriorică a evoluționismului, care presupunea la originea religiei un politeism polimorfic, din care omenirea s-ar fi ridicat treptat și greu la concepția monoteistă. Toate încercările de explicație, emise până azi în numele acestei metode: mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul, magia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui W. Schmidt lipsite de un fundament serios și construite pe o scară falsă de criterii imaginare. El nu contestă existența acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci concepția ce stă la baza interpretării. Realitatea studiată fără idei apriorice, dar documentar și obiectiv, ne duce la concluzia contrară și anume: nu politeismul polimorfic e forma originară de religie, ci monoteismul, care a fost degradat ulterior în politeism. La acest rezultat contrar duce părăsirea metodei aprioric evoluționiste și înlocuirea ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să-și exprime opiniile științifice în domenii ce le rămân cu totul streine. Inspirația artistică fie că o studiază medicii, psihologii sau esteticienii are aceeași soartă. Oameni care n-au nimic comun cu ea o abordează pornind de la negația ei apriorică. Mărturiile artiștilor, ce le slujesc ca material de cercetat, sunt mărturiile elitei creatoare a omenirii și e din cale-afară de bizar că oamenii aceștia de geniu nu sunt crezuți pe cuvânt. E adevărat că spusele lor nu sunt socotite minciuni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl concepe William James, cu deosebirea că inconștientul lui James e o arhivă de idei uitate, iar inconștientul imaginat de Jung e, cum ar zice Lucian Blaga, cosmotic, adică înzestrat cu tiparele apriorice a tot ce se creează frumos și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoașterii naturii. Cunoașterea se poate realiza prin acțiune independentă a subiectului și în limitele capacităților sale, iar obiectul nu poate interveni: "Intelectul nu înregistrează pasiv datele lumii sensibile; având activitate proprie, el prelucrează în sinteze noi datele simțurilor, cu ajutorul ideilor apriorice, constituind judecățile și raționamentele"130. Un alt element foarte important este cel prin care se atribuie cunoașterii un rol predictiv 131. Acesta poate cunoaște pe baza cauzalității cele ce urmează a fi realizate, dar fără a interveni în producerea lor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
devenit problematică. Metoda inductivă, care era considerată ca fiind principalul mod de a descoperi legile științifice, nu duce la concluzie cu certitudine. De aceea, inducția trebuia reconsiderată astfel încât aceasta trebuia să devină formă a certitudinii. El introduce ideea de inducție apriorică, astfel aceasta trebuie considerată ca ducând la rezultate certe, și nu probabile. Problema ridicată de folosirea inducției ca principal mecanism de descoperire științifică trebuia să fie rezolvată pentru a păstra ideea de rigurozitate a științei. Raționamentul inductiv, oricât de riguros
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mod empiric a sinonimiei și analiticității a fost corelată cu teza că o parte importantă a filosofiei este empirică. Totodată, White realizează o analiză subtilă a credinței că este necesară depășirea obstacolului epistemic conceput a exista între (a) analizele filosofice apriorice ale enunțurilor aparținând cunoașterii științifice și/sau cunoașterii comune și (b) investigațiile aposteriori ale altor "instituții" ale culturii 32. În urma analizei detaliate a tezelor lui Goodman, Stich a evidențiat faptul că întemeierea regulilor logicii inductive prin ceea ce acesta numește "echilibrul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de repere mai mult sau mai puțin stabile la care să se raporteze. > De multe ori, rațiunea și judecata -uncționează ca niște cenzori cu drept de veto contra actelor creative. Dotat cu intelect, omul încearcă să introducă ordine după principii apriorice și -ormale în diversitatea realului, implicând concepte, reguli, legi, concepții despre lume și viață. > Judecățile critice constituie, de cele mai multe ori, -actori de sterilizare a ideilor noi care nu se impun prin suport rațional. Metode pentru stimularea creativității Metodele analogice au
