651 matches
-
înclinat să-și estompeze cu bună știință afectivitatea, să-și pună în umbră propriile efluvii sentimentale, în beneficiul exactității și obiectivității interpretărilor. Există însă, în cadrele unei astfel de - inevitabil aproximative - clasificări, dincolo de acest gen proxim al solidarismului de stirpe ardelenească, grav și precis, și o netă "diferență specifică", prin care criticul se detașează în peisajul literar contemporan. E vorba, în primul rând, alături de caracterul aplicat al analizelor, susținute cu argumente extrase din textul propriu-zis al operelor, de o indubitabilă ambiție
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un dispensar mai îndepărtat, mai izolat: Probota
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
căci cronica e savuroasă și în partea ei ocolitoare. Nu în ultimul rând, cronicile despre cronici ale lui Regman sunt scrise într-un stil plin de hazul ideii. Impresia e de combinație între facondă și căzneală. O costiță de drac ardelenesc, Regman tot are și după ce s-a bucureștenizat. Dacă e să-i aplicăm una din formulele lui, aș spune că are o ușurință anevoioasă a exprimării. Scrie, cu alte cuvinte, cu o naturalețe scorțoasă și cu un umor deseori forțat
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
lumea bucureșteană luase formă dramatică. Ce-i drept, tematica citadină îl atrăsese și cu alte ocazii pe Slavici (bunăoară în Crucile roșii, nuvelă de tinerețe mai degrabă parodică), dar acestea reprezentaseră simple intermitențe; lumea înfățișată era cea a micului tîrg ardelenesc, foarte apropiat de sat. Cînd peisajul citadin pe care scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
capitole, comparabile cu cele mai bune pagini, și finalul cu totul remarcabil se plasează pe(??) o parte mediană, lungă și amorfă, ce scade vizibil tonusul narațiunii. Nu întîmplător în ea se găsesec și episoadele citadine de la Viena și din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
de un ochi calofil. Pentru cei ce l-au cunoscut personal pe omul Dominic Stanca aceste calități nu-i uimesc nicidecum. Dominic a adus în cercul prietenilor săi aceeași fervoare a amiciției. Dar el i-a adăugat un umor tipic ardelenesc, o sfătoșenie plină de haz, o atenție îndreptată fără cruțare spre detaliul amuzant. Beneficiind de o vastă cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată -, dotat cu o inteligență artistică remarcabilă (nu îndreptată spre teoretizare, ci
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
estic (amestec de politețe pozitivă și negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme utilitatea analizei. Cartea Margaretei Manu Magda, exemplară prin acuratețea dovezilor lingvistice și prin metodologia modernă, deschide drumul unor cercetări viitoare asupra aspectelor sociale și culturale ale întrebuințării regionale a
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
Nadia Anghelescu un episod din vremea gimnaziului, când, îndrăgostită de poezia lui Eminescu, dădea unei strofe din Luceafărul acestuia cea mai năstrușnică interpretare cu putință. Pentru copilul de atunci, a nu avea „nici timp, nici loc” reprezenta aproape o „lăcrămație” ardelenească: cu multe obligații pe cap, nemuritorii n-ar găsi răgaz să le ducă pe toate la bun sfârșit; cu spațiul, situația se arată la fel de încurcată, nici acesta nefiind, se pare, suficient. Evident că, nu peste mult, adolescenta se va jena
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
debutanți sau scriitori tineri. Sînt câteva elemente care irită, care subminează lectura. în primul rînd, sînt prea mulți poeți ardeleni... - un reproș cam "necritic", dar cu adevărat deranjant. De altfel, se observă în fiecare rînd un spirit de "zonă", tipic ardelenesc. Apoi, o reală bătaie de cap o dă discursul criticii de poezie, în nici un fel evoluat de cîteva decenii bune. Se observă o federalizare a criticii, întreținută de un discurs puternic tradiționalizant. Ați observat, de exemplu, că mai toți criticii
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
asociata sa, soția, s-ar fi făcut nevăzut cu banii. În sprijinul băncii păgubite a fost angajat detectivul particular român Gherasim Oprescu, agentul care l-a urmărit pe Panduru prin toate cotloanele bătrânului continent, până la locuința sa dintr-un orășel ardelenesc. Doar că pe eticheta apartamentului scria Elvira van den Pander. Să-și fi schimbat Panduru numele? Oprescu și asistenta sa au filat apartamentul și au făcut o descoperire de-a dreptul senzațională: urma i-a condus pe cei doi ambițioși
Agenda2005-39-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284244_a_285573]
-
urmat cursurile Liceului militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, pe care le-a absolvit în 1964. Apoi, însă, a studiat filologia la Cluj, formându-se ca scriitor în climatul grupării literare "Echinox". Un moldovean visător educat la scoala seriozității ardelenești! Din această combinație a rezultat o erudiție melancolica, atrasă de vechi mitologii orientale, de practici esoterice, de istoria unor organizații secrete. Când a vizitat Chină, scriitorul român i-a uimit pe însoțitorii săi chinezi, știind mai multe decât ei despre
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
s-ar mai rezolva. Apoi autori cu o dominantă, cum s-o numesc, dialectal-țărănească, adică romane scrise în patois sau care au foarte mult patois. Eu nu văd cum s-ar putea rezolva asta: să traduc acel patois prin graiul ardelenesc, moldovenesc, atunci nu mai sînt în Franța. Apoi mai sînt texte de care nu m-am putut apropia cu jocuri de cuvinte excesiv de multe, care necesită virtuozități legate de prozodie, sau de forme fixe. Acestea nu le consider intraductibile, dar
