9,803 matches
-
acela ce duce prin strâmtoarea de la Nord de-a lungul Râului Rece, un nume cât se poate de expresiv, fiindcă de la izvoare și până în Valea Cernii, apa lui nu dă ochii cu soarele, vara fiind adumbrită de coroana împreunată a arborilor de pe cele două maluri, iarna ascunzându-se sub ghiață și sub zăpadă. Impresionat și speriat chiar de atâta frumusețe sălbatecă, am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământul sub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/negustorie-de-petru-nemoianu/ [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
însetați de iubire și dor și dă-le din azima cuvintelor noastre, cuminecătur-a iubirii. Dar nu uita, să mă așezi și-n turnul de-apus, pentru ca toate cuvintele mele și ale tale să treacă limpezi în păsări, în izvoare și arbori, în oameni, ca niște flamuri ale iubirii. Leonid IACOB. Referință Bibliografică: când / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_0.html [Corola-blog/BlogPost/360873_a_362202]
-
căruia îi fusese sortit să traverseze Atlanticul pentru a-și continua studiile într-un domeniu care mereu să-i amintească de freamătul codrilor de-acasă, de cântecul și poezia lor, terminase facultatea de silvicultură în Canada. Și cum în codrii arborii sunt frați tot așa și acest om își adunase pe lângă sufletul său, semeni cu aceeași vibrație sufletească și cărora dorul de obârșie li se alina în același fel... „Banii se fac la pădure, din firez și din secure!” Cum nu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9.html [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
din apusuri să-înalțe tot ce menestrelii au scris și versul să îi fie mării caier când toarce caldul vis din gândul lui Isus. SĂ FIU Găsesc pădurea neschimbată și înțeleg că vrea să mă absoarbă și să mă păstreze printre arbori cu rădăcini ascunse de culoarea din adâncul meu pustiit de neliniști dar hrănit cu darul tău, Doamne. Doar așa îmi poate fi apărată ființa, sălășluind în copac, protejată de scoarța ce nu te dă ca pe o mireasă vândută și
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_jinga_hetrea_creang_cornelia_jinga_hetrea_1383294695.html [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1452465275.html [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
Mor pe drumuri înstrăinați, de Tine n-au aflat! CONTEMPLARE (Părintelui Gherontie Puiu) Doamne! Din dragostea Ta dumnezeiască Răsar și cresc munții și faci să se ivească Un lung convoi de rugători smeriți, vezi bine În misterioasa Ta grădină cu arbori și alei divine Din râsul Tău curg apele-n cădere rapidă, înceată Deasupra apelor, cuvintele în forme se încheagă Și vin apoi șuvoi, să se așeze și să se adape În gurile noastre slăvitoare, ivite tot din ape Tăcerile, în
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363667050.html [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
3 ori! 1,28 Ringhet litrul de benzină, 3,7 R = 1$ = 1,7 S$), gaze naturale, păduri ori plantații de palmieri cum nu am mai văzut - uleiul lor se folosește la mașini și în cosmetice - , păduri la fel de întinse de arbori de cauciuc! Impresionante sunt întinderile de palmieri înalți că brazii noștri, de fapt tot timpul aveam senzația că sunt pe lângă o pădure de brazi falnici. Depășind Johore care avea să fie țintă la întoarcere, mergem spre Melaca - asa pronunța locuitorii
SIGAPORE II MALLACA COLOMBO de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1442552371.html [Corola-blog/BlogPost/343953_a_345282]
-
cosmice, ca într-un teatru sacru. Între cer și apă, substanța primordială înglobând orice creație, atenuează păcatele lumii. Și botezând natura intervine, ca o măsură a timpului. Ea apare între albastrul ceresc și roșul infernului, impregnat pe stâncile mării cu arbori în flăcări, verdele devine aici mediatorul, umanizând peisajul. Sursă de neliniști și de povară artistică, pictura lui Lucian Badea stă sub semnul Tainei - legată întotdeauna de ideea de tezaur. Această taină, mărturisită de pictor, eliberează sufletul de angoase. Fiindcă pictura
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1446069588.html [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]
-
