198,134 matches
-
un circ se pripășise în Urziceni, rămânând mult timp în târg, până spre căderea iernii. Îmi mai aduc aminte de claunul numit Janino, care, prin toamnă, putea fi des văzut în piață tocmindu-se pentru zarzavaturi, în vreme ce spectatorii și-l arătau cu degetul. Prima dată vedeam un artist în carne și oase făcând piața, ca oricine, ceea ce mă șocase. Pe atunci, eram convins că artiștilor totul li se servește, dacă nu pe gratis, oricum ei nu intrau în contact cu negustorimea
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
viitorul luminos al societății comuniste posibilitatea iubirii exclusive ar fi devenit inconceptibilă. Nuvela Ana Roșculeț pare a se subordona acestor principii. Ana este o victimă a capitalismului și a familiei tradiționale. Faptul că face un copil fără să fie măritată arată că se emancipează totuși de viziunea reacționară tradițională. Ea e o victimă a exploatării omului de către om, și, în mod special, o victimă a bărbaților: Tomiță, soldatul cu care trăia, este exponentul falocrației brutale, el câștigă mai mult decât ea
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
liderilor? N-o mai fi de demnitatea ilustrelor persoane de la vârf să intre în astfel de controverse? Or fi obosit? S-or fi plictisit? Or fi plecat din țară? Sau - după cum se bârfește - unora dintre ele li s-ar fi arătat niscaiva dosare rău mirositoare? Prin urmare, ceea ce se întâmplă în interiorul CNSAS-ului nu ține neapărat de ticăloșia specifică unui grup restrâns de oameni. Ci de reflexul unei mentalități ce domină societatea românească la scară mare. Duplicitarismul, pe de o parte
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.). Iată-ne deci în miezul problemei: (mai multe) de fapt două semne grafice pentru a nota
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
prisos. Avalanșa de atacuri ignobile la adresa lui H.-R. Patapievici (devenit, în viziunea uneltelor securiste, "fiul lupului"!), a lui Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, "demascați" ca și comuniști (de ce nu de-a dreptul legionari, că doar în așa ceva era specializată Securitatea?!) arată cât de mare e disperarea celor vizați, dar și cât de jegoase sunt armele securiștilor sau ale paiațelor politice și jurnalistice din subordine. Nerușinarea e atât de mare încât vicepreședintele CNSAS, Gheorghe, îl învinuiește pe cel mai fervent adept al
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
și cea din urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman", un prădător asasin, asimilat Necuratului, până într-atât de neputincioși în fața lui se arătau localnicii. Anagrama substantivului (urs) dizolvă de la început alegoria și astfel referința istorică se dezbracă de ficțiune, iar lectura e prevenită să decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
E. Baconsky la Ioan Alexandru și Dan Damaschin, sînt puse în mișcare (fie și într-una involuntară, decelabilă în mod obiectiv, în transluciditatea psihiei) de trauma produsă de flagelul în chestiune. Ca și în culegerea sa precedentă, Mircea Măluț se arată obsedat de margine. E marginea impusă prin halucinantul dirijism orwellian, o limitare crunt artificială a condiției umane, menită a o agrava pe cea intrinsecă. Marginea, în acest sens malefic, e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
unui frate al lui Isus, Toma, cu un an mai mare care, la maturitate, se putea deosebi de mezin doar prin voce; Isus nu moare pe cruce, ci mai apoi, din cauza cangrenei, și nu învie, ci în locul său li se arată apostolilor Toma. Evanghelistul Ioan e vinovat de trădarea lui Isus ; Pavel, de fapt un creștin impostor, face jocul Romei și fondează - el, nu Petru - o biserică care pervertește învățăturile lui Cristos. Inovația lui Ecovoiu constă în modul în care cititorului
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
președintelui Constantinescu, Mugur Ciuvică, a prins ocazia din zbor și a cerut redeschiderea cazului Armagedon II. Poate că e acțiunea unui naiv, dar momentul nu e rău ales. Cu atît mai mult cu cît în vorbe, premierul Năstase s-a arătat mulțumit de arestarea consilierului guvernamental. Cam masochistă mulțumire, totuși nu credem că dl Năstase va întinde lucrurile pînă acolo încît să-l fericească și pe dl Ciuvică.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
de fier ca de ieșire în caz de foc, și când o văd la parter, nemișcată, la locul ei, mă dau în spectacol numaidecât, posedat încă de vedeniile de la mansardă. Colombina îmi ascultă zâmbind adjectivele înfrigurate, interjecțiile; pe urmă zice - arătând-o cu bărbia pe femeia goală de alături mușcată de șarpe - și eu care a trebuit să stau aici și să mă uit tot timpul la nerușinata asta!...
