1,164 matches
-
care ar fi trebuit să mă călăuzească spre țintă; nu spre una precisă sau prestabilită, ci spre o țintă numai a mea. Prima dată m-a întrebat la care crez, în sensul de confesiune, mă raportam. I-am recitat crezul arian. Credeam că mă va acuza de erezie, că îmi va ține o lecție și va respinge ceea ce se afirma acolo. În schimb, a aprobat cu capul său mare și a zis încântat: - Ești pe calea cea bună, Stiliano, dacă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Bobbio încercaseră să se strecoare susținătorii și detractorii monotelismului pe care papa Onoriu îl împărtășise, în timp ce papa Martino dorea să-l nimicească. Așa că eu urmam calea pe care mă îndrumase duhovnicul meu, chiar dacă nedumerit, cu mari îndoieli și rămânând arian. Așa cum am spus, fiul meu a venit după mine la mănăstire. M-a privit uimit, și, când l-am întrebat de ce, mi-a spus: - Tată, ai încărunțit și mi se pare că ai slăbit. De ce ești îmbrăcat în haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-o în bucăți de papirus pe care erau scrise numele apostolilor și folosind moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat cu aroganță ce medic putea fi mai mare decât Iisus Hristos și martirii săi. Preoții arieni și cei păgâni s-au mărginit să facă doar unele descântece și acatiste. Noi doi ne uitam unul la altul în tăcere, prea obosiți să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Iisus Hristos 651, a noua perioadă de la anul 313. A murit în etate de patruzeci și unu de ani, cinci luni și șase zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de la mine, ce e mai rău în felul meu de a fi. Ai dreptate, trebuie să fac ceva. Voi începe prin a-i da un exemplu. Stiliano, organizează toate cele ce se cuvin ca să putem fi botezați în credința ariană, chiar dacă nu e vremea Paștelui. Hotărârea lui m-a bucurat. Un legământ făcut dinaintea lui Dumnezeu, dacă e rostit de oameni de cuvânt, îi face oricum mai buni. Cei doi catehumeni au fost grabnic instruiți, și în prima sâmbătă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limitându-se la lucruri mărunte precum cele de la Canaa. Ca să m-ascund și mai bine, am decis să renunț la starea de mirean și să mă fac un simplu preot printre atâția sacerdoți. Am fost hirotonit de episcopul Felice, patriarhul arian de Aquileia, și slujesc în fiecare sâmbătă sfântul rit alături de el. Mă așez pe ultimul loc, cel menit slujitorilor de la altar. Nu mai locuiesc în sihăstria de pe munte, ci aștept moartea în casa mea de la periferia orașului Cividale, o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot să adaug și altele. Căci planurile lui Dumnezeu m-au smuls din tihna căpătată prin renunțare la propria persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu au vrut să devină catolici; bisericile capitalei au fost date pe mâna papistașilor și nu mai rămăsese nici picior de episcop arian în întregul ținut din Valea Padului. Ar fi trebuit să-mi închipui că lucrurile aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu au vrut să devină catolici; bisericile capitalei au fost date pe mâna papistașilor și nu mai rămăsese nici picior de episcop arian în întregul ținut din Valea Padului. Ar fi trebuit să-mi închipui că lucrurile aveau să meargă din rău în mai rău numai citind cu mai multă atenție o anume scrisoare de la Teja. Mă informa despre o întâmplare miraculoasă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu uita că ești silit să te războiești cu Grimoald. Ele are acum tot aurul și argintul evreilor și ale arienilor goniți de tine și poate să tocmească o armată de mercenari mai mare ca a ta. La care Ariberto, care până atunci doar îl disprețuise pe Rotari ca arian și apărător al evreilor, a început să-l urască, fiindcă măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Fiindcă de multă vreme arabii prădau și omorau în Sicilia și în alte locuri, oamenii îngroziți au început să murmure că ei ar fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În numele Mântuitorului, eu, Liutprando, preot din Concordia, am găsit acestă carte într-o desagă, aflată alături de cadavrul unui bătrân. Am fost invitat la domeniul neamului Ariberti de către episcopul de Concordia, Anselmo, ca să-i pregătesc pentru botezul cel adevărat pe ereticii arieni care mai trăiesc în aceste locuri. Bătrânul, îmbrăcat ca un pelerin, zăcea în biserica San Lorenzo, golit de sânge în urma a trei lovituri de junghier, două în burtă și una mai jos. Înainte de a-și da sufletul, a desenat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Iulian (Șeitin Arad); Moț Amalia-Miriam (Oradea Bihor) poezie; Bucovneanu Carmen-Elena (Prisăcani Iași); Cândea Adela (Târnăveni Mureș); Micșa AnaRebeca (Ramna Caraș-Severin); Pop Sergiu (Dobric Bistrița-Năsăud) proză. PREMIUL III: Dumitrache Andreea (Târgoviște Dâmbovița); Matei Georgiana (Niculițel Tulcea); Onea Adriana (Brad Hunedoara); Pop Ariana (Măru Caraș-Severin) poezie; Corozel Ella-Anelisse (Vaslui); Damșa DenisDavid (Timișoara Timiș); Mihai Miriam (Satu Mare); Rozsa Codruța (ClujNapoca. Cluj) proză. MENȚIUNE: Asăvoaei Corina (Șerbești Iași); Blanariu Adrian (Băișești Suceava); Chircan Adrian (București); Ignat Raluca (Jidvei Alba); Motorga Diana-Andreea (Malovăț Mehedinți) poezie; Barbu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
