1,328 matches
-
spațiul în cele patru direcții ale sale (sus, jos, dreapta, stânga) și este pe larg utilizată în plan profan: simbolul săgeții figurează pe numeroase pancarte și logouri. Astfel, înainte de a evoca lupta, ea pune mai ales accentul pe alegerea direcției. Armură, scut, coif Armura, scutul și coiful nu sunt arme ofensive, ci defensive. Apariția lor în vis evocă, prin urmare, atitudinea defensivă a subiectului. Acesta nu înfruntă, ci evită. Nu încearcă să câștige, ci să nu piardă. Visul poate deci să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
patru direcții ale sale (sus, jos, dreapta, stânga) și este pe larg utilizată în plan profan: simbolul săgeții figurează pe numeroase pancarte și logouri. Astfel, înainte de a evoca lupta, ea pune mai ales accentul pe alegerea direcției. Armură, scut, coif Armura, scutul și coiful nu sunt arme ofensive, ci defensive. Apariția lor în vis evocă, prin urmare, atitudinea defensivă a subiectului. Acesta nu înfruntă, ci evită. Nu încearcă să câștige, ci să nu piardă. Visul poate deci să dezvăluie temerile, care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
actuală presupune un pericol, de unde necesitatea de a se proteja. Dar dacă te protejezi prea mult, nu îți mai asumi nici un risc. Visul nu este realitatea: casca poate fi abandonată. A o păstra înseamnă să nu te dăruiești. În plus, armura și coiful maschează ideile și intențiile. Pot deci sugera atitudinea puțin directă și disimulată a celui care visează sau a celor din jurul său, în funcție de cine le poartă în vis. Bombă, exploziv, tun Sunt armele cele mai radicale și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Todorov, Manfred Bierwisch, Th. S. Sebeok, Roland Posner), autoarea face un reconfortant exercițiu de asumare firească, până la ștergerea oricărei diferențe, a oricărei alterități culturale. Continente, țări și orașe sunt străbătute cu vie curiozitate, transmisă cititorului nu fără umor. Următorul volum, Armura de sticlă (1995), reunește eseuri dense, exacte și originale, în care opera unor importanți autori din spațiul anglofon (Henry James, Joseph Conrad, James Joyce, Lawrence Durell ș.a.) sau din cel românesc (Sorin Titel, Mircea Horia Simionescu, Nicolae Breban, Livius Ciocârlie
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
românesc (Sorin Titel, Mircea Horia Simionescu, Nicolae Breban, Livius Ciocârlie, Costache Olăreanu) este discutată cu instrumentele semioticii literare și, acolo unde e cazul, din unghiul postmodernismului. Este relevată, cu serioase argumente expuse elegant, capacitatea romanului de a face superfluă perpetuarea „armurii de sticlă”, adică a sistemului de prejudecăți literare cu care cititorul răspunde provocărilor lansate de evoluția neîntreruptă a genului proteic. Dificultăți mereu noi, dar și tot atâtea motive de fascinație derivă din dereglarea mecanismului narativ prin mistificări și trucuri literare
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
atâtea motive de fascinație derivă din dereglarea mecanismului narativ prin mistificări și trucuri literare extrem de productive. B. a mai publicat, singură sau în colaborare, cărți, cursuri și manuale de literatură engleză și de poetică. SCRIERI: Zile și semne, Timișoara, 1994; Armura de sticlă, Timișoara, 1995; The Protean Novelists, Timișoara, 1995; Corridors of Mirrors, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Pia la drum, O, 1994, 6; E. Ghiță, Pia Brânzeu, „Jours et signes”, „Caiet de semiotică”, 1994, 10; Adriana Babeți, Acomodări, O
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
Protean Novelists, Timișoara, 1995; Corridors of Mirrors, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Pia la drum, O, 1994, 6; E. Ghiță, Pia Brânzeu, „Jours et signes”, „Caiet de semiotică”, 1994, 10; Adriana Babeți, Acomodări, O, 1995, 5; Ion Buzera, Resturile armurii, R, 1995, 9-10; Monica Spiridon, Identități paralele, RL, 1998, 29; Opriță, Anticipația, 556. D.B.-D.