D Albert Uscată e, de-un anotimp, pădurea Și cu cărămiziu pictată este frunza A amuțit de-odată din cioplit securea Când înainte mi se-nfățișează muza Cu trupu-i zvelt, în inima pădurii Mă face să-i acord întâietate Cazuții arbori din lama securii Murit-au fără să o vadă-n realitate Iar părul său e roșu precum focul Privirea ei mă arde permanent Mă-ntreb dacă aicea îmi e locul Între al arborilor amplu contingent Stau pironit, și mă întreb
MUZA PĂDURII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1476330814.html [Corola-blog/BlogPost/384346_a_385675]
-
Mă face să-i acord întâietate Cazuții arbori din lama securii Murit-au fără să o vadă-n realitate Iar părul său e roșu precum focul Privirea ei mă arde permanent Mă-ntreb dacă aicea îmi e locul Între al arborilor amplu contingent Stau pironit, și mă întreb că, dacă Aș încerca subtil să mă apropii Ce ar putea nubila să îmi facă Decât să-mi fure inima și ochii Încerc să mă dezmeticesc, dar nu mai pot Frumoasa muza a
MUZA PĂDURII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1476330814.html [Corola-blog/BlogPost/384346_a_385675]
-
VARĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului În drumul meu prin viață,obosit de deșertul de suflete întâlnit îmi propun a intra în pădure.Interesat mă opresc să privesc fascinat regalii arbori seculari.Subit când soarele e sus,chiar la zenit realizez că totuși mi-e răcoare.Mirat aud curgând în gâlgâiri,savant “seva da vida” din radăcini spre înălțimi,învingând gravitația terestră cu forța iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1401285650.html [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
deschis Pustiu înspăimântat de necuprins, de avânt Atins doar de bărbat adevărat cu gândul sfânt Te coboară în galop de stea spre piatră În pământeană încarnare, cu ofilire botezată Pe tine, cel care trăiești secundele ca cerbii Și respiri prin arbori, prin blândețea ierbii Călcată-nestrivită, tăiată, lăstărită cu sârg Sălbatecă, dezlănțuită ca mine care strâng Cu tine în brațe nemărginirea, plaiurile cerești Mă desprind, voalurile-mi cad, mă recunoști. Eu iarbă, eu arbore, eu ardere în lut Înțelepciunii tale , posibil tainic
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
flori mângâiem oriunde cu aceeași revărsare de drag, de ... și culoarea se intensifică sub valul simțului nostru, neștiut adeseori, nici de noi! Un sărut de-o rază și privirea mea devine soarele zilei tale cu degete verzi, preluuuungi, în toți arborii statorniciei iubirii noastre pe care îi sădești meru și mereu în grădina timpului nostru, cu cerul cât o îmbrățișare infinită! Referință Bibliografică: Timp sideral / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de
TIMP SIDERAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1455138673.html [Corola-blog/BlogPost/383944_a_385273]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IUBIȚI ARBORII. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Oamenii și arborii sunt ființe simetrice Pentru că lumina este axa lor de simetrie Și fiecărui copac îi corespunde un om Și împreună sunt existențe identice
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IUBIȚI ARBORII. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Oamenii și arborii sunt ființe simetrice Pentru că lumina este axa lor de simetrie Și fiecărui copac îi corespunde un om Și împreună sunt existențe identice. Copacii iubesc oamenii dar nu același lucru e valabil invers Căci primii se jertfesc pururi pentru noi Și
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
iubesc oamenii dar nu același lucru e valabil invers Căci primii se jertfesc pururi pentru noi Și atunci când stau drepți în furtună Dar mai ales atunci când cad sub ascuțișul topoarelor Și totuși mai sunt și oameni care iubesc cu adevărat arborii Ici colo câte un Eminescu mai cântă codrului drag printr-al său vers Căci poetul a învățat că se poate vorbi cu aceștia Apropiindu-te de ei și tăcând tăcerea lor fremătătoare Și apoi, lemnul e cel care ne însoțește
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
apoi, lemnul e cel care ne însoțește pretutindeni mereu Chiar Hristos l-a ridicat cu sfințenie pe umerii Săi Vărsându-și sudoarea și sângele pe fibra lui Lăsându-se țintuit pe cruce, fiind Dumnezeu. De aceea Domnul Dumnezeu a dăruit arborii cu foarte multe frunze Și conform simetriei, oamenilor le-a fost dăruită rugăciunea Pentru ca și oamenii să poată vorbi cu Dumnezeu, asemeni arborilor Fiindcă frații lor simetrici și vegetali se înalță pururi spre cer Însă în tăcerea lor, arborii rostesc
