754 matches
-
unii lituanieni luterani, majoritatea lituanienilor, polonezi și unii dintre letonii catolici, ucrainieni și belarușii ortodocși și greco-uniți, popoarele musulmane de-a lungul graniței sudice a imperiului și din Orientul Îndepărtat, greci și georgieni ortodocși și armenii credincioși ai bisericii apostolice armenești. Cum influența occidentală și opoziția la autocrație a continuat să crească neîncetat, regimul a răspuns prin crearea poliției secrete și înăsprirea cenzurii pentru controlul tuturor persoanelor care militau pentru schimbare. Regimul a rămas dependent de economia bazată pe exploatarea iobagilor
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Gibraltar și Olivença). "Gurj", numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul "gürcü" (pronunțat "gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv "vir" și "Vrastan". (Sunt alte cazuri în care prefixul persan "gu-" este derivat din mai vechiul "wi-" ori "wa-"). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par să fie înrudite cu numele Iberia
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
(numele său armenesc fiind cel de Emanuel Mârzaian) (n. 1769 - d. 20 iunie 1817) a fost un negustor și diplomat armean, proprietar de han de la începutul secolului XIX. Emanuel (Manuc) Mârzaian s-a născut în anul 1769 în orașul Rusciuc (pe atunci în
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
hotărăște să îl vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău . În urma sa, rămân o tânără soție văduvă, frumoasa Mariam, și șase copii minori. Deoarece toți copiii săi erau minori la acea vreme, averea sa va fi administrată de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
cel mai puternic industrializat oraș din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai mare parte a orașului a fost transformată în ruine de forțele
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
Biserica „Sfântul Sava” este o biserică din Iași aflată pe strada Costache Negri nr. 44, între liceul „V. Alecsandri” și Biserica Armenească. Are hramurile „Sf. Cuvios Sava cel Sfințit” (5 decembrie), „Sf. Mucenic Trifon” (1 februarie), „Sf. Mare Mucenic Marina” (17 iulie) și „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Din punct de vedere cronologic este considerată ca un edificiu și așezământ monahal aparținând
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
cu două turle, este o construcție unică în țară, prin îmbinarea elementelor arhitecturale bizantine, orientale, gotice moldovenești și muntenești, fiind una dintre cele mai impresionante și mai vechi biserici ale orașului Iași, ea alcătuind împreună cu Biserica Bărboi, Mănăstirea Golia, Biserica Armenească, Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" și Mănăstirea "Sf. Trei Ierarhi" sextetul istoric al orașului Iași din perioada timpurie medievală a orașului. Ea se deosebește de celelalte biserici prin aspectul general de monolit al edificiului și prin proporții total diferite de cele
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
cele mai importante din punct de vedere numeric. Au existat și alte categorii mai "puțin numeroase" în raport cu întreaga populație a Uniunii Sovietice, dar extrem de importante în raport cu categoriile de populație afectate. De exemplu, în 1950, toți iranienii, cu excepția persoanelor de etnie armenească, au fost strămutate din RSS Georgiană. Coloniile de muncă (трудопоселение) erau metode ale exilului intern. Cea mai mare categorie a "coloniștilor pentru muncă" (трудопоселенцы) a fost cea a culacilor și membrilor familiilor lor deportați mai înaintea marilor epurări staliniste din
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
arestați și mai târziu uciși sute de intelectuali armeni), un oraș cu o comunitate armeană numeroasă și importantă. Familia bunicului după mamă, Setrak Melikian, era originară din Urmia, Persia, dar se mutase în sec. al XVIII-lea în vechiul oraș armenesc Karin (Erzurum de astăzi, care se află în estul Turciei). Familia bunicii după mamă, Sofia Melikian se refugiase în Ruse, Bulgaria, după masacrele din Imperiul Otoman din 1895. Vosganian și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Focșani, unde se
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
Licia)"Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas" și varianta tracă bazată pe "Zermos, Xermo-sígestos" sau "Zermo-sígestos". Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea "Zermi-zegétousa", prima parte comparând-o cu "harmyá" din sanscrită „vatră; cămin; familie” și cu cuvântul armenesc "zarm(i)" „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa națiunii (getice)”. Aceste încercări și altele de a afla semnificația toponimului "Sarmizegetusa" au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze. Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
era redus atât ca urmare a lungii perioade de vacanță a scaunului episcopal de la București, după alegerea lui Vazken Balgian ca patriarh suprem și catolicos, cât și a politicii ateiste dusă de regimul comunist. O serie de clădiri ale comunității armenești, printre care Casa de Cultură Armeană, clădirile episcopiei și ale școlii, fuseseră naționalizate. La 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către catolicosul Vazken I. Apoi, la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Sofia. Corpul său neînsuflețit a fost adus în România în noaptea de 13 mai, fiind depus la Catedrala Armeană "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din București. Slujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
din România: PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942. Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul liturghiei armene și anume:
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Cetatea Albă. Conform consemnării făcute de Grigore Goilav, textul inscripției menționează: "Această cruce este gravată la 416" (data aparține cronologiei armene introduse la 11 iulie 551, deci corespunde anului 967). În Transilvania este semnalată prezența aproape simultană a unei colonii armenești. Cronicarii maghiari Simon de Kezai și Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) și al regelui Ștefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