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
multor clase semantice, iar o clasă semantică poate corespunde mai multor clase morfologice. Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu este Ontologie et dé-ontologie en linguistique: le cas des noms propres al lui Jean-Louis Vaxelaire care propune abandonarea aprioricului ontologic și studierea numele propriu văzut ca un cuvânt sau o sintagmă. Analiza lui în dicționare și gramatici se reduce la informații superficiale (mărcile pe care le primesc la plural, definiția că exprimă o substanță echivocă, deoarece este legată de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofului francez, aceste încercări au ca punct de plecare înțelegerea faptului că logica clasică, în calitate de logică formală, este, așa cum a caracterizat-o Ferdinand Gonseth, "fizica obiectului oarecare", adică are o ancorare în realitate, ceea ce înseamnă că legile ei nu sunt apriorice 786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
e încă tainic acoperit, ființare in potentia, iar ceea ce duce la apariție (ducând cerul mai departe) e inaparentul imaginii cerului, invizibilul care se arată în forma pe care o duce la vedere. În adâncul imaginii pulsează însăși posibilitatea ei, inimaginabilul aprioric al originarului care nu se vede, dar se pune în arătare, creează imagine, precum "sâmburul ce-așteaptă în veșteda păstaie"36. "La temelia lumii minunea doarme încă"37, dar "neliniștiții sâmburi" prefigurează rodul ceresc, "sacra sămânță" a transcenderii care, asemeni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pune în ceea ce deja există o altă lumină venită din afară, ca un plus de vizibilitate care s-ar adăuga realului și i-ar conferi o coloratură estetică; ceea ce se vede ieșind la lumină e pus în lumina unui sens aprioric, al realului însuși, care nu luminează însă decât în lumea poemului, ca orizont cufundat în latență, în așteptarea ochiului înțelegător în care să se deschidă. Ca lume estetică, poemul luminează posibilul realului; aici posibilul însuși luminează și se oferă ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poem o lume aparte, de sine stătătoare, este coerența de adâncime a imaginilor pe care le propune, legarea lor prin sens. Căci ceea ce ele semnifică în arătarea lor nu trimite la realul dinainte dat, semnificația nu se sprijină pe datele apriorice ale lumii constituite; imaginile configurează restructurarea realului pe un alt plan de referință și de existență, în felul în care el nu este în act, dar este cu putință. Hazardul aparent al creației "presupune existența, în profunzime, a unui sens
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere - o imagine transparentă, interfața acestui pasaj. 8 Derealizare ca efect al devianței reprezentării și referinței, căci ceea ce este spus și văzut trimite spre ființarea posibilului pur, apriorică oricărei instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă a unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care nu se reține decât unul din elementele" semnului lingvistic (F. de Saussure, 1998: 79). Peirce (1936-1966) insistă asupra faptului că representamenul, obiectul sau interpretantul considerate izolat nu formează semne și nici nu pot desemna obiectele lumii exterioare. Semnificația este apriorică desemnării, dar și comunicării, iar faptul este în măsură să susțină autonomia limbii în raport cu lumea obiectelor. Semnificatul există numai în relația cu semnificantul și este de natură conceptuală (la nivelul semnificației), de natură socială (la nivelul langue) și, parțial, devine
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
primesc "sărutări și îmbrățișări pe care le întorc însutit"24. Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în vedere că ele sunt contrare unora dintre concepțiile noastre apriorice: noi, latinii, îi percepem adesea pe anglo-saxoni ca fiind pudici, dacă nu chiar pudibonzi. Nu trebuie totuși să ne lăsăm înșelați: dacă anglo-saxonii admiteau flirtul, era tocmai pentru că erau puritani. În Franța și în țările anglo-saxone, scopul ultim al educației
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