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
ca Desdemona să fie iarăși nouă. După cum am spus, Lefty o mai zărise pe sora lui dezbrăcată, dar corsetul avea strania putere de a o face să pară cumva și mai goală: o transforma Într-o ființă prohibită, Îmbrăcată În armură, cu un miez blând pe care trebuia să-l găsească. Când Îi desfăcea copcile, ea se deschidea dintr-o dată. Lefty se urca pe Desdemona și cei doi aproape că nu se mișcau - valurile oceanului făceau toată treaba. Perifescența lor exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încurajat de un pahar de Rioja nobil, uit de jena mea fizică și Îmi Îngădui să sper. Costumul făcut la comandă dispare. La fel și cămașa Thomas Pink. Persoana cu care sunt e invariabil impresionată de condiția mea fizică. (Sub armura costumului mei la două rânduri e altă armură, de mușchi lucrați la sala de forță.) Dar protecția ultimă, boxerii mei discreți, Încăpători, pe ăștia nu mi-i dau jos. Niciodată. În schimb plec, inventând tot felul de scuze. Plec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de jena mea fizică și Îmi Îngădui să sper. Costumul făcut la comandă dispare. La fel și cămașa Thomas Pink. Persoana cu care sunt e invariabil impresionată de condiția mea fizică. (Sub armura costumului mei la două rânduri e altă armură, de mușchi lucrați la sala de forță.) Dar protecția ultimă, boxerii mei discreți, Încăpători, pe ăștia nu mi-i dau jos. Niciodată. În schimb plec, inventând tot felul de scuze. Plec și nu le mai caut niciodată. Așa cum fac bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum nu se poate mai banal. Cine era acel moșneag atât de îmbătrânit? Părul lung și alb i se revărsa pe umerii lați. Fața împrumuta o nuanță albăstruie, iar ochii erau de un alb-gălbui. Era îmbrăcat într-un fel de armură de luptă, dar așa ceva eu nu văzusem până acum... Stătea singur pe ceva ce semăna cu un tron din piatră. Stătea afundat în gânduri într-o peșteră mare. Era un fel de platformă, făcută din blocuri de piatră ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de zăpadă se puteau auzi motoarele suprasolicitate ale tancurilor care abia reușeau să urce panta înghețată. Erau de un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte două tancuri, părăsite când s-au retras Gardienii, trapele a două dintre ele s-au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi... de ce? — Dacă nu sunt suficient de agili, îi răpune greutatea pro priei armuri. Tactica adversarului este să-i facă să se împiedice și să cadă. — Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă cucurigu. Dacă trebuie să pieri tu, ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E mai amuzant așa. Și-așa nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E mai amuzant așa. Și-așa nu mai pot face singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovind cu sulița-n nisip. Îl fac să fugă din ring. — Să te lași greu pe el, Manos. — O să mă las. Ce durează atâta? — Iese imediat. Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele protejate de armura acoperită cu piele de bou, cu hățurile-n mâna stângă și sulița-n dreapta, cu pălăria largă trasă pe ochi, ca să-i protejeze de lumina reflectoarelor, privind poarta Îndepărtată a torilului. Urechile calului tremurau. Zurito Îl mângâie cu mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Din precauție, burgundul își trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia, odată ieșiți de pe cărare, apărură în luminiș să se convingă că erau feriți de surprize. Călăreau pe cai întru totul deosebiți și purtau un splendid echipament de luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o clipă mai târziu, apăru o jumătate de duzină de călăreți ce îi veneau în întâmpinare, cu toții la pas; aceștia se opriră curând înaintea lui Richelmus. Bărbatul ce conducea grupul, pe la patruzeci de ani, grizonat și îmbrăcat elegant, dar fără armură, schimbă câteva cuvinte cu heraldul, apoi se îndreptă către el. — Salutare, Aulus Sebastianus! exclamă, întinzându-i palma deschisă, după obiceiul roman, și măsurându-l cu o privire iute, scormonitoare, ce nu lăsa să se piardă nimic din spontaneitatea zâmbetului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]