119,094 matches
-
trădat idealurile revoluționare, acuzabil mâine de a le fi avut), Tibor Dery (câteva din prozele acestui scriitor comunist, închis după masacrul de la Budapesta, au fost pentru mine primul mare răspuns literar, nonpropagandistic, dat stalinismului). Floarea cea mai aleasă a secolului, arta modernă a anilor douăzeci și treizeci, a fost chiar triplu cenzurată: mai întâi de către tribunalul nazist, în calitate de ENTARTETE KUNST, "artă degenerată" apoi de către tribunalul comunist ca "formalism, elitism străin poporului"; și, în fine, de către tribunalul capitalismului triumfător, în calitate de artă îmbătată
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
masacrul de la Budapesta, au fost pentru mine primul mare răspuns literar, nonpropagandistic, dat stalinismului). Floarea cea mai aleasă a secolului, arta modernă a anilor douăzeci și treizeci, a fost chiar triplu cenzurată: mai întâi de către tribunalul nazist, în calitate de ENTARTETE KUNST, "artă degenerată" apoi de către tribunalul comunist ca "formalism, elitism străin poporului"; și, în fine, de către tribunalul capitalismului triumfător, în calitate de artă îmbătată de iluzii revoluționare. Cum este posibil ca șovinul Rusiei sovietice, făcătorul de propagandă versificată, cel pe care Stalin însuși îl
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
secolului, arta modernă a anilor douăzeci și treizeci, a fost chiar triplu cenzurată: mai întâi de către tribunalul nazist, în calitate de ENTARTETE KUNST, "artă degenerată" apoi de către tribunalul comunist ca "formalism, elitism străin poporului"; și, în fine, de către tribunalul capitalismului triumfător, în calitate de artă îmbătată de iluzii revoluționare. Cum este posibil ca șovinul Rusiei sovietice, făcătorul de propagandă versificată, cel pe care Stalin însuși îl numise "cel mai mare poet al epocii noastre", cum este posibil ca Maiakovski să rămână totuși un poet imens
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
că ele toate trimit la "un corp aflat în învelișul altui corp"; prin urmare (Ci) înseamnă "înveliș". Astfel, limbajul transrațional încetează de-a mai fi de dincolo de rațiune. El devine joc pe baza unui alfabet conștientizat de noi, drept o artă nouă pe care deja o putem prevedea. Limbajul transrațional se întemeiază pe două premise: 1) Consoana inițială a unui cuvânt dirijează întregul cuvânt, poruncindu-le celorlalte componente ale acestuia. 2) Cuvintele care încep cu aceeași consoană sunt unite de un
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
propagandistică și de umilință estetică, ci și ridicarea acestuia la cote unice de autonomie și de expresivitate. Pentru a rememora acest episod trist al dispariției omului, dar și spre a marca încă o dată prezența nemijlocită a artistului, Muzeul Național de Artă i-a organizat o amplă expoziție. Acțiune cu un caracter comemorativo-retrospectiv, această expoziție nu este, însă, nici una strict sentimentală, după cum nu este nici o retrospectivă propriu-zisă. Deși ea reunește un impresionant număr de lucrări - pictură, grafică sculptură - care acoperă toate marile
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
este niciodată captiv într-o singură formă, oricît ar glosa pe marginea ei, ci întotdeauna instalat în interiorul unor mari obsesii care depășesc cu mult suma reprezentărilor concrete ale acestora. într-un mod inexplicabil și bizar, recenta expoziție de la Muzeul de Artă induce o falsă perspectivă asupra picturii lui Alin Gheorghiu, fixîndu-și două criterii care se anulează reciproc: criteriul cronologic (incomplet) și cel tipologic (și el parțial). Operîndu-se cu aceste jumătăți de măsură - marcarea unor momente în locul stabilirii unor cronologii și substituirea
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
pluralitatea de unghiuri necesită o abordare multiplă. Ar rezulta că posibila definiție ar fi suma ori sinteza definițiilor parțiale, date fiecărui aspect în parte. Dar și aceasta e doar o aproximare, pentru că am ales punctul de vedere al operei de artă" (p. 214). în lipsa unor definiții de conținut, postmodernismul este definit pe criterii... geografice. Mircea Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
așa cum o face Umberto Eco, pe urmele lui Roland Barthes, ca o redescoperire a plăcerii textului. Scrie Barthes: „Clasicii. Cultura (cu cît mai multă cu atît plăcerea va spori, va fi mai diversă). Inteligența. Ironia. Delicatețea. Măiestria. Siguranța: o întreagă artă de a trăi. Plăcerea textului se poate defini printr-o practică (fără vreun risc al reprimării); un spațiu și un timp al lecturii: casa, provincia, înainte de prînz, lampa, familia acolo unde trebuie, deci nici aproape, nici departe (Proust în camera
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
concretă de valoare a unor opere (deși este vorba și despre asta), cît lipsa principială a calității din unele categorii de opere. Cele mai importante sînt în număr de șase. 1. Literatura melodramatică. Se bazează pe confuzia dintre viață și artă, exploatînd în mod necinstit emoțiile naturale ale cititorilor. Există emoții așa-zicînd universale și inevitabile, stîrnite în noi de evocarea unor boli incurabile, mai ales dacă ating oameni tineri, de moartea prematură a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă ni se pare o impostură literară. 5. Literatura demodată. Oricît ne-ar displăcea ideea, există în artă și mode. Mòdele sînt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară ș.a.) a unor curente sau mișcări literare. Adică a părții care se perimează, prin schimbarea concepției artistice ori din alte cauze. Sînt și azi destui poeți care nu văd
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
și cu toate"? Sau care, amintindu-și de un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la cultura, la arta, literatura europeană, are în el o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
femeiești, poate să dea loc la critici acerbe. În genere, locul poeziei a fost delăsat În favoarea altor interese mai palpabile. Totul devine mai materialist, mai egoist, mai neomenos. De aceea mulți poeți care persistă să creadă că poezia este o artă și un scop În sine la nivel de profesie, Încearcă să se adapteze cerințelor prin producerea unor poezii diferite de cele scrise de Eminescu, sau de alți mari poeți ai noștri. Eu cred că rostul poeziei este acela de a
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult să conserve, să păstreze, să ia în custodie, o frântură a lumii în care trăim. Si deja acest simplu fapt e o performanță uriașă. Nu cred deci în schimbările realității petrecute sub
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
încît sugestia virtualităților senzuale captivează sistematic pe cititor. Efectul de lectură scontat și obținut se explică, poate, și prin dozarea, mai degrabă intuitivă, a conotațiilor arhetipale pe care Animus și Anