1,120 matches
-
și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile lui Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr sau Paul Sterian, și un efort de diferențiere, în căutarea unui lexic propriu, a unor motive epice noi și într-o preocupare specială pentru euritmie și bogăția rimei. Pe drumuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
întregi nome egipțiene, e mândru/ Că a socotit, fără greșeală, de câte ori/ Apare «moira» în piesele tragicilor autori” (Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se referă e binecunoscută: e vorba de etica moștenirii pe care o presupune estetica "cuvintelor potrivite", o poezie a resurselor seculare, bazată pe culegere, recontextualizare, combinare. E însă ceva mai mult în ideea lui Fundoianu. Ceea ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în vânt își frâng puterea - / Ajută, Doamne, să se vadă / Cum se repetă Învierea”, spune poetul în textul semnificativ intitulat Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu divinitatea (ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci exclusiv de o poezie psalmică întru slăvirea dumnezeirii și de cutremurare în fața puterilor și harurilor sale mântuitoare. Asemenea teme reapar în Clipa dintre hotare (2001) și în Vocale celeste (2001), acesta din urmă situându-se simetric față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
inserată o singură traducere, din romanul Nevinovatul de Gabriele D’Annunzio (capitolul Privighetoarea), semnată I. G. Sumarul mai cuprinde o cronică a lui Șerban Cioculescu la volumul Poarta neagră al lui Tudor Arghezi, în care criticul surprinde astfel esența artei argheziene: „Universul arghezian e făcut din miracole, proiectate de cristalul, cu o mie de fețe, al ochiului său”. La rubrica „De toate”, redactată de Dan Smântânescu și Augustin Popescu, ca și în alte însemnări, sunt prezente accente polemice, chiar pamfletare. Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
singură traducere, din romanul Nevinovatul de Gabriele D’Annunzio (capitolul Privighetoarea), semnată I. G. Sumarul mai cuprinde o cronică a lui Șerban Cioculescu la volumul Poarta neagră al lui Tudor Arghezi, în care criticul surprinde astfel esența artei argheziene: „Universul arghezian e făcut din miracole, proiectate de cristalul, cu o mie de fețe, al ochiului său”. La rubrica „De toate”, redactată de Dan Smântânescu și Augustin Popescu, ca și în alte însemnări, sunt prezente accente polemice, chiar pamfletare. Sunt avute în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Radu Stanca, Alexandru Andrițoiu, Constantin Țoiu ș.a. Un efort mai îndelungat de transpunere l-a apropiat de sensurile scrierilor lui Tudor Arghezi și ale lui Panait Istrati, P. oferind cititorului german un volum de „tablete” argheziene și romanele Chira Chiralina și Ciulinii Bărăganului. El consideră un moment privilegiat întâlnirea sa cu literatura lui Lucian Blaga, care i-a revelat cultura autentică a ținutului natal și i-a impulsionat desprinderea de climatul ideologic al anilor ’60, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
care se încalcă regulile. Amintirile sunt tragice („m-am temut că într-o zi/ ar putea să moară suflul pădurii”), imaginile zguduitoare: oameni în cămăși de metal, pâine neagră de pământ, poeme de zăbrele, baionete și zăvoare. Tonul e aproape arghezian, versul fiind, pe rând, „greu ca armura betonului”, „ca tulpina plantelor perene”, vibrând ca tropotul cailor și ca un izvor. T. crede că doar vitalismul erotic (Surâsul Elenei, un „scump adaos la infinit”) poate înfrânge scleroza unui timp oprit în loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă, întuneric, singurătate, frig, cenușă, moarte, „iubire supremă”, despre aspirația ființei de a se împărtăși din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri de pe malul celălalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
publicate ulterior sub titlul Argotice), parafraze după Tudor Arghezi și Ion Barbu. Este vorba de însemnări de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază, este G. Bacovia. Lipsește, acum și mai târziu, Lucian Blaga. Argoticele (într-o variantă ele se numesc Cântece la drumul mare) arată, cu accentele lor tânguitoare și prefăcute, o relație afectivă cu irmoasele lui Anton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și bocetul erotic prefăcut, suferințele și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este și „marea de scuipat a urii” și, în genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
