3,560 matches
-
produce prin percuție (prin fulger), are un caracter spiritualizant, o intenție de purificare (vezi incinerările), iar dacă e produsul frecării, are o conotație sexuală. Mircea Eliade socotește că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
1904), înregistrăm o singură schimbare majoră de perspectivă. Despre Sadoveanu s-a scris mult, dar s-a scris cam la fel. Judecând la rece, nu avem, asupra operei lui, decât două mari abordări. Una, care avantajează povestitorul spontan, cu ascendență arhaică, dotat cu un uimitor instinct al limbii române. Cealaltă, încă în vogă, care descoperă, îndărătul acestor caracteristici, un fond cultural impresionant. O a treia, cum spuneam, se lasă încă așteptată. Poate nu foarte mult. În colecția Biblioteca pentru toți, editată
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
disperată pentru supraviețuire” (cinema 123.info); „este vorba despre o crimă, de la anchetarea căreia încep să pornească o serie de dezvăluiri” (stirileprotv.ro). Construcția cu verbul a purcede este mult mai rară în limba actuală, lucru explicabil prin caracterul ușor arhaic al verbului, potrivit cu o exprimare mai prețioasă, mai căutată. Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanța ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcție a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
intrarea în grotă se află un perete pe care se află imprimate mâini, mai mulți oameni și-au lipit palma de perete, iar urmele au fost colorate într-un fel de ocru. Și aceste urme servesc cumva drept semnătură, una arhaică, dar sugestivă. Putem specula în jurul unei posibile funcții rituale, iar terenul pentru scenarii de acest fel rămâne deschis antropologilor, etnologilor, însă prezența acestor mâini revendică în mod cert un sens al identificării. Ceea ce mă surprinde ca vizitator al peșterii Chauvet
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
nefericirii și a suferinței, iar pe de altă parte, apariția sentimentelor pozitive, a femeilor și bărbaților eliberați de toate handicapurile de altădată. În realitate, viața noastră amoroasă e făcută din straturi succesive și, în consecință, nu este nici modernă, nici arhaică, ci, într-un fel, eternă. Viața amoroasă a oamenilor din ziua de astăzi seamănă, în anumite privințe, cu cea a oamenilor de altădată, cu diferența majoră că astăzi femeile sunt libere, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum în
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
declanșează două identități: trăiesc în Franța și scriu în limba franceză, dar nu se pot sustrage tradiției pe care lumile din care provin le-au indus-o, prin familie sau prin comunitățile care străbat drumul de la o lume cu rânduieli arhaice și cutume greu de înțeles și de acceptat de către omul modern. Așa că depun mărturie despre ce înseamnă condiția de captiv între civilizații și culturi. O copilă teribilă Cine este Faďza Gučne, dacă nu o copilă teribilă, în viața căreia se
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
la o vârstă când sensibilitatea este maximă, iar influențele se stabilesc tiranic, viitorul Mihai Sebastian, pe atunci doar Iosif Hechter, îl întâlnește pe Nae Ionescu, la liceul din Brăila. Așa cum a arătat Hannah Arendt în cartea ei despre antisemitism, "vina" arhaică a evreului suferă mutații, din ce în ce mai precipitate, în cursul secolelor. După ce este perceput ca deicid, evreul devine un criminal economic, apoi reprezentantul unei umanități inferioare. La începutul secolului XX el întrupează, mai ales în ochii bunei societăți a saloanelor aristocratice, un
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
întărind-o prin redundanță sinonimică, efectul fiind cel de întipărire, în mintea cititorului, a excesului semantic. E ca și cum și-ar îndesi echivalențele în speranța că măcar una din ele să ajungă la mintea cititorului. E ca o ceremonie de savoare arhaică în care vorbele sar în ochi prin sucul oriental al sunetului lor. Aproape că ți-l poți închipui pe Steinhardt plescăind la propriu cuvintele mustoase pe care le scotea din gură. Există așadar un senzualism semantic în limba părintelui de la
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
face frig și sîngerează zori / și de uitarea satului se moare" (Senin de Coruieni). O melancolie senin-dolorică precum o emanație a unei lumi ce nu se îndură să moară acordă versurilor o trăsătură de sufletească demnitate. Poetul meditează cu o arhaică pătrundere, fără risipă de vorbe, în expresivități ce pot reține atenția: "pe ce lume va mai fi o alta / în formă de inimă în formă / de om însemnat cu fierul / roșu de lumină și credință / caldă asemenea veșniciei în / Rai