naționalist român, era violent pornit Împotriva evreilor. El nu era un arian - era un dac. Cunoșteam destul de bine toate astea. Știam că Grielescu avusese o legătură strânsă cu C.G. Jung, care se vedea pe sine ca un soi de Christ arian. Dar cum să‑i ocolești pe erudiții ăștia din Balcani, care dispun de o infinită diversitate de preocupări și de talente - care sunt În același timp oameni de știință și filozofi, și istorici, și poeți, care au studiat sanscrita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Celelalte pasaje relevante sunt Însă fără acest echivoc: „Grielescu”, ca „naționalist român În anii treizeci, a fost violent cu evreii”; era „dac” (noi spunem „tracoman”), iar singura notă de subsol a romanului arată că dacii reprezentau pentru România ce simbolizau arienii pentru Germania; a scris despre „sifilisul evreiesc care infecta Înalta civilizație a Balcanilor” etc. De la ironiile la adresa personajului „Grielescu”, colorată versiune balcanică a „profesorului distrat”, ajungem astfel, inclusiv prin detalii foarte precise, probabil nu fără legătură cu „scandalul Eliade”, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Jones și a lui Kraft-Potapov nu prea ajută la cine știe ce, ca să nu spun mai mult. Dr. Jones declară sub jurământ că sunt un sfânt și un martir al sfintei cauze naziste. Mai spune și că am cea mai perfectă dantură ariană pe care a văzut-o vreodată, exceptând fotografiile lui Hitler. Kraft-Potapov declară sub jurământ că spionajul rusesc n-a reușit niciodată să descopere vreo dovadă că am fost agent american. El își dă cu părerea că am fost nazist înflăcărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de alți frați, surori fără surori, pseudounicate risipite pe mai toate meridianele și paralelele. CÎteva mii, sute de mii de Thomași ar fi putut duce la reconsiderarea standardului uman. Numai copii voinici, chipeși, blonzi, cu ochi albaștri, senini. Renașterea visului arian. Într-un alt somn al rațiunii. Un pericol ipotetic nu merita neapărat și o alarmă; Thomas, cel puțin, nu se gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului nordic, radicalul viking
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acolo, dar nu mai putuseră să se Întoarcă). Asta cu telefonul era epocală, zicea: ieftin, curat; sigur, mai era ceva de pus la punct, Berg explicase ce, dar Thomas nu fusese atent; nu crezuse o iotă. Iar altădată, povestea cu arienii. Anticarul spunea că aflase asta de la un naționalist din Franța, care, de fapt, era neamț alsacian - călătoriseră, În urmă cu cîteva luni, În același compartiment de tren, Între Copenhaga și Strasbourg. Franco germanul, cam exaltat, zisese că era vorba de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fiilor-nefii, dacă unora dintre ei le-ar fi fost dat să afle. De refuzul acestora de a-l socoti părinte... Dar Berg, probabil, vroia iar o poveste, născocind de data aceasta povestea cu alsacianul din tren. „Da; unii vor fi arienii de mîine...“, a zis. „Adică?“ „Poate undeva există o creșă... Pentru Început... SÎnt născuți de mame purtătoare... Luați apoi și crescuți de infirmiere, supravegheați de medici, de tutori. Rasa albă e În pericol, a considerat cineva; e bine să existe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
considerat cineva; e bine să existe un depozit pur. O nebunie... Călătorul acela a zis că acțiunea a Început...“ „Ficțiune, ar ieși un film...“, a zis, neutru, Thomas. „Probabil“, a zis anticarul. Thomas nu crezuse nici o iotă din povestea cu arienii. Se smintise Berg sau numai se juca probînd credibilitatea unei ficțiuni; adevărurile și plăsmuirile, oriunde te uitai, erau tot mai mult suprapuse, confundate, inversate. Nu avea decît să scrie o proză anticarul. Dar posibilitatea ca unii dintre copii să ajungă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urcat În pat. Singur; Ingrid era la capătul lumii. Thomas mai avea să viseze despre uciderea pruncilor. Ce pot să fac eu? și-a zis a doua zi. Și a scăpat. A fost, apoi, preocupat cîteva minute de soarta micilor arieni. Cine știe, de fapt, despre ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum, e sortită metisării... Nici negru pur nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum, e sortită metisării... Nici negru pur nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Anticarul știa ceva! Thomas intra În basmul lui Berg. Mai existau, se pare, și alte clinici care, cu știință sau fără, se aflau prinse Într-un joc În care nu se știe cine se străduia să conserve un mic nucleu arian. Despre care povestise anticarul! Mici păpuși blonde, cu ochi albaștri, viguroase, vaccinate, care nu aveau cum să fie crescute decît Într-un spirit potrivit tutorilor. Supraoameni În devenire, existau deja stabilimente; și Thomas putea să scrie o poveste, o Începuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alt fleac; o va mai face, pentru că, Își zicea, scopul se dovedea unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scenarii aberante, pe care le tot rumega obsedant; Însumate, ajungeau insupor tabille. De aici și multă nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi trei urmași crescuți În rîndul lumii. Nu putea să facă nimic pentru arieni, pentru ciopîrțiți. Totul nu era decît o sumă de coincidențe. Asta l a mai liniștit. Scorneala anticarului... SÎnt obosit... Comenzi speciale, codul care nu ducea nicăieri. Faptul că el figura acolo de șase ori ca donator nu Însemna, gîndind altfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]