folosit uneori pentru introducerea unor prevederi nedemocratice, dar există și destule exemple de regimuri și lideri nedemocratici care au ajuns la putere prin alegeri. Ca atare, cred că în altă parte trebuie căutată și cauza, și soluția. Consider că respingerea apriorică a acceptării lărgirii sferei referendumului decizional față de situația actuală doar pe argumentul că se deschide calea spre autoritarism nu se justifică, întrucât pe același raționament bazat pe riscul "tiraniei majorității" și al posibilității de manipulare a poporului am putea spune
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
aceștia. Nenumărate zbateri, imense chinuri; nenumărate descătușări, infinite ultime clipe! Multe astfel de priveliști mi-au trecut prin fața ochilor. Gândesc...că ,, prin sinucidere înțeleg un ,,joc’’ și asta nu însemnă neapărat că reprezintă și punerea în practică într-un fel aprioric. Mereu o fac numai teoretic, aproximativ literar artistic ori nu. Practica nu m-a ajutat niciodată! ,, Sinuciderea de ocazie’’, cu fiece moment prin care trec peste limitele vieții...! Jocul ideilor despre ,,liniștirea neliniștilor’’ are menirea de a compromite din start
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
poveste la care mulți nu au acces. Nasul mi se lipește de sticla ferestrei, gândurile îmi pleacă departe ori dispar așa cum au venit pur și simplu! Gânduri... Sinuciderea...nu neapărat înseamnă că reprezintă și punere în practică într-un fel aprioric. Mereu o fac teoretic, aproximativ literar artistic ori nu. Practic...! ,, Sinuciderea de ocazie'' cu fiece moment prin care trec peste limitele vieții...prin vârtejul meandrelor acestei lumi născută din durere și trăită în zvârcoliri! Jocul ideilor despre ,,liniștirea neliniștilor’’ are
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
1820-1903) 35. pragmatism = curent filozofic de factură idealist-subiectivistă (influențată de teoria darwinistă), răspândit mai ales în S.U.A.; neagă adevărul obiectiv proclamând ca unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos 36. raționalism = teorie gnoseologică: rațiunea, cu principiile ei apriorice (care nu provin din experiența senzorială), constituie singura sursă a cunoașterii autentice, simțurile dându-ne o cunoaștere nesigură și aproximativă; neagă orice temeinicie a credinței religioase; încredere în rațiune (Descartes, Spinoza, Leibnitz) 37. scepticism = doctrină filozofică idealistă a celor ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
modernismului și a ideii de selecționare critică și de interpretare a lor; ex. doctrina iudaică susține că adevărurile absolute au fost revelate de Dumnezeu lui Adam; transmise prin tradiție 46. transcendentalism = doctrină filozofică idealistă întemeiată de Kant; formele anterioare experienței (apriorice) conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței sale 47. transsubstanțiere = în limbajul teologilor catolici, totala convertire a pâinii și a vinului în substanța Trupului și a Sângelui lui Cristos odată cu pronunțarea cuvintelor consacrării de către un preot (sfințit și aprobat de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
frazele cheie ale Esteticii transcendentale a lui Immanuel Kant. Aceasta vrea să spună, pe scurt, că individul uman este apt de a percepe realitatea din jur ce-i cade sub simțuri, spațiul, dar și timpul, prin ceea ce Kant numește categoriile apriorice, existente deci Înainte de experiență. Aș adăuga că omul, individul uman mai are o „posibilitate” de a percepe realitatea, de a o aprofunda mai bine zis, de a deveni cu adevărat lucid de teatrul fastuos și miraculos În care și În fața
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scapă, nu se supune tiranicei cauzalități, lege fundamentală a viului, a realului. „Lui”, „sensului vieții”, nu i se poate aplica deci acest instrument absolut, cauzalitatea, cu care „lucrăm” și Înțelegem tot ce este și ce mișcă și nici măcar cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene, noțiunile transcendente de spațiu, timp, materie și, implicit, cauzalitate. Nu este deci „obligatoriu” ca „viața să aibe un sens!”. Sau, cum o spuneam la Începutul acestor pagini și cum ne șoptește și universalul bun-simț, ea, „viața
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
antic al unui Platon și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]