această cale a comerțului au devenit colaboratori la crearea statului național în Moldova. Așa încît armenii sunt oarecum părinții Moldovei." În Țara Românească, armenii s-au așezat mai târziu, în secolul al XIV-lea, venind din Armenia și Crimeea. Prezențe armenești sunt menționate în anii 1400-1435 la București, Târgoviște, Pitești, Craiova, Giurgiu, iar începând din 1500 este semnalată existența armenilor la Babadag, în Dobrogea. Căderea Constantinopolului în 1453, ocuparea Crimeii în 1475, precum și alte evenimente din secolele al XVI-lea-al
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ocuparea Crimeii în 1475, precum și alte evenimente din secolele al XVI-lea-al XVII-lea au adus alte valuri de imigranți armeni în Muntenia. În secolul al XVI-lea, când Târgoviștea era capitala principatului, aici se formase o importantă colonie armenească, iar în secolul al XVII-lea vin și se stabilesc la București și la Pitești armeni din Bulgaria, care se așezaseră acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1917), strânse legături comerciale. Drumul negustorilor armeni din Crimeea spre Galiția, în secolele al XII-lea - al XIII-lea, trece prin Cetatea Albă. Așa se explică faptul că aici, unde în secolul al XII-lea a fost înălțată prima biserică armenească din Țările Române, s-au păstrat cele mai vechi urme ale prezenței armenilor în această regiune. La epigraful anterior menționat, se pot adăuga alte mărturii: o inscripție religioasă din 1174 și monede bătute de regii Armeniei Ciliciene, cu care negustorii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și la Lemberg, iar de acolo au trecut în Camenița și în Moldova. Întrucât în 1365, Eparhia armeană din Lemberg primea sub jurisdicția sa pe armenii din Moldova, se poate deduce că în centrele comerciale importante existau de-acum colonii armenești. Cel mai vechi monument arhitectonic clădit de armeni pe aceste meleaguri și păstrat până astăzi este biserica Sfânta Maria din Botoșani, târnosită în 1350, așa cum afirmă Nicolae Șuțu în "Notion statistiques sur la Moldavie" (Iași, 1849): ""Din secolul al XI
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1354 poate fi încă o dovadă a vechimii lăcașului și, implicit, a coloniei din Botoșani. În orice caz, lăcașul reprezintă dovada existenței târgului Botoșani la 1350, deci cu un veac mai devreme decât atestările documentare cunoscute. La rândul său, biserica armenească Sfânta Maria din Iași, pe a cărei piatră de fondare, încastrată în bolta de la intrarea în edificiul actual, este gravat anul 1395, constituie un atestat de existență a orașului, de vreme ce armenii își construiau bisericile mai întâi din lemn, deci ei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
așezaseră acolo chiar mai de mult. Textul epigrafului este: ""Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia bisericii Sfînta Născătoare de Dumnezeu, prin osteneala părintelui Iacob și a lui hagi Marcar și Grigor. 1395"". Episcopul Melchisedec scrie în "Inscripțiunile bisericilor armenești" din Moldova: N. Bogdan, în monografia sa "Orașul Iași" (Iași, 1913), argumentează: Dacă lucrul acesta este așa, atunci e o dovadă mai mult că orașul Iași exista cu mult mai înainte de data citată (=1395), cu unul sau două veacuri cel
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
să se așeze într-un număr așa de mare, ca să poată să-și zidească o biserică costisitoare și impunătoare, trebuia ca orașul acesta să fi existat de multă vreme și să-și fi avut o populație numeroasă și cuprinsă."" "Coloniile armenești din Moldova" - spune Iorga - au constituit prima burghezie a orașelor moldovenești." Rolul armenilor așezați în Moldova înainte de întemeierea principatului a fost, deci, acela de a fi creat nuclee stabile, care apoi au fost dezvoltate prin venirea din Crimeea a negustorilor
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voevod, Domn al Țării Moldovei cu fratele meu Bogdan, facem cunoscut cu această scrisoare a noastră tuturor bunilor pani cari vor privi la această scrisoare sau o vor auzi, că acest adevărat Ohanes, episcop armenesc, a venit la noi, la scaunul nostru cel moldovenesc și s-a prezentat nouă cu drepte scrisori ale patriarhului ecumenic Antonie de Constantinopol pentru că pe patriarhul lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
la această scrisoare sau o vor auzi, că acest adevărat Ohanes, episcop armenesc, a venit la noi, la scaunul nostru cel moldovenesc și s-a prezentat nouă cu drepte scrisori ale patriarhului ecumenic Antonie de Constantinopol pentru că pe patriarhul lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul domnului nostru Vitovt. De asemenea ne-a jurat Domniei noastre să primească și să așeze toată rînduiala bisericească. Deci noi am dat episcopului armenesc Ohanes bisericile armenești și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
pentru că pe patriarhul lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul domnului nostru Vitovt. De asemenea ne-a jurat Domniei noastre să primească și să așeze toată rînduiala bisericească. Deci noi am dat episcopului armenesc Ohanes bisericile armenești și pe popii lor. În întreaga noastră țară va avea putere asupra armenilor cu dreptul său episcopal. I-am dat scaun la Suceava, în cetatea noastră. Care dintre armeni îl veți cinsti, va fi ca și cum ați face
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul domnului nostru Vitovt. De asemenea ne-a jurat Domniei noastre să primească și să așeze toată rînduiala bisericească. Deci noi am dat episcopului armenesc Ohanes bisericile armenești și pe popii lor. În întreaga noastră țară va avea putere asupra armenilor cu dreptul său episcopal. I-am dat scaun la Suceava, în cetatea noastră. Care dintre armeni îl veți cinsti, va fi ca și cum ați face-o pentru noi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]