1,567 matches
-
poloneze, de a alege drumurile transportării armelor către Galiția, de a acționa în unitate cu Zablocki etc. Evident, împlinirea acestor obiective ar fi extins exagerat natura misiunii pentru care se angajase Pulawski, căci, în fond, era vorba de programul partidei aristocratice, la care M. Czajkowski a adăugat unele idei personale: repudierea democraților (neacceptată de Adam Czartoryski) și federația slavo-română, din care ungurii erau eliminați. Pe de altă parte, Czajkowski ignora deliberat poziția conducătorilor români, țintind la un fel de tutelă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care M. Czajkowski a adăugat unele idei personale: repudierea democraților (neacceptată de Adam Czartoryski) și federația slavo-română, din care ungurii erau eliminați. Pe de altă parte, Czajkowski ignora deliberat poziția conducătorilor români, țintind la un fel de tutelă a partidei aristocratice poloneze, ceea ce nu putea să ducă decât la eșecul demersurilor sale. Recomandat de Ion Ghica lui N. Bălcescu (căruia îi cerea să se înțeleagă cu Tell, Rosetti și N. Golescu în privința utilizării sale), Pulawski a ajuns în iulie la București
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Hotel Lambert prin intermediul lui Michal Czajkowski. Este vorba, neîndoielnic, de o colaborare fructuoasă care se va prelungi, după cum vom vedea, și datorită căreia Ion Ghica și-a sporit și mai mult așa-zisul său filoturcism, căci, să nu uităm, partida aristocratică în general, Michal Czajkowski în particular, își făcuseră o dogmă din loialitatea față de Poarta Otomană, ca pârghie a unui front antițarist. Pe această linie s-a mers până acolo, încât într-o notă ieșită din cancelaria Hotelului Lambert stă scris
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
răscoala, după ieșirea trupelor țariste. Acestea din urmă, după cum se știe, n-au părăsit Moldova, dar o încercare totuși de răscoală s-a produs. Ea n-a fost însă opera partidei lui Adam Czartoryski, ci a democraților. Dealtfel, emisarul partidei aristocratice, Butkiewicz, era preocupat cum să-l folosească pe D. Rallet în scopul „distrugerii influenței democraților”. Ce-i drept, Butkiewicz se străduia să unească întreaga emigrație polonă din Moldova, dar sub conducerea partidei aristocratice. La 6 iulie Butkiewicz raporta din Galați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Czartoryski, ci a democraților. Dealtfel, emisarul partidei aristocratice, Butkiewicz, era preocupat cum să-l folosească pe D. Rallet în scopul „distrugerii influenței democraților”. Ce-i drept, Butkiewicz se străduia să unească întreaga emigrație polonă din Moldova, dar sub conducerea partidei aristocratice. La 6 iulie Butkiewicz raporta din Galați că s-a întâlnit cu agentul democrat Landislas, cu care ajunsese chiar să se îmbrățișeze, cu democratul Volanski (numit și papa), cu Gueorski, căpitan recrutor care întocmea liste de voluntari și pe care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nobilimea, că ea și-a pierdut mandatul și că, în viitor, toți polonezii vor trebui să se supună ordinelor venite din Galiția, unde mișcarea era organizată pe baze populare și întrunea pe adevărații reprezentanți ai întregii Polonii. Deși emisarii partidei aristocratice n-au încetat activitatea, partida democratică este cea care a pus stăpânire pe mișcarea emigrației polone în Moldova. Din cercetările întreprinse de autoritățile moldovene și emisarii guvernului țarist rezultă că democrații polonezi realizaseră o strânsă legătură între emigrații din Moldova
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
primit de Adam Czartoryski, a intrat în legătură cu Bastide, Cintrat ș.a. prin intermediul lui Potocki Adam Czartoryski i-a cerut lui Golescu un memoriu în chestiunea averilor mănăstirilor închinate cu gândul că, înmânat capitaliștilor englezi, ar putea da unele rezultate. Șeful partidei aristocratice polone opina ca românii să pună pe primul plan apărarea față de țarism; accentul activității să fie mutat în țară, „pe lucrul” cu tineretul; această sarcină să fie încredințată lui N. Bălcescu, singurul în măsura să o înțeleagă. În sfârșit, Adam