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
aici! Uite ce fată drăguță ești și umbli noaptea. Dă-mi tu mie, că ai mai mult! N-a venit încă decembrie și voi ați început cu colindele! Sînt pensionar. Chem poliția! Pun pariu că are mașină. Sînt șomer, îți arăt certificatul. Cu capra se merge doar de Anul Nou... In ce cla-să ești? Du-te la școală, învață! Nu-ți dau că-i bei. Nici la cimitir nu lăsați oamenii-n pace? Minți! Da bilet de tren ai ? Mă deranjezi
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
de dificultăți și variabile; știe însă și că nu toate abaterile sînt la fel de grave, că unele sînt inevitabile, că în altele norma e depășită; că, în anumite puncte nici nu poate exista o normă. Încearcă totuși să înțeleagă cum va arăta un PROCES-VERBAL DE CONTRAVENȚIE (data: 14 octombrie, ora: 15, locul: lnternet): Subsemnatul, având calitatea de agent constatator, atestatul nr. (...) și legitimația de serviciu nr. (...), am constatat că: numitul guv.ro a săvârșit în ziua de 14.10.2002, ora necunoscută
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
trai s-a deteriorat până la limita insuportabilului, numai niște iresponsabili s-ar strădui să machieze o realitate a cărei hidoșenie înspăimântătoare a devenit singura certitudine a României iliesciene. Relația mecanică între suspendarea postului OTV și căderea în sondaje a PRM arată gradul de naivitate - dar și de disperare - a puterii. Cineva, o minte luminată de la Palatul Victoria, o fi ajuns la concluzia că dacă bizonul național nu-l vede o lună pe Vadim, s-a terminat cu ascensiunea lui. L-or
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
romanul, considerîndu-l pretențios și excesiv, "The New York Times" îl recomandă ca pe "o carte uluitoare care dovedește că minunile, extraordinarul, miracolul inexplicabil al universului n-au alte limite decît cele ale imaginației noastre". I Orice viitor are o mare virtute: niciodată nu arată așa cum ți-l închipui - îi zise tatăl lui Leandru. La vremea aceea Leandru încă nu crescuse băiat mare, era încă neștiutor de carte, dar deja băiat frumos; încă nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
de dragoste care evident că aparținea deja timpului cînd nici chiar Leandru (obiectul și consumatorul acelei iubiri) n-ar mai fi fost printre cei vii, încît dragostea s-ar fi dus în vînt depășind prinosul țintei sale. Plecarea lui Leandru arătă astfel. Știa să cînte la santură și lumea, deseori, mulțumită de cîntările lui de la petreceri, arunca în instrument ceva creițari de aramă. Într-o așezare de pe firul Savei trăiau pe atunci patru bătrîni chirigii-tîrgoveți faimoși prin cîntările lor la santură
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ca unul din ei să se îmbolnăvească pe drum, așa încît al patrulea din formație le era lipsă la cîntare. Într-o dimineață, taman cînd tatăl Cihoric se-nvoise să-și deprindă fiul cu slovele scrise și abia ce-i arătase prima slovă de mînă, litera cu care începe cuvîntul Teotokos (Maica Domnului), au primit o vizită. Leandru nu era în apele lui, dar nici să-ngroape condeiul de prima oară, cînd în casa Cihoricilor intră cel mai vîrstnic chirigiu, luă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
zic eu ce poți dobîndi de la mine. Omul e ca o busolă marinărească: se învîrte în cerc în jurul axei și vede cele patru puncte cardinale în învîrtirea asta, dar deasupra ei și sub ea nu vede și nu i se arată nimic. Cînd de fapt două sunt lucrurile de care lui îi pasă și de care vrea să știe: iubirea de sub el și moartea de deasupra. Există tot soiul de iubiri. Unele se pot prinde doar în furculiță; altele se mănîncă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
te lasă să descoperi singur obișnuitul și extraordinarul, te lasă să faci de bunăvoie aprecieri, favorabile sau critice, să vezi teatrul ca un posibil centru al universului orașului său. În ultimii ani, ca și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-au abătut neînțelegerile și au dispărut armonia și atmosfera creației. Un soi de degradare și-a lăsat amprenta pe spectacole, pe minunata sală - bijuterie a teatrului, pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
făcut./ Ne bucurăm că supraviețuiești./ Ca adevărul să ni-l povestești". Ca o scrisoare pe front, din lagăr, din închisoare, acest text rămâne ca document, ca dovadă, fără altă pretenție și fără alt scop decât acela pe care i-l arată, în final, autoarea, inimoasă și eficientă în demersul ei, în condiția ei. ( Didina Duca, Moinești) * Confirm primirea cărții, vă mulțumesc pentru tandrețea transmisă, ceremonios gingașă, ca de obicei. ( Cristina Onofre).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
întocmai indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
indirecți ai Securității au făcut miracole de subminare din interior, acolo unde propaganda exterioară se dovedea neputincioasă. O repede-ochire în direcția liberalismului, social-democrației, creștinismului sau socialismului român ( ca să nu mai vorbesc de naționalism și celelalte derivate ale casei de nebuni) arată pe umerii cui stă democrația în țara noastră cu ieșire la mare și intrare în pământ. În clipa de față, înfloritoarea Securitate nu mai are nevoie nici măcar de brațul său înarmat, de mâna forte întrebuințată la începutul anilor ’90: directocrația
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
că viața separă/ pe îndelete" ( viața separă pe îndelete). Desigur, poetul se percepe ca un exilat, însă nu în temeiul unei raportări la transcendență, ci, după cum am văzut, al refuzului ambelor lumi de a-l accepta. Ca urmare, moartea se arată pururi prezentă în viață, după cum în moarte răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o renunțare la viață, ci o dramatică îndărătnicie a impurității ei. Incapabil de-a se detașa de unul din cele două medii antinomice, poetul se zbate
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
adevăr o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel de episcop... Odăjdiile preotului Cioran erau așezate pe perete, între fereastră și biblioteca lui
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau să-l deranjez... Avea doișpe ani. Prițcoaia, Agripina, care te dezlega și de jurăminte, numai să nu fi fost false, contra acestora dracul, inspiratorul lor, nemaiavând nici o
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
lui M. Arden, din Feversham în Kent, ucis cu sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]