763 matches
-
bărbatul iese la suprafață și Înoată cu mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Henry se oferi să Îi fie ghid printre comorile artistice ale istoricului oraș. Ea acceptă cu recunoștință și cu o Încântare nedisimulată. Henry ajunsese la Florența venind de la Napoli, unde se dusese să Îl vadă pe Paul Jukovski, un tânăr aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris la mijlocul anilor ’70, cu pretenții de artist, un diletant, prieten cu Turgheniev și admirator Înfocat al compozitorului Richard Wagner. La vremea respectivă, el și Jukovski deveniseră chiar foarte apropiați, făcând lungi plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador să vorbesc despre nimic, tată. Este singurul lucru despre care știu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador să vorbesc despre nimic, tată. Este singurul lucru despre care știu câte ceva. — Pari să trăiești În Întregime de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei găști“. Pe urmă numai despre acela, care - „o adevărată minune!“ - supraviețuise. Cu fraze de-acum mai lungi, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
idolul meu, papa și toți popii îmi erau dușmani. Iar atunci când, mai târziu, au început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de spus. Ajunse direct la familia lui, mergînd În spirală din trecut pînă În prezent. Eddie, băiatul mamei, Thomas, mîndria familiei, bucuria lui cînd fratele său s-a interpus pe traiectoria a șase gloanțe. Cum e să fii un polițist aristocrat, descinzînd dintr-un lung șir de detectivi de la Scotland Yard. Inez, patru oameni omorîți din slăbiciune, Dudley Smith Înnebunit să găsească un țap ispășitor potrivit, pe care Ellis Loew și comandantul Parker să-l accepte drept panaceu universal. O cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mână chiar piatra pe care a ținut-o și Neil Armstrong! Rocile de pe Lună au fost o bombă, iar când călătoriile În spațiu și-au pierdut atracția, pietrele s-au transformat În piatră ponce pentru pielea aspră a doamnelor din aristocratul oraș Worksop. A urmat ușița pentru pisici care nu lasă pisicile să intre cu prada În casă: o idee bună, numai că pisicile se tot prindeau În mecanismul cu arc. Uneori invențiile tatei fuseseră deja inventate, cum au fost ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de aviditatea rapace a marilor seniori, printre care se numărau și Episcopii. Aceștia nu mai aparțineau poporului, ca în vremurile de început (căci vechii Episcopi, chiar dacă erau bogați și nobili, aparțineau întru totul poporului și practicau sărăcia), ci clasei de aristocrați invadatori și dominatori. De atunci abuzul a devenit lege: canoanele Bisericii au fost eludate prin nenumărate argumente sofistice 309, cînd nu o făceau prin violență și prin încălcări vizibile: împărțirea în patru, determinarea veniturilor ecleziastice în scopuri fixe, a fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la lichidarea cooperativei nu era împărțit asociaților, ci trebuia să fie folosit pentru înființarea de alte cooperative. Un nume de referință în concepția liberală privind cooperația este acela al lui Victor-Aime Huber, care considera necesară participarea la cooperație a claselor aristocrate. El era de părere că proletariatul german era lipsit de inițiativă și de mijloace financiare și ca urmare era necesară asistența elitei societății, nu numai pentru a întări baza financiară a cooperativei, dar, mai ales pentru a suplini incapacitatea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
era necesară asistența elitei societății, nu numai pentru a întări baza financiară a cooperativei, dar, mai ales pentru a suplini incapacitatea intelectuală și morală, precum și lipsa de experiență în afaceri a clasei de jos. Această participare la cooperativă a claselor aristocrate ar conduce la sporirea gradului de civilizație generală a asociaților. Huber aprecia că dezvoltarea cooperației trebuie să se facă în condițiile acceptării principiilor de bază ale ordinii economice capitaliste, afirmând următoarele: "Asociația nu este măcar în contradicție cu principiul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
doar „Stibbly“, îmi răspunde că nimeni din sat nu-și știe adresa corectă. Apropo de dimensiunea numelor, îmi vin în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare altă femeie din viața lor și, când se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Încăpător, mirosind Încă a acru, de la vinul pe care-l adăpostise pe vremuri. Butoaiele erau acum stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard. Poate și o țintă, niște săgeți, pentru darts. Fiindcă Tibi e bărbat de succes și-i plac asemenea accesorii. Are bani, câștigați de unul singur lucrând pe la multinaționale, deține iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Evident, unii se lansaseră în diverse speculații care încercau să lămurească misterul, dar nici una dintre ele nu fusese îndeajuns de credibilă încât să reziste. Cel care-l informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sarah Bernhardt în rolul principal. În treacăt fie spus, piesa stîrnise și în Franța, patria tuturor licențelor poetice, un scandal, cu care marea actriță de teatru (și film) era obișnuită, iar vestea era preluată de ziarele locale făcînd reclamă ereziei. Aristocratului Leon totul îi pute, de la înghesuiala prostimii cu damfurile ei la prețul insignifiant, cinema-ul la începuturi este ruda săracă a teatrului, o prăpastie desparte cele două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