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
de pictură Marin Sorescu. Lucrări mai vechi și mai recente, adică din anii '90, oscilînd între un abstracționism ingenuu si un figurativ ludic, conturează o personalitate artistică profundă si complexă, al cărei nucleu se constituie din fuziunea unei prodigioase memorii arhaice cu enorma capacitate de emoție a copilăriei. O lume placentară, abia enunțată la nivelul figurației, născîndu-se ezitant din substanța cromatică și din tușa sincopată, trimite nemijlocit către miturile elementare ale vieții domestice, cu precădere spre cele din orizontul bestiariului rural
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
Copilul care experimentează transformările induse de vîrsta adultă pare a fi irlandezul „necorupt”, aparținător încă al „esențelor” ființei naționale. El receptează trecerea copilăriei că pe o intrare în spațiul duplicității, al dualismului, al „dublei critici”. „Moartea naturalistului” reprezintă „coruperea” spiritului arhaic de un nou univers - depersonalizant și cotropitor. Copilul maturizat descoperă că adulții nu sînt zei și astfel refuză să mai fie „inocent”. În concluzie, desi parțial „universal” („universalizat”, mai corect spus, de activitatea lui internațională și, în primul rînd, de
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
viața. Formele contestatare nu sunt programatice, fac parte dintr-o rezistență organică a viului în fața artificiului omogenizator și mortificant. Ceea ce este aici neînsemnat, aceste vieți risipite, destine mărunte nu se lasă apropriate, jocul de cărți își reia cursul asemeni respirației arhaice a transhumantei. Alte „caravane" se anunță, jocul continuă etern la acea margine de lume, și doar pe nesimțite jucătorii se schimbă.
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
înlocuindu-l pe N. Iorga. Și modernismul va devini dominant. O remarcă finală: există o singură Istorie a literaturii în care s-a încercat abordarea epocii din jurul lui 1900 ca una dominată de tendința modernă, „revoluționară", și nu de aceea arhaică și reacționară. E vorba de capitolul Estetismul, scris de Vladimir Streinu în Istoria literaturii române moderne din 1944 (celelalte două capitole sunt datorate lui Șerban Cioculescu și Tudor Vianu). Streinu era adeptul tratării scriitorilor vechi drept contemporani ai noștri.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
destul de multe adverbe și locuțiuni adverbiale care indică desfășurarea continuă a unui proces sau a unei activități. Unele sunt vechi și populare: mereu, întruna, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, neîncetat; câteva au ieșit din uzul curent, căpătând o notă arhaică și de prețiozitate: necontenit, necurmat. Mai noi, standard, sunt permanent, în permanență și încontinuu. Desigur, în funcție de sensul aspectual al verbului, ideea de „continuitate" poate avea actualizări diferite: descriind starea egală cu sine (deschis permanent) sau actul care se repetă într-
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
Pavel Șușară La celălat pol, dar orien-tînd cercetarea formei și resursele limbajului în aceeași direcție și păstrînd poziționarea polemică față de mimetismul sculpturii clasice, se situează interesul Doinei Lie pentru forma arhaică, pentru volumul în sine, fără niciun referent exterior. Privirea adîncă în urmă, spre un cosmos incipient, spre o civilizație litică, la limita amorfului cu primul pas către structură, îi prilejuiește artistei o dublă deschidere: pe de o parte, spre experiențele
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
noastre, în general, de autonomizare a limbajului și de redefinire a statuarului într-un sistem de gîndire nondiscursiv și nonfigurativ. Unirea de la Sebeș, 1966, sau compoziția Fără titlu, București, 1968, sînt edificatoare în acest sens, ele reprezentînd, cumva, negociarea cu arhaicul, cu universul primar, așa cum făcea și Brâncuși, pe un alt palier al arhaicului, acela idolatru, prin Sărutul și prin Cumințenia pământului. Ca moment intermediar, în ceea ce privește problematica limbajului și relația mentală cu forma, și nu neapărat ca situare în timp, ar
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