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
anul, 2002 nu cred că mai e nevoie decît pentru inamicii oligofreni. ... Pentru că o altă dovadă strălucitoare a legăturii intrinsece, a "înrudirii" interne dintre i și î (și nicicum între a și î) o constituie alternanțele fonetice: în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.; multe
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
de poeme din "poezia creștină" a lui George Coșbuc, însoțite de o prefață superficială și expeditivă, tot fără explicații despre sursa poeziilor. Nu-i putem cere mai mult, căci săvârșește mai degrabă un ceremonial de pietate pentru a întreține cultul ardelenesc al lui Coșbuc. E o curiozitate legitimă să vedem cum arăta juvenilul Coșbuc înainte de a deveni poetul din Balade și idile. Antologia lui C. Catalano e în măsură să ne dea o imagine edificatoare a elevului poet. Sunt mai multe
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
dintre mega-escrocheriile care ne-au făcut faima în Balcani, începând cu uluitoarea mașinărie financiară "Caritas" și încheind cu straniile privatizări ce uneau Clujul cu miezul tare al țărăniștilor strămutați la București. N-ar fi greu să vorbim despre un excepționalism ardelenesc în sensul negativ al cuvântului, dacă ținem cont de șocanta răsturnare de la ultimele alegeri. Dacă până în 1996 mai existau speranțe că Transilvania va deveni, într-adevăr, locomotiva capabilă să tragă după sine România spre Occident, odată cu votul de la 3 noiembrie
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt scrise în grăi ardelenesc, fapt care va îngreuna, daca nu cumva va face imposibilă, traducerea într-o altă limbă de circulație. Sînt cîteva piedici importante pe care autorul și le ridică singur și care vor face ca piesa să rămînă descifrabiă doar în cod
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
nu suferi nu scrii, și fără fermenții chinului nici un om nu ajunge să se exprime mai aparte. În cazul Mihaelei Stănișor, suferința apare pe linia unei predispoziții ancestrale, la capătul unei încrucișări nedeslușite de impulsuri obscure. Cînd în două familii ardelenești (din Rod și Săliște) ultimele generații se hotărăsc să întrerupă monotonia carierei, punînd capăt unui urcuș sănătos de ființe mînate cu ambiții sociale, atunci rezultatul va fi o ființă ca ființă ca Mihaela Stănișor. E ca și cum voința colectivă a vlăstarelor
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
straturile sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
niște pagini de jurnal intim. Par mai degrabă niște confesiuni făcute marelui public, cititorului virtual al romanului, dar cu o franchețe dusă uneori pînă la limita nerușinării. Ligia, o fată mai degrabă delicată, crescută în climatul moral al unei familii ardelenești cu vechi tradiții de luptă împotriva regimului comunist povestește cu o seninătate suspectă cîteva dintre avatarurile găsirii unui loc de muncă: „Unul mai tinerel m-a întrebat dacă sînt de acord să rămîn cu el peste program că are mult
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Roman împotriva memoriei (Ed. Compania, 17 lei); Mircea Cărtărescu - Baroane! (Ed. Humanitas, 19 lei); Lev Tolstoi - Război și pace, vol. I-IV (Ed. Gramar, 68,01 lei); Pierre Bouretz - Martori ai viitorului (Ed. Hasefer, 43,60 lei); Sorina Țibacov - Prăjiturile ardelenești: cele 150 de rețete care fac fala tradiției transilvane (Ed. Compania, 12 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Terorismul cotidian Abu Musab Al-Zarqawi este astăzi, după Ossama Ben Laden
Agenda2005-39-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284249_a_285578]
-
în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului", ci și al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
aflu" (Scr. XVIII, ianuarie 1839), îi spune el, în glumă, prietenului său rămas în Ardeal, om de cultură religioasă ortodoxă. Veritabilul său talent l-au reprezentat limbile străine. După ce învățase, fără efort, germana și maghiara, obligat de condițiile existenței sale ardelenești, după ce rudimentele esențiale de latină și le însușise în școală, scriitorul învață franceza, neogreaca, italiana, engleza și rusa. în 1843, spre finele pelerinajului european, autorul își compune următorul autoportret sub forma unui anunț dat la ziar, despre care el însuși
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
aceasta programa a fost în ultimii doi ani aruncată în aer, odată cu hotărîrea publicării acelor subiecte, hotărîre justificată printr-o așa-numita dorința de "transparență" și girata din fruntea MECT de un personaj cu nume evocînd un respectabil recipient gospodăresc ardelenesc. Cu acel prilej, am asistat, după opinia mea, la o imixtiune mai apăsata decît în defunctul regim comunist a politicului în pedagogie; nu numai întrucît termenul pus de mine între ghilimele, "transparență", aparține limbajului politic și n-are ce căuta
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
prodigioasă carieră în teatru, Dominic Stancu este unul dintre cei mai importanți scriitori uitați, cu o operă literară ascunsă vreme de cîteva decenii, un univers care abia acum poate fi descoperit. Poet și prozator, Dominic Stanca se desparte de tradiționalismul ardelenesc, de așa-zisa proză a "rădăcinilor", întorcîndu-se către modernism, recuperînd o paradigmă literară și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale. Ștefan Melancu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]