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și intensificat, în sensul arătat mai sus, străduințele. Bystrzanowski a fost trimis cu scrisori de la Bastide (30 septembrie) la maghiari și croați, cărora li se promitea sprijin francez în cazul unui război franco-austriac, în primăvara lui 1849, în timp ce șeful partidei aristocratice trata cu Teleki planul transformării Ungariei într-un stat federal. Promisiunile franceze erau însă lipsite de temei. De altfel, agenția poloneză din Constantinopol constata, în septembrie 1848, că Aupick a înșelat speranțele puse în el, de vreme ce considera că Rusia ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altă parte, neglijarea atragerii maselor în lupta pe baza împlinirii integrale a revendicărilor fundamentale, amplificarea nejustificată a încrederii în efectele diplomației marilor puteri își au însă sursa explicației parțiale și în acel curent înrâuritor. Era însă vorba de influența partidei aristocratice. Ce-i drept, unii dintre moldoveni, după cum am văzut, C. A. Rosetti și alții în Țara Românească, erau în 1848-1849 mai apropiați de democrații polonezi. Cum se face însă, se întreba P. P. Panaitescu, că majoritatea fruntașilor români, inclusiv N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
văzut, C. A. Rosetti și alții în Țara Românească, erau în 1848-1849 mai apropiați de democrații polonezi. Cum se face însă, se întreba P. P. Panaitescu, că majoritatea fruntașilor români, inclusiv N. Bălcescu, s-au legat mai mult de partida aristocratică și nu de cea democratică ? Istoricul român observă că N. Bălcescu și ceilalți tovarăși de luptă cunoșteau ideologia celor două partide și au făcut alegerea în deplină cunoștință. Această opinie, într-adevăr, se confirmă. Noi am adăuga că, după cum am
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau mai apropiați de partida democratică. Între români nu exista o departajare atât de netă a grupărilor ca la polonezi. Gh. Magheru spunea, în februarie 1849, că „noi n-avem nenorocirea ca polonii a fi împărțiți în două câmpuri: partida aristocratică și partida democrată ! Suntem, gândesc, toți democrați ! Toți avem aceleași sentimente politice și sociale și poate numai în mijloacele practice ar fi puțină diferență”. Chiar dacă Gh. Magheru exagera, de vreme ce se vădiseră „diferențe” tactice și de concepție, nu-i mai puțin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai în mijloacele practice ar fi puțină diferență”. Chiar dacă Gh. Magheru exagera, de vreme ce se vădiseră „diferențe” tactice și de concepție, nu-i mai puțin adevărat că ele nu s-au transformat în poziții ireconciliabile. Apropierea fruntașilor mișcării românești de partida aristocratică se întemeia pe considerente cât se poate de reale și practice, explicate corect de P. P. Panaitescu: Adam Czartoryski era recunoscut ca reprezentant al Poloniei de guvernele francez și englez; revoluționarii români vedeau în Republica franceză principalul sprijin extern; democrații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Turcia și Franța”; revoluționarii români constataseră că democrații polonezi nu știuseră să se apropie de țărănime, pe când conservatorii le puteau da un sprijin concret militar și diplomatic. Pe această bază s-a operat și apropierea dintre N. Bălcescu și partida aristocratică, apropiere ce viza, după 1848, rolul primordial al factorului național. „Până când un popul - scria N. Bălcescu, la 21 ianuarie 1849, lui Ion Ghica - nu va exista ca nație, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi, când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din Dincolo de bine și de rău începe cu un enunț ce exprimă, pentru Nietzsche, o evidență: "oate înălțările tipului "om" au fost și vor fi și de acum înainte opera unei societăți aristocratice, a unei societăți care crede într-o lungă scară a ierarhiei și a diferențelor valorice dintre om și celălalt și care, într-un sens sau altul, are nevoie de sclavagism"253. Nu avem de-a face aici cu o constatare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
repertoriul lor roluri din opera Ernani. Ne referim în mod special la baritonul Mattia Battistini, cunoscut drept cel mai mare interpret al lui Carlo (Verdi îl numea “Regele baritonilor, baritonul regilor” deoarece măestria artistică a acestuia îi adusese numai roluri aristocratice). Premiera operei Ernani în Marea Britanie a avut loc la Her Majesty's Theatre din Londra pe 8 March 1845. Prima reprezentară a operei Ernani în Statele Unite a avut loc în 13 Aprilie 1847 la New York. Premieră operei Ernani la Operă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