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
sângele pe fibra lui Lăsându-se țintuit pe cruce, fiind Dumnezeu. De aceea Domnul Dumnezeu a dăruit arborii cu foarte multe frunze Și conform simetriei, oamenilor le-a fost dăruită rugăciunea Pentru ca și oamenii să poată vorbi cu Dumnezeu, asemeni arborilor Fiindcă frații lor simetrici și vegetali se înalță pururi spre cer Însă în tăcerea lor, arborii rostesc o nesfârșită rugăciune Și Dumnezeu Le dăruiește permanent lumina ca hrană duhovnicească Iar pe fiecare frunză stă scrisă o rugăciune Mereu alta, mai
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
dăruit arborii cu foarte multe frunze Și conform simetriei, oamenilor le-a fost dăruită rugăciunea Pentru ca și oamenii să poată vorbi cu Dumnezeu, asemeni arborilor Fiindcă frații lor simetrici și vegetali se înalță pururi spre cer Însă în tăcerea lor, arborii rostesc o nesfârșită rugăciune Și Dumnezeu Le dăruiește permanent lumina ca hrană duhovnicească Iar pe fiecare frunză stă scrisă o rugăciune Mereu alta, mai frumoasă și mai dulce decât cealaltă. Așadar fiecare om are un frate al său cu trunchi
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
fiecare copac e o lecție Pentru fiecare frate al său simetric, care se gândește la el, Căci furtunile nu-i ocolesc, nici fulgerele, nici zăpezile, nici timpul... Și de aceea, noi suntem niște pitici iar ei, niște uriași Iubiți deci arborii și pădurea și cărările ei Și umbra răcoroasă de vară și îngălbenitele frunze Căci ei ne cheamă să fim frunzele lor scrise Cu rugăciuni pururea verzi, de lumină Și chiar de vor cădea vreodată desprinse de pe ramuri Ele nu vor
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
ramuri Ele nu vor cădea pe pământ doar pentru a fi toamnă Ci ele, mai degrabă devin niște mici scrisorele care ajung în cel din urmă în rai Acolo unde îngerii le sărută înainte de a le citi. Referință Bibliografică: Iubiți arborii. Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1468054352.html [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă măcelărindu-i fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronau fantasmele ispititoare ale nopții. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn. Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat. Acest paloș fusese transmis din generație în generație și
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417724348.html [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
se auzea sinistru cântecul huhurezului spintecând umbrele pădurii. O pâclă asemănătoare unui nor acoperea strălucirea lunii și atmosfera stranie din jur se accentua. De la poalele munților din apropiere răzbătea un cântec melodios. Îndemnat de un imbold necunoscut se strecură printre arborii seculari. Glasul duios continua să cânte cu un farmec aparte împletindu-se armonios cu vraja nopții. Printre tufișuri luna își revărsa razele-i reci învăluind freamătul pădurii, adierea vântului și șoaptele umbrelor. Cavalerul dădu frâu liber calului său continuând agale
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417724348.html [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
și numai prin întrebări. Serile acelea erau adevărate academii de literatură, pe care prezența d-lui Preda le transforma în regal.” -povestește Sânziana Pop.La Palatul Mogoșoaia, creația Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de pășuni verzi și flori în care castelana își pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuții, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflați la vremea aceea în solda scriitorimii care mișunau pe la
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_si_era_ticalosilor_ion_ionescu_bucovu_1341664486.html [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
o întorn, Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină. Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon... Prin viscoliri de ape cu flăcări reci de gheață, Coboară de pe arbori o pace peste noi. În glas ai dulce murmur, surâsul tău mi-e viață - Prin ele briza măriii ne leagă pe-amândoi Și ne scufundă-n taine și iar ne-nalță-n față Prin raze de miracol, pe-un râu
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1483081041.html [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]