stil clasic) și prin respingerea ideii de poezie ca artă a cuvântului. Se poate reține că poezia așa cum o gândește tânărul S. nu seamănă, dintre formele modernității, nici cu poezia simbolistă, nici cu ermetismul lui Barbu, nici cu structurile poeziei argheziene, nici cu acelea ce se întâlnesc în poemele lui Blaga. Poezia metalingvistică, bizuită formal pe „dispersarea nodurilor de tensiune”, nu ține seama nici de imagismul suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și, în genere, nu introduce în ecuația ei dicteul automat. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
la două simboluri esențiale - cel al cercului rotitor și al apelor primordiale: Și deodatăn jurul meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea dura amintește limbajul arghezian, în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lumea cealaltă“ și clișeul lingvistic al stilului oficial, „lumea a treia“: hai dați zor cu porumbul că eu mă duc / puțin pe lumea cealaltă adică a treia / și ultima feții mei. Finalul este construit prin intertextualitate, prin parafrazarea unei poezii argheziene, Dea vați ascuns... Viziunea morții ca joc este asociată cu revolta ființei împotriva unui sfârșit ce nu poate fi învins nici prin credință, nici prin știință: dragii mei copchiii mei ce săi faci / așa e jocul / arză lar focul. Ultimele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt, în primul rând, discursul subiectiv cu numeroși indici textuali ai persoanei I și caracterul confesiv al poeziei, care dezvăluie orizontul inefabil al stărilor de conștiință și al trăirilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică O asemenea ars poetica este Flori de mucigai, poezia care deschide și dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de mucigai devine o emblemă argheziană a esteticii urâtului. Formulată ca un monolog liric, poezia dezvoltă teme definitorii pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de mucigai devine o emblemă argheziană a esteticii urâtului. Formulată ca un monolog liric, poezia dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: cunoașterea, creația, singularitatea eului creator. Apelând la un discurs poetic ambiguu, la un limbaj voit banal „turnat“ întrun tipar prozodic modern, Arghezi își înscrie poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
astfel, „teritorii interzise“ până atunci, cuvinte de rezonanță banalcotidiană, întro topică voit stângace, cu versuri de măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și menirea artistului în lumea contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Savin Bratu comentează recent apărutul volum al lui Tudor Arghezi, 1907, punct de la care debutează o nouă relație a hebdomadarului cu marele scriitor și se manifestă o nouă atitudine oficială față de opera sa. Tot acum încep atât publicarea unor tablete argheziene în G.l., cât și campania de atragere a poetului în structurile de conducere ale Uniunii Scriitorilor, care își pregătea primul congres. Disfuncționalitățile politice care apar în preajma acestuia au fost reflectate fidel de revistă. Astfel, în numărul 21/1956 sunt găzduite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
ca unic adevăr asupra sa, opera. Proteică, imprevizibilă în gama larg deschisă a tonurilor și în jocul atitudinilor lirice, nutrită de tensiuni, refractară de aceea formulei critice sintetizatoare, opera are, totuși, coerența ei secretă. Aceasta e dată de amprenta sufletului arghezian, același, în profunzime, în toate manifestările lui, dar dezvăluindu-se în diferențierea și scindarea dramatică a termenilor care îi proiectează gesturile, energiile, nostalgiile specifice. Căci A. refuza morala restrictivă și exploata contradicția, complementaritățile, libertatea redefinirilor de sine. Nu numai dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nonconformism funciar, ci și datorită substratului idealist al poeticii sale. Binele și Răul sunt ramificațiile, egale, ale aceleiași rădăcini. Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în „murmurul de epitafe” al trecutului lumii, orgoliul său e de a primi soarta cu ochii larg deschiși, stându-i în față drept, bărbătește. Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]