1,109 matches
-
revărsare de iubire” (Amurg). Poeta chiar încearcă o definiție poetică surprinzătoare, a Amurgului: „Amurgul este o speranță, / Un vis pe cer pictat de-o veșnicie / Și de poeți cântat pe ceruri de hârtie...” Vioara este un alt motiv liric și arcușul dulce al viorii, străbate ca o șoaptă fermecată și pătrunde în casă, în gând și chiar în „umbra ce se lasă / Și-n unduirile ei line” (Șoapta viorii). Voalul constituie și el un motiv liric foarte des folosit, astfel încât, poezia
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
și lumina purificatoare a gândului spiritual. Carul Mare aduce cu el sufletele curățate de păcatele abisului întunecat al sentimentelor pierdute în neantul trupului . Privești cu pioșenie pleoapele adormite ale îngerilor din aripile fluturilor străvezii. Harpele lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
și Tițian, Visând la Buonarroti Pe vers esenian. M-am îmbătat cu Strauss, Chopin mi-a fost amant Și-am adormit pe Goya Cu gândul la Mozart. Rimbeaud îmi e prieten, Baudelaire e cam gelos, Enescu-mi cânta seara Cu-arcușul lui duios. Rossini îmi alină Iubirea pentru List Vivaldi ma transpune Pe unde de artist... Și mă ascund confuză În gânduri delirante, Pozând chiar pentru Rubens În scenele flamande. Titanii vietii mele, Pe care i-am iubit... De nu v-
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
mai paște, mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea ... sunt pribeag ... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele ... Mireasă a lacrimii din ploi motto: În zorii zilei, toamna mi-a scris o partitură Din notele zălude ce mai cântau prin tei Cad picuri albi de ploaie și lacrimă pe gură Și stropii lor se-
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎNSINGURARE ÎN DOI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt tristă! vezi cum tace clipa făcând arcuș însingurării dalbe, gonași de fum scoteau din foc risipa strivind cărbunii nepăsări-ți oarbe. te-ai dus cântând printre ruini de ceață ferice că te-ai rupt din lanțul mort lăsându-mi mie cruda dimineață în care-am ancorat doar
ÎNSINGURARE ÎN DOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376961_a_378290]
-
al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar și nerăbdătoare. Abia aștepta să simtă vibrația arcușului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții, iar la scâncetul ei a urmat o staționare, apoi ușor, ușor, mecanismul s-a repus în mișcare, însoțit de fiecare dată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
tot desparte Ascult tăcerea ca o simfonie, altarul păcii-mi ești tu mie genunchi în flori de iasomie și-n lan de gând doar bucurie. Croiesc tipare pe măsură, când primăvară iarbă fură și-n tril de păsări doar viori arcuș și-n inimă fiori... Mă împărtășesc iar cu prescură să scap de clipa cea de zgură și-n strana primei bucurii privesc doar fețe de copii.... Eu sunt un incurabil trubadur veșmântul pur încă-l adun, în zbor de vultur
UN TRUBADUR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377850_a_379179]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎȚI AMINTEȘTI... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic, Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic, Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete - Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete? Îți amintești? Ne strecuram
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
pas făcut în imaginația zilei ce-o porți tu însuți nu-mi mai aduc aminte de zilele trecute prin floarea cuvintelor tale cu atâta gingășie zugrăvite pe degetele vântului când frunzele își muiau chipul în cântecul acela subțire ca un arcuș de vioară în zorii de taină ori ca o melodie de vară pe imaș când ciocârlia spre soare se-nalță și tu te prinzi mai apoi în mireasma de căpșuni pe un câmp înflorit cu ochii tăi când umbra e-
CÂMP ÎNFLORIT CU OCHII TĂI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378094_a_379423]
-
tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec poștași abătând foste vremuri prin gări Un bătrân ațipit trece mâna prin nori Plouă dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu un oftat de cuțit Vin
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
1351 din 12 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului LĂUTAR CU PLETE DALBE - Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi apari; Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari. Când mă uit în sânul ei, tu mă urmărești, țigane? Din arcuș îți ies scânteii, iar pe față ai broboane... Văd în ochii tăi săgeți: mă urăști, ce e cu tine!... Înțeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine? - Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă; Boierule
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
lumină din izvoare pământul. Culori de curcubeu vor înfășura după umeri, cerul, nu se va simți mirosul de crud mugurii înfrunziți vor spune totul, pădurea se va întoarce cu fața. Noi vom întinde cuvinte pe corzi cu litere vibrate pe arcuș până sunetele vor cânta. Va tremura scrisul scos din călimara inimii. Florile se vor strânge la sfat împărțind mirosuri prin aerul umed. Vom ciopli piatra coloane se vor înălța în respirul luminii. Se vor polei acoperișurile cu aur de pe care
CÂNDVA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376408_a_377737]
-
