21,099 matches
-
care le-au publicat în diverse ziare și reviste. În tot acest context controversat, alambicat și dezorientat, pică, asemenea unui trăsnet, vestea că Eminescu a înnebunit. Doar că știrea apare în ziarul Românul, care era oficiosul guvernului, de fapt, al aripii lui Rosetti din Partidul Liberal. La două zile după această veste, chiar ziarul Timpul unde lucra Eminescu însuși, anunță acest lucru: ,,unul dintre redactorii acestei foi, D. Mihail Eminescu, a încetat a mai lua parte la redacție, atins fiind în
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
foșnind hârtii /vorbesc în germană și-n medicală /mă ating cu mâinile lor calde /.” (6). Înseamnă să ai în preajma ta pe acei îngeri păzitori, care ,,poartă nume de-o clipă /Martina, Nicole, Maria, Francesca /Stephanie /îngeri ce poartă veșnicia-n aripă /îngeri de dimineață, de zi și de seară /îngeri de noapte /toți albaștri...”. Ei se numesc generic schwester (3). Înseamnă să o ai în preajmă pe ,,...Claudia /îngerul meu cel mare și bun /ce mă scoate în fiecare zi /din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
care au un efectiv de 760.000 de militari activi și se bazează, la nevoie, pe 2.500.000 de rezerviști, în viață, nu ajunși prin cimitire, plus 15.400 de tancuri, adică un pic mai mult decât blindatele americane -, aripa europeană a NATO este, acum, o simplă demagogie politică. Faptul că distinșii, eleganții, neînlocuibilii miniștri ai apărării din statele membre ale NATO - unele mizând pe Parteneriatul Strategic cu SUA, ca România, altele pe capul plecat în fața Germaniei, sau pe jocul
NATO? O iluzie… SUA? Singura certitudine Citeste mai mult: adev.ro/nvx5h2 [Corola-blog/BlogPost/93917_a_95209]
-
acțiunilor culturale ale anului 2015, în parteneriat cu Compania Națională „Aeroporturi București” Sub semnul Zilei Naționale a Culturii și a Zilei poetului Mihai Eminescu (de la a cărui naștere se împlinesc 165 ani), va avea loc prima acțiune din cadrul proiectului „Pe aripile culturii române”, derulat de IEH în parteneriat cu CNAB. Pe parcursului întregului an, proiectul va aduce în atenție planul identitar, atât în fața generațiilor viitoare de români din țară, dar și de peste hotare, cât și în fața cetățenilor străini, care, temporar, vizitează
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” începe joi, 15 ianuarie, seria acţiunilor culturale ale anului 2015 [Corola-blog/BlogPost/93950_a_95242]
-
planul identitar, atât în fața generațiilor viitoare de români din țară, dar și de peste hotare, cât și în fața cetățenilor străini, care, temporar, vizitează România și care, în țările lor de origine, trăiesc alături de comunitățile românești. Evenimentul de lansare a proiectului „Pe aripile culturii române” va avea loc, joi, 15 ianuarie 2015, ora 11.00 (ora Bucureștiului), în Terminalul Plecări al Aeroportului Internațional „Henri Coandă” București și este premisa intersecției pasagerilor cu valorile și cultura tradițională, precum și a prezentării instituțiilor culturale și a
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” începe joi, 15 ianuarie, seria acţiunilor culturale ale anului 2015 [Corola-blog/BlogPost/93950_a_95242]
-
de dans) și „Perla” (vocal folclorică) ale Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți, Ucraina, precum și artiștii: Lia Lungu, stabilită în SUA, și Costel Busuioc, câștigător, în 2008, al concursului Hijos de Babel, Spania. „Pe aripile culturii române” se înscrie, totodată, în programul cultural-educațional „CNAB promovează valoarea”și se definește prin prezentarea de momente artistice complexe, care se vor desfășura în spațiul neconvențional al Aeroportului Internațional „Henri Coandă” București sau în diverse alte locuri, de către tinere
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” începe joi, 15 ianuarie, seria acţiunilor culturale ale anului 2015 [Corola-blog/BlogPost/93950_a_95242]
-
în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-am recunoscut a fi îngerul meu păzitor” - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinții Îngeri, Ed. Anastasia
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
Vineri, 5 septembrie 2014, de la ora 11.00, la Biblioteca Națională a României - spațiile expoziționale Alfa - Beta, situate la parter (Aripa Tribunalul București), va avea loc vernisajul expoziției personale de carte-obiect -MATRICEA, purtând semnătura artistei Daniela Frumușeanu. Prezintă criticul și istoricul de artă Raluca Băloiu. Evenimentul marchează Conferința anuală a Asociației Femeilor Universitare din Europa (University Women of Europe - UWE). Vineri
Expoziţie de carte-obiect Daniela Frumuşeanu, la UWE [Corola-blog/BlogPost/93975_a_95267]
-