neamul evreilor poloneji. Această deosebire între cele două mari neamuri ale jidovimei moderne e în genere recunoscută chiar de către istoriografi prieteni ai evreilor, precum era de ex. răposatul H. Wuttke. Dar și d. Graetz concede deosebirea aceasta, predicând mereu contra aristocraților marani. El se preface a nu înțelege simplul mers al gândurilor mele; el [î]mi substituie lucrul așa ca să facă să se crează cumcă eu n-aș fi știind că evreii poloni au fost mai blând tractați decât cei spanioli
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spirituală scurt. Spunându‑i acestea i‑a potolit mânia Împăratului. Și În felul acesta cei din Edesa au scăpat de furia Împă‑ ratului”176. Nici creștinii de neam nobil nu s‑au dat Înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să‑i fie adus și i‑a poruncit să tăgăduiască pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
, Alex.[andru] St. (c. 1875 -?), poet și publicist. Este fiul Constanței și al lui Ștefan Vernescu. Descendent al unei familii aristocrate, de intelectuali influenți în politica vremii, dar numărând și oameni de artă, V. s-a format ca autodidact. A debutat editorial cu placheta Romanițe (1899), incluzând versuri scrise în 1897-1899, urmată de Boheme (1906) și Suave flori... (1912). Atras de
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
civilizației, mai autentică și mai valoroasă sub aspect moral, Își găsea o ipostază dintre cele mai convingătoare În portretul idealizat al sătencelor românce. Atitudinea de clasă, pe care Maria Todorova o sesiza În cazul portretului dedicat țărăncilor grecoaice de către tinerii aristocrați britanici, pare să-i fie străină poetului maghiar, cel puțin În acest context. În locul conflictului de clasă dintre țăranii rudimentari și nobilii cizelați, Mátyási propune opoziția Natură - Cultură, valorizată În conformitate cu preceptele lui Jean-Jacques Rousseau. Cu toate că și Mátyási vehiculează imaginea damelor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
însă până la majorat conducerea statului a fost preluată de către Axel Oxstenstierna. Bazându-se pe relatările apocrife ale celor prezenți la ședința de consiliu, după moartea regelui Gustav, istoricul Johann Wilhelm Archenholz prezintă în lucrarea sa dialogul dintre Axel Oxstenstierna și aristocrați: „Moartea lui Gustavus,un motiv de bucurie mai mult sau mai puțin exprimată în rândul multor grupuri a fost o lovitură pentru Suedia. Un copil de numai șase ani era un substitut ineficient pentru un conducător mort. «Care este fata
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
punct de vedere social a nobilului. Ludovic al XIV-lea își supunea curtenii unei etichete stricte, care îi constrângea din punctul de vedere al comportamentului adoptat, al manierelor și al obiceiurilor vestimentare. Aceste coduri bine ierarhizate acordau privilegii în funcție de poziția aristocratului în ierarhia curții. De exemplu, era clar stabilit cine avea voie să poarte o pălărie și când, sau cine avea permisiunea să se așeze în prezența regelui. Dorim să vă prezentăm două puncte de vedere convergente privind poziția domnului De
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
beneficiile materiale având întotdeauna prioritate. Exista și o a treia posibilitate pentru fetele provenind din familii nobile, dar sărace și care nu aveau nici măcar veniturile necesare pentru a intra la mânăstire: să se angajeze pe post de guvernante ale copiilor aristocraților bogați. Această funcție era o oportunitate pentru a-și găsi un soț printre cei care frecventau respectivele familii. Indiferent însă de poziția socială, femeile trebuiau să asculte de tații și soții lor. Desigur, unele dintre ele s-au revoltat, încercând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca fiind excentrice și au fost excluse din anturajul nobililor. Singura metodă de exprimare a personalității și inteligenței feminine era prin intermediul saloanelor culturale. Salonul francez al secolului al XVII-lea a debutat ca un experiment, fiind creat de femeile nobile, aristocrate, ca o reacție la comportamentul radical al bărbaților acelor timpuri. Prețioasele, așa cum erau numite, considerau conceptul de honnête homme ca fiind trăsătura de bază a caracterului nobil al unui bărbat. Printre trăsăturile care descriau tipul ideal de bărbat erau integritatea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]