un sistem de gîndire nondiscursiv și nonfigurativ. Unirea de la Sebeș, 1966, sau compoziția Fără titlu, București, 1968, sînt edificatoare în acest sens, ele reprezentînd, cumva, negociarea cu arhaicul, cu universul primar, așa cum făcea și Brâncuși, pe un alt palier al arhaicului, acela idolatru, prin Sărutul și prin Cumințenia pământului. Ca moment intermediar, în ceea ce privește problematica limbajului și relația mentală cu forma, și nu neapărat ca situare în timp, ar mai putea fi amintită și acea preocupare a Doinei Lie, din deceniul nouă
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
acestei bresle au trăit bine în vremea comunismului. Lumea încă vorbește despre Domnul B. din Poiana Sibiului care i-a cerut voie lui Ceaușescu să-și cumpere un elicopter". Ghiță Ciobanul a făcut valuri în România "Ciobanii români încă arată arhaic. Ei poartă o mantie din blană de oaie numită cojoc sau sarică, iar când ei susțin că aceea le este și pat și casă, nu glumesc, ei dormind afară în toate anotimpurile. Îmbrăcat în cojoc și cu clopul pe cap
Ghiță Ciobanul, vedetă la BBC by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50287_a_51612]
-
de laitmotiv al tristeț ii exilului. Povestea, în registru naiv, infantil, este punctată de biografiile inventate ale pasagerilor de pe vasul Pisces, un simbol al emigrației evreiești din nordul Marocului. Am optat la un moment dat, în text, pentru formula ușor arhaică ieșeau din casa lor, ca semnal al începerii exilului, tocmai pentru sonoritatea veterotestamentară la care evident face trimitere. (L.M.) Isaac închise telefonul. Ea rămase uitîndu-se la el. Aparatul alb părea că ocupă un spațiu imens pe un petec mic de
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
Familii” orădene, Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
au continuat. Pierdut în mulțimea doritoare să vadă spectacolul, am trăit o senzație stranie, șocantă de-a dreptul. În jurul meu se vorbea într- un grai bănățean pe care nu-l mai auzisem din copilărie. Tresăream la cuvinte de o dulceață arhaică, dispărute de mult în satele din împrejurul Oraviței din limbajul curent, dar rostite de către românii din Banatul sârbesc cu naturalețe, fiind evident că pentru ei integrate organic într-o limbă vie, vorbită zi de zi. Aceeași cu a numeroșilor scriitori
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Filip Răzvan Europarlamentarul PDL Cristian Preda susține că acuzațiile lui Titus Corlățean la adresa celor doi judecători ai Curții Constituționale, Augustin Zegrean și Iulia Motoc, precum și trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, arată ca USL-ul "are o cultură politică arhaica". "Ministrul Corlățean a găsit cu cale să-și susțină șeful de partid și de guvern afirmând că judecătorii Zegrean și Motoc ar fi incompatibili. ANI a dezmințit formal această acuzație.", a postat Preda pe contul său de facebook. Mai departe
Cristian Preda, atac la Corlățean în cazul CCR by Filip Razvan () [Corola-journal/Journalistic/44052_a_45377]
-
prim universalism deja european, în sensul construcției angajate și proiectate ca imperiu deschis absorbției culturale, metisajelor de idei și stiluri, sub forța expansivă a aculturației romane. Reprezentarea lupoaicei reia aluziv forma stindardului dacic, ca o voalată indicare la un universalism arhaic, din care s-au individualizat cele două civilizații în conflict. Reacțiile vehemente, față de acest pachet de semnificații indică o dublă repulsie față de conceptul de latinitate și, cu aceeași intensitate, de universalism. Două concepte și două realități care legitimează ca națiune
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
căsători - se va regăsi (va încerca să se regăsească) într-o familie a nordului. Romanul familiilor - a lui Gavril M., din Bucovina de sud, și a Katriei, din Bucovina de nord recompune un univers tradițional exemplar: primul al unei regiuni arhaice, al unui sat pe care îl regăsim și în alte cărți ale Bucovinei, al doilea, al unei zone de contact etnic. Se va căsători deci cu Katria, care are o biografie demnă de aceste locuri. Familia mamei e slavă, ucraineană
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
ale genialității freatice”), Ilie Luceac (Familia Hurmuzaki, un model și un exercițiu de memorie colectivă în Bucovina), Lucia Cifor (Implicațiile problematicii geniului în dezvoltarea hermeneuticii romantice), Adrian G. Romila ( Preeminența biografiei sau despre geniu în memoria recentă), Lucia Afloroaei (Memorie arhaică și ritual), Dan D. Iacob (Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiționale), Ioana Revnic (Cît de cunoscută este literatura română în Basarabia, în România și Europa?) Ștefan Afloroaei (Despre uitarea de sine: Heidegger și străinul din codrii Pașcanilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]