înscris cu tot cu primordii, văd și dârele tale spre austera formă în care se toarnă pe sine din sine etherul și iar deschid acea fântână'n Shaďm mareea va mări chipul meu, în oglinzile apei, la noapte: cocorul nemuritor își desface aripile elegie pentru mâna stângă scriu despre iarnă, scriu despre tine, îmbrac parfumul meu Ysatis dăruit de Fabiola de Suedia, în Monti Tamaro, și-mi pun la degetul mic inelul tumular: singurul punct de pe glob în care am și patria mică
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
se joacă. Câmpul a înverzit. Salcia are crengi mari. Ancuța și Ana au mers la pădure. Un șoricel stă la umbră. Natura e veselă. Stelele strălucesc ca niște licurici. Licuricii luminează drumul păsărelelor. Puii se ascund în penele moi de sub aripa mamelor. Veverița își piaptănă codiŃa. Regina Nopții înmiresmează aerul. Bîtă Ioana
Primăvară. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_709]
-
Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul a picurat anestezic în povestea pe care, neîntrebați o locuim aripile-s tunse până în carne primejdioasă e lumina ce ni se revarsă din ochi cufundați în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu palma sa fața Ioana IERONIM Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei? cum ai putea găsi
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
Emil Brumaru Sînt tot mai tăcut de o vreme Privirile-mi lunecă-n gol Spre-un înger ce vrea să mă cheme Făcîndu-mi din aripi domol Să luăm împreună o birjă Dar eu mă sfiesc să-l ascult Încerc să nu-l văd și am grijă Să țin ochii-nchiși cît mai mult Ci el știe veșnic s-aștepte Căci are-o răbdare de înger
Plecare amînată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12255_a_13580]
-
de piatră, securi de bronz, model de casă și ca o creastă de cocoș, străchini și cupe, căldări de bronz, cratiță scitică, securi de piatră, securi de lut, urnă etajată, Idolul de Vârșeț (cap pătrat cu ochi de bufniță, cu aripi în loc de brațe), aplice de bronz pentru cingători. Pe Voica o dăduse muma peste nouă țări și nouă ape, iar fratele mai mare, Sfetil Constantin, se legă cu jurământ iarna s-o aducă de trei ori acasă, vara, de cinci ori
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
și titlul antologiei aparține unui poem aproape franciscan, în care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram arbore,/ Îmi aminteam că mă mirau/ Ciudatele aripi ale păsărilor/ Care-mi treceau pe dinainte" ("Un tempo gli alberi avevano occhi,/ posso giurarlo,/ so di certo/ che vedevo quando ero albero,/ ricordo che mi stupivano/ le strani ali degli uccelli/ che mi sfrecciavano davanti"). Cu toate acestea, mă
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
care nu o văd nu vreau să o văd o întind cu palmele negre pe ziduri atunci cînd mă rog din mine ar trebui să iasă, încet și sigur, credința în ceea ce nu este, ca puiul de lebădă cîntătoare cu aripa smulsă, pe țărmul oceanului, dintre scorpioni *** Ceara experienței mele saturate de înțelegerea întunericului s-a înfipt în perete ca un cui de care atîrnă un tablou negru și cel care va veni în preajma mea nu va mai vedea decît tabloul
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare elegantă, Puțin distrat, el salută Pe cineva necunoscut. Părea făcut să fie-n lume Și totuși când rămase singur, După golirea încăperii, își scoase haina de-mprumut Și desmorțindu-se din aripi Zbură ca-n vis pe-un geam pictat. Ce simplu... Ce simplu ți se pare Când te trezești din somn Să știi unde te afli, Să fii în miezul lumii Și să primești cadouri Doar pentru că exiști. Aceleași tabieturi, în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
oglindă Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
arătări ce nu părea să aibă ceva comun cu Strofele pentru toată lumea și cu Romanțele pentru mai târziu, avusei o clipă de ezitare din care mă scoase deodată o voce precum sunetele sparte ale unui rostogol de pietriș. Elanul pe aripile căruia îmi pregătisem un întreg discurs introductiv mi-a pierit. - "Ce dorești dumneata?" mi s-a adreat stentorial Minulescu. - Aș fi vrut să vă cunosc și să stau de vorbă cu dumneavoastră, i-am răspuns cu un glas scăzut, simțindu
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept suvenir, nu fi prost" Să poți scrie, indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur, indiferent la întîplările înspăimîntătoare din tine" Singurătatea, după un timp mai lung, dă un soi de veselie permanentă"
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
astfel încât să intre în rezonanță, să se compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
simbolicului. O dâră subțire de sânge traversează în diagonală o cruce neagră. Pe fondul întunecat al unui potir se deschide ca o fereastră o cruce de lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]