Nu, ele sunt harnice și chibzuite. Își socotesc proviziile pentru fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se poate ivi momentul șă-și răsfețe ... Citește mai mult Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
Nu, ele sunt harnice și chibzuite. Își socotesc proviziile pentru fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se poate ivi momentul șă-și răsfețe ... IV. GÂNDURI DESPRE O CARTE DE INTERVIURI ȘI AUTOAREA EI, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. -o altfel de prefață - Născută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
lumină din izvoare pământul. Culori de curcubeu vor înfășura după umeri, cerul, nu se va simți mirosul de crud mugurii înfrunziți vor spune totul, pădurea se va întoarce cu fața. Noi vom întinde cuvinte pe corzi cu litere vibrate pe arcuș până sunetele vor cânta. Va tremura scrisul scos din călimara inimii. Florile se vor strânge la sfat împărțind mirosuri prin aerul umed. Vom ciopli piatra coloane se vor înălța în respirul luminii. Se vor polei acoperișurile cu aur de pe care
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
sunt bine conturate, coerente, respectând cu strictețe canoanele versificației clasice, vor dăinui în rândurile poeților atât „Cât va dura pământul” , deoarece „Poeții nasc Poeme/ Din lacrimi și suspine și-a rănilor dureri” (Unui Poet”), Dintr-o rimă cristalină și un arcuș care alinta o vioară, Versul i-a devenit hrană, Cuvântul pâine, Poezia religie, din dulceața cărora s-a născut „Picături de Miere”, recunoștință și omagiu închinat muzei, care i-a fost „străjer și călăuză” pe cărărea poeziei. „Chiar versurile astea
CÂND IUBEŞTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376580_a_377909]
-
Lucrurile nu erau așezate ca astăzi. În 1948, un dirijor obscur din București, Artur Zahareanu (Zukerman de fapt), a avut ideea năstrușnică dar nu mai puțin splendidă, a unei orchestre simfonice la Galați. Ea s-a încropit din mânuitorii de arcuș din oraș (erau destui!) și din suflătorii luați de la fanfarele Regimentului și ale Șantierului Naval. În mai puțin de o săptămână au trecut prin mâna dirijorului puzderie de instrumentiști și el a făcut un triaj la sânge, fără să țină
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii într-o taverna, cântă un lăutar bătrân Dintr-o vioară ponosita, măi ațipind din când în când . În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit , Cu care mângâia arcușul ,de avea lăuta scârțâit . În sala scunda ,întunecată un singur felinar ardea , Pe-o masă joasă și mizera ,un poker în trei se juca. Obosit de oră prea târzie,se clatină bătrânul lăutar. Ce noaptea chinuia vioară iar ziua la
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
măsoară-n fapte sau în ani O depărtare care azi ne mai desparte; Nici în clepsidre-uitate printre bolovăni Sau pagini risipite dintr-o carte. Croind perdea de vise sau de ploi, Uităm distanță care ne separă. Alături, lângă noi, pentru-amândoi Arcușul se alinta pe strune de vioară. Dansăm îmbrățișați peste cărunți castani Croind perdea de vise sau de ploi. Nu măsurăm în fapte sau în ani Distanță ce se risipește între noi... Citește mai mult Distanță ce se risipește între noiNu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. Cântărețul își pune cuminte alături și vioara și arcușul și i se uită în ochi ca un copil obișnuit să mănânce bătaie și când trebuie, și când nu trebuie. - Și dacă faceți asta domnule, credeți că o să cânt mai bine?! Și ce a urmat, m-a surprins și pe
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
să mă cuprinzi am așa o stare pe la genunchii dintre sclipinde gene știi tu ziceam că iar ne vom căsători la asfințit de ploaie cu indulgența unui "da" însă mi-am uitat la vama sufletelor sentința nemaritaului divorț ca un arcuș de buze pete margini de zâmbete Referință Bibliografică: AM AȘA O STARE DE-MBRĂȚIȘARE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
AM AŞA O STARE DE-MBRĂŢIŞARE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373148_a_374477]
-
erau supuși românii de pe-atunci, chiar create de frații lor ca în balada Miorița. Ei au privit cu resemnare viitorul sumbru care se întrezărea la orizont, călindu-se și luând atitudine fiecare cu ce a putut: cu penița, cu arcușul, cu sapa, fiecare cum a putut după puterea sa. Drept urmare rostim azi numele lor, nu al celor care au trădat, al călăilor. Asemeni poetului ce pot să-i doresc ,,dulcii și preafrumoasei mele, Românii": - să-și păzească, cu strășnicie: pământul
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile toate - albe nestemate, Strălucitoare-n gândurile ce vibrează. În dimineața asta poezia râde Pe-arcușul sufletului împăcat cu soarta, Cuvintele, -n delir, s-au îmbrăcat în roșu, Maiestuoase, Muzei vor deschide poarta. Citește mai mult În dimineața asta soarele-și închinăSpre cele patru zări mănunchiul viu de razeIar eu îmi lepăd griji și sentimente fadeCând
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
versuri deocheateCe suferă, fiind mereu în doliu.Durerile crescute-n suflet - arse... XII. PLÂNG VIORILE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu mă-ntreb ce se întâmplă; De ce arcușul sună-a jale Și-un mărăcine-mi iese-n cale? Acest „de ce” e o problemă, Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă: Putea-voi să mă-nalț spre stele Cu toate gândurile mele? Putea-voi să mă-nalț din tină
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]