555 matches
-
în urma călugărilor, își părăsiseră refugiul și coborâseră la vale în procesiune mută, refuzând să-l abandoneze pe Canzianus în momentul suprem. Balamber ordonă alor săi să blocheze cărarea, dar ei se răsfirară pe coastele văii îngrămădindu-se pe stâncile de ardezie și prin micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De undeva, începu să se audă un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așteptau cu bucurie și cu dorința arzătoare să o trăiască la maximum. Aerul devine cald și înăbușitor în mașină, dar Marius nu mai are timp să roage șoferul să deschidă geamul. Deja vede imaginea binecunoscută a acoperișului înalt acoperit cu ardezie neagră. De o parte și alta a străzii se aliniază vile impunătoare pe a căror pereți albi se vede plasa lemnoasă a rugilor abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un înțeles adânc și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-o întunece... Cu halatul de casă aruncat neglijent pe umeri și cu părul strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Air. Roscomere Road: drum șerpuitor, tot numai pante, vile cu palmieri În față. Jack găsi numărul 941 și trase pe alee. Alee circulară, care dădea ocol unei case În stil pseudo-spaniol: un singur etaj și acoperiș scund, din plăci de ardezie. Mașini, una după alta - un Jaguar, un Packard, două Cadillacuri, un Rolls. Jack se dădu jos din mașină. Nu-l Întîmpină nimeni. Se aplecă și-și notă numerele de Înmatriculare. Cinci mașini: mașini de rasă, fără pungi de la Fleur-de-Lis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în satul acela, deci atunci când plecam să tânjesc singur în munți, când rătăceam de unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment extrem de puternic și de fericit la fiecare întâlnire cu ei. Mă opream și râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Înapoi. Ar putea să fie cineva acolo. Dar nu era nimeni. Casa fusese abandonată de ani de zile. Iarba creștea printre golurile din pardoseala de piatră. Porumbeii Își băteau aripile pe grinzi, iar podeaua era plină de găinaț, cioburi de ardezie și sticlă. Cineva, cîndva, curățase locul și făcuse un foc; erau cutii de conserve, sticle și mesaje obscene pe pereți. Dar cutiile erau ruginite, iar sticlele argintate de vreme. — Vagabonzi, zise Reggie. Vagabonzi sau dezertori. Și cupluri de Îndrăgostiți. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă ajuți, nu să visezi cu ochii deschiși. Vocea lui Macfarlane îl aduce cu picioarele pe pământ, așa că-l ajută să deschidă o cutie mică, al cărei capac îl pune deoparte cu grijă. Ridică diferite piese de lemn canelat și ardezie, ca și niște cutii mici, unde se află seturi de șubleruri, compase, etriere reglabile și benzi late de alamă. Mai vede și un ecran pliabil pe un suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu este o nimica toată. El impune și celor mai greu de impresionat cu zidurile sale din cărămidă ce alcătuiesc, împreună cu acoperișurile de ardezie, o bijuterie a cartierului bogat - da, da, are și orășelul nostru unul, precum și o clinică ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de mine. Aș fi arătat ca o rufă oarecare printre batiste de mătase. M-am mulțumit să-i dau târcoale, să mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc și urcând în cameră... Castelul nu era reședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să aibă el și prepeleacul lui de Dănilă acoperiș de ardezie, de „cheatră-neagră”, cum Îi zice pe la noi... - Dar cu ramele ce-a făcut?, Întreb și eu, ca să nu tac. Tata râde. Mama râde. Eu tot nu aflu. Tata: - Dar Morcov? A vândut două hectare de pământ, ca să-și cumpere tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa de Înzorzonate și colorate și-mpopoțonate, sunt măcar mai... case. Și când ajungem În sat... - Nu ne mințise inspectorul!, zice mama. - Nu prea, nu, râde tata. Făloșii, cum le zicea maică-ta: Își făcuseră prepeleacuri cu floricele, cu aramă, cu ardezie, aveau de gând să le dea și cu aur, dar casele lor... Borți, nu case! Trăiau cu animalele! Făceau focul pe jos, În mijlocul singurei Încăperi, fumul ieșea... - Fumul nu prea ieșea!, zice mama. Când ieșea ceva, erau flăcări, pălălaie - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i și mai rău. Toată lumea-i afară pe stradă pân’ pe la zece-unșpe. — Mie-mi spui, scumpo! spuse doamna Reilly, șchiopătând în mod dramatic între cei doi prieteni ai ei. Adu-ți aminte c-am copilărit pe Dauphine Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu numărul șase pictat pe ea. Fiecare din clădiri avea câte un număr mâzgălit cu vopsea albă. Fiecare suprafață era lucioasă din cauza ploii dese, reflectând lumina gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el femeii care Îi răspunsese. Unde-mi sunt Întăririle? — O clipă... Logan mătură din nou cu privirea relieful lipsit de trăsături. Parcă cineva ștersese lumea, nelăsând nimic În urma sa, În afară de o câmpie de alb și un cer galben ca de ardezie. — Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-a auzit o ultimă rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele, a șoptit Tom. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându-se, inspirat, omenirii. Făcând semne În limbajul universal al pigmenților Încărcați. Trăiască Eisen, avântându-se de pe un pisc pe altul! Deși culorile lui erau mai gri decât ardezia, mai negre decât cărbunele, mai roșii decât boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a nu pune întrebări, am crezut până atunci când, așa cum o spusese de la bun începutul cântecul, totul s-a făcut țăndări. Așa mă văd eu în oglinda retrovizoare. Toate astea nu se pot șterge, nu sunt scrise pe o tablă de ardezie, lângă care așteaptă, la îndemână, buretele. Lucrurile acestea rămân. Încă îmi mai sunt fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte, frica-i e străină junimii...“ Pentru a-l dezvinovăți pe băiat și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș de ardezie, pentru plăcerea și amuzamentul surorii lui mai mari. Aceia născuți aici nu aveau a se teme de nimic. Am traversat strada și mi-am așezat o mînă pe piatra caldă, tocită a scării care conducea spre ușă. Trei scări, el
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lui posibilitatea de a-i reține pînă la termenul limită ― ora critică ― a doua zi la prînz: Glasul Împărătesei îi întrerupse gîndurile: ― Zeydel, preia tu legătura! Pe placa video imaginea ei fu înlocuită de capul, fața și ochii cenușii ca ardezia, nasul vulturesc și buzele atît de drepte încît alcătuiau o simplă linie orizontală pe față. Licărea totuși un zîmbet crîncen pe chipul acesta antipatic, dar glasul era plat în momentul în care spuse: ― Ai auzit poruncile glorioasei noastre conducătoare. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare ploaie pe geamuri și vânt printre copaci. Mama ta o fi cumpărat un disc nou. În sufragerie este pusă masa. Pe suprafața aceea din ardezie și lemn de cireș nu se află în seara asta obișnuitele teancuri de cărți și ziare, ci o sticlă de vin frantțuzesc, o lumânare albastră și paharele cu picior. Mama ta a apărut în ușa de la bucătărie. — Ciao, iubitule. — Ciao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]