premiera absolută din 16 Noiembrie 1850. Marietta Gazzaniga-Malespina creease rolul titular din Luisa Miller la Neapole în anul precedent. Cariera ei interpretativa a fost una de scurtă durată; numele ei dublu indică că ea deja se căsătorise, intrând în familia aristocratica Malaspina. Ea s-a retras de pe scena foarte curând după premieră. Verdi nu a fost fericit de performanță ei în niciuna din cele două opere în care a fost implicată. Gaetano Fraschini pe de altă parte, deși nu s-a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei, 1884), ca și prin Ovidiu (din drama cu același nume, 1885), el își mărturisește propriile frământări și neliniști. În Ovidiu - din care autorul trage și un libret ce urma să
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
dandysmul are legi riguroase cărora li se supun cu strictețe toți membrii, oricare le-ar fi, de altminteri, impetuozitatea și independența caracterului”1. Atunci, specifice dandy-ului „etern” s-ar dovedi „cultivarea ideii de frumos În propria lui persoană”, superioritatea aristocratică a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poartă rangul cu suverană detașare și cu acest semn distinctiv. Iar când moda lor trece, les talons rouges rămâne o metonimie destinată să țină loc În conversații (când cu ironie, când cu admirație) pentru tot ce mai poate Însemna o aristocratică eleganță. Din Întreaga suită a avant-dandy-lor veacului de aur se desprinde celebra figură a lui Lauzun. Antonin Nompar de Caumont, conte și mai apoi duce de Lauzun, cel despre care Marea Domnișoară, Domnișoara de Montpensier, vara lui Ludovic al XIV
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
până În ziua de azi mitul Brummell nu se lasă ușor descâlcit. Oricât credit am acorda slăbiciunii princiare, oricât am Încerca să explicăm reacția de apărare a unei clase Întregi pe care Brummell o reprezintă - burghezia -, conferindu-i aură și stil aristocratic, nimic nu poate lămuri până la capăt gloria cuiva care, În condiții similare, „ar fi devenit un alt Falstaff. Cel mai ilustru dintre dandy avea, cu siguranță, un farmec cu totul special, din păcate greu de perceput În zilele noastre. Paradoxal
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se facă gentlemani”1, iar modelul englez se impune Încă o dată. Eugène Sue este cel care, la 1840, În Arthur, romanul său de succes, oferă cheia explicației, ca Într-un manual: „Cuvântul acesta englezesc, gentleman, nu Înseamnă gentilhomme În accepție aristocratică. Așadar, nu «gentilom», «nobil», ci om extrem de bine crescut, educat Într-o companie selectă, de orice condiție ar fi el”2. Deoarece gentlemanii sunt Înnebuniți după cursele de cai, Franța nu se lasă mai prejos și, pe urmele unei tradiții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
semi”-dandy - Alexandru Odobescu. Pe urmele lui George Călinescu, istoricii și criticii literari l-au descris pe autorul lui Pseudokineghetikos ca pe un des Esseintes 1. Iată-l, de pildă, pe Nicolae Manolescu intuindu-i profilul de „burghez cu gusturi aristocratice”: „Se Îmbracă elegant, ține casă mare, Își dorește un echipaj; În loc să economisească, risipește. Spiritul lui practic e cu totul neburghez: capitalul strâns e unul artistic. Atât În sensul că pune preț pe valorile estetice, nu pe cele materiale (chiar luxul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
viitorul rege, prințul de Wales, și cu lordul poet, George Byron. Cine să fie individul pe care Îl exaltă nu doar cuvintele unui tardiv admirator francez, ci mai ales vorbele și gândurile contemporanilor? Un tânăr de familie bună (nu Însă aristocratică). E fiul secretarului particular al lordului North (ajuns prim-ministru pe timpul lui George al III-lea). Iar bunicul, scriu biografii, se prea poate să fi fost majordom sau chiar valet. În schimb, dinspre mamă, rădăcinile respectabilității sociale sunt ireproșabile. Familia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pildă. În 1893 Montesquiou are 37 de ani, iar Proust 22, dar notorietatea contelui e atât de mare, Încât tânărului Marcel i se pare că În fața ochilor săi se află un veritabil monument istoric. Tot ce Îi dezvăluie contele (trecut aristocratic faimos, Înfățișare extravagantă, interioare luxoase, obiecte de preț, episoade picante din propria-i viață, gesturi pline de bon ton, dar și de neprevăzut, cuvinte sclipitoare) Îl fascinează definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură. Lucru, În fond, câtuși de puțin nou sub soare, acest egoism fără țărmuri, iar o dovadă că, În firea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]