1,630 matches
-
cuprinse mânia. În sclipirea din ochi strălucea lăcomia, E-împărat, gândi el și-o să-și ție cuvântul Am s-alerg neîncetat și-am să-i iau tot pământul. După zile și nopți, munți, câmpii și ponoare Străbătând fără preget, prin arșița de soare, Prin răcoarea din nopți, nemâncat, nedormit, La o umbră de pom, într-un câmp, s-a oprit. Prea sleit de puteri n-avu timp să mai vadă Că și frunza din pom începuse să cadă, Nu simții cum
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
să te ospătezi, sau să te răcorești cu o băutură. Când Dalia a revenit pe nisip și își ștergea cu prosopul stropii sărați, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimțea și ea efectul neplăcut al arșiței de afară la fel ca și Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenționa mai întâi să-și protejeze corpul cu o cremă antisolară. Dalia nu rezistase tentației de a încerca mai întâi temperatura apei. Erau obosite de pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
lui Mircea care se mișca continuu în umezeala cuptorului ce aștepta un alt fel de lemn să fie introdus pentru a încinge și mai tare interiorul și așa înfierbântat. Săndica îl trase ușor de cap, invitându-l să-i stingă arșița buzelor cu sărutările sale și să încarce cuptorul cu lemnul de esență tare ce-i lăsa urme pe pulpele picioarelor sale fine. Pătrunderea în adâncuri nu se lăsa fără urmări. Simțea cum ceva se rupea în interiorul ei, dar nu era
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
nu-mi dau pace. Între capetele voastre strălucește ceva ca un glob luminos de aur. Se zice că dacă-i lumină, e bucurie... Dar și focul degajă lumină și dacă intri în el, te arde. Adorăm lumina, dar fugim de arșița soarelui și ne ascundem la umbra întunecoasă și răcoroasă. Deci până la urmă tot întunericul ne atrage. Ha, ha, ha! Deodată privirea i se opri între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
îngerii la început au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag, care râvnește Nuri din ie și-i cerșește Zor-nevoie dintr-odată, Fecioria ei de fată. Ea-l împinge și-l strunește, Arșița îi potolește C-un sărut și fuge-apoi, Către casă, înapoi Unde-n vise se cufundă Și fiorii o inundă. Iar pe el, pe drum l-apasă Dor de mândra cea frumoasă. *** Dorule ... Dorule, de ce mă doare spinul tău? Tu nu
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
pâinea ta coaptă, Ce-mi arde pe buze cuvântul. Mi-e dor de-o atingere moale- De buze, de zâmbet, de sân-, De-un foșnet fâșneț - ca de poale Muncite de-o dragoste-n fân. Mi-e dor și de arșița mută- Vârtej care arde și scurmă, De patima noastră,-absolută, Ca flacăra cea de pe urmă. Mi-e dor de plăcerile-astrale, Când dragostea-n mreje ne ține, Gustate în brațele tale- Poteci spre cărări celestine. Mi-e dor de-nserări liniștite
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
o floare și-l cuprinse între petalele sale... Narcisa se simțea fericită și împlinită! În sfârșit, vraja blestemului se rupsese! Curând se revărsară zorile și Prințișor îi propuse să se retragă în adâncul pădurii, feriți de ochii curioșilor și de arșița soarelui. Fata nu mai avea de ce să se mai grăbească, deoarece își găsise alesul inimii și de acum încolo va trăi din plin fiecare clipă. Prințișor se urcă la volanul mașinii și pe un drumeag se afundară în adâncurile pădurii
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
depozitelor se sortau lobde pentru celuloză, bușteni pentru gater și furnir și multe altele. Sute de brezoieni, bărbați și femei, lucrau în fabrică pe trei schimburi la care se alăturau cei din exploatările forestiere, lotrenii, care indiferent de anotimp, pe arșiță, ploaie, vânt sau viscol, înfruntau cu stoicism stihiile naturii, extrăgeau arborii marcați din parchetele de exploatare ce se întindeau de la poale până în vârful munților, îi coborau la vale cu atelaje, tractoare sau funiculare, apoi buștenii erau încărcați în mașini care
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
și de taine încă nedescoperite. Ștefan, Ștefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este cavântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
stânjeneala se ghicea sub vena care-i pulsa sălbatic la tâmpla stanga.Si buzele-i i le simțea frematande. Atunci știu ce de fapt nu-i ieșise niciodată din minte.O amânase numai... Pentru o secundă privirea ei slabi sub arșiță privirii lui.Dar numai o secundă .Alesese să-l privească cu aceeași intensitate și să-l studieze cu același interes.Si nu pentru că ochii lui o obligau.Ci pentru că vroia.Simtea.Il simțea cu fiecare fibră feminină... Costum ,cravată ,umeri
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
o vreme n-aș fi știut să aflu izvoarele În fiecare viața scrutam cerului pridvoarele nu vedeam brațele copacului ce creștea drept din inima mea uimit cu soarele doar îi ascultăm undeva tăcând rădăcina adăpându-se din iubire ca-n arșiță mare căprioarele Și-n timp ce în pumnii furtunii vâltoarea-mi seca mai adânc se-nălța liniștea apelor din crucea mea Că o taină în văzul lumii De ce nu mă credeți când vă spun? c-am găsit "Coloana luminii din
CÂNTEC DE TREZIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354661_a_355990]
-
În vase vechi de dragoste pătate, Iubeam arome tari și ne hrăneau... năluci. Când ai plecat de-aici, pe drum de primăvară, Ți-am dat o portocală, cu tine să o iei, De-ți va fi greu sau sete în arșița de vară Să bei o picătură stoarsă din trupul ei. Eu sunt încă aici, și de pământ mă rup, Căci de-atâta vreme, te uit, amar suspin... Năucitor mă doare, că boala e în trup, Mănânc o portocală și de
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
Acasa > Poeme > Antologie > METRONOM ÎN ARȘIȚA GÂNDULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: prescura simt frica urcând pe frontierele gândului când bucuria începe să pască amarul cuvintelor în tăcere strânse de pe masa nunții ființei cu
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise mereu spre răsăritul unei zile fără brațele timpului încolăcite pe cadranul ceasului de platină la brâul tatălui îl privesc și îi ascult ticăitul metronom în arșița gândului redeschide pleoapa metalică și îmi zâmbește blând îl ascult mai departe cu fiecare pas adâncit în peștera cu pietrele cărți hărți de gânduri se deschid în calea mea hărți de suflete pironite de zidurile neregulatei lumi a viilor neviilor
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
și lumea este din patru părți, și Cuvântul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos". De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotundă, simbolizează dumnezeirea fără început și fără sfârșit." Referință Bibliografică: metronom în arșița gândului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
neputincioase ale acestora adunați la porțile închise ale Cotrocenilor, acolo unde m-aș fi aflat și eu dacă nu mă strămutam în Canada. Erau bătrâni care se zbuciumau în gol, cu chipuri pe care deznădejdea săpase cute adânci, doborâți de arșița nemiloasă a soarelui torid și duși cu ambulanțele. Unii încercau să dea trânta cu brațele de fier ale polițiștilor, alții tremurau sau plângeau de revoltă neputincioasă, lipsiți de orice fel de apărare, oameni ai nimănui, care în viața lor au
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
că supărarea-Ți o va trece prin foc! Prefă-mă, Doamne, în Iona, chiar dacă-s unul din Cetate!... Și-Ți făgăduiesc că nu va trebui să Te-ngrijești de trimiterea peștelui; și că nu mă voi răzvrăti pentru pierderea umbrarului - arșiță mea e înlăuntru-mi, Domane, căci în Cetate sunt și copiii mei... Îndură-Te, Slăvite, de ei! Iar de-i nevrednica ruga mea, sau prea târzie mi-i îngenuncherea, facă-se, Doamane, voia Ta! - La Tine e Viața, la noi
PSALM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357137_a_358466]
-
viața e alta: iarna nu mai e iarnă, vara nu mai e vară, frigul nu mai e frig, caldul nu mai e cald! Nimic, la Buhuși, nu mai e proaspăt. Dminețile au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
rubin, i-l puse pe deget. O feerie de lumini a inundat camera, totul prindea viață. Expresia lui se schimbă....era vesel, zâmbitor. Femeia se îndragosti nebunește . Îi inconjură gâtul și își lipi buzele de gura lui, punând în sărut arșița anilor de așteptări și neîmpliniri. Răspunsul lui pătimaș întrecea orice fantezie! Știa că este legată de el pentru totdeauna. Prin acceptarea inelului, cele doua lumi din care făceau parte,se contopeau. Mănunchiuri de senzații și sentimente copleșitoare o umpleau de
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
putut bucura de o copilărie fericită, dar eu am avut-o. Am avut ocazia să privesc trecerea anilor cu ochi de copil. M-am bucurat de fiecare anotimp care trecea, de fiecare fulg de nea, de primul boboc primăvara, de arșița verii, de rugina toamnei, crescând împreună cu aceste minunății. Copilăria pentru mine înseamnă copilul crescut alături de părinți, bucuria Crăciunului și Renașterea Domnului în Noaptea de înviere. Acestea sunt cele mai frumoase clipe petrecute în locurile dragi ale inimi mele. R.E.L.: Prezentul
VISUL UNEI FEMEI, CU ALINA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357365_a_358694]
-
ajunși aproape sfârșiți, în convoi, la Ninive, nici măcar nu li se dădu prinșilor de război un răgaz de odihnă de o zi, două, ca după drumul istovitor de călătorie pe jos din Israel până la Ninive, bătuți, flămânzi și năuciți de arșița nemiloasă a pustiurilor. Măcar un răgaz de câteva zile de odihnă, pentru întremare, să fi primit. Imediat ce convoiul de robi ajunsese la destinație, Naom fusese cumpărat de un stăpân asirian și pus la munci grele de refacere a unor diguri
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
pentru întremare, să fi primit. Imediat ce convoiul de robi ajunsese la destinație, Naom fusese cumpărat de un stăpân asirian și pus la munci grele de refacere a unor diguri uriașe ale fluviului Tigrului. Doar el știe câte bătăi înfruntase, câtă arșiță cruntă în miez de zi îndurase, câtă foamete. În acei ani grei, știa bine că doar credința lui cea mare în Iahve, Cel care veghea de sus asupra copiilor lui Israel, chiar și în robia din țară străină, îl făcuse
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
străzi încă necirculate gonea spre nordul muntos al țării. Până la Comarnic își permitea o întreagă oră spre a respecta întocmai regulile circulației. Acolo parca intr-un mic garaj închiriat de la un localnic din periferia localității, își lua rucsacul și, pe arșița soarelui sau ploaia torențială colinda împrejurimile muntoase. Avea un simț deosebit de orientare cu criterii foarte personale. O cracă ruptă, o aglomerare florală mai deosebită, în concepțiile sale, era remarcată și devenea reper de referință. Bătea aceleași meleaguri săptămână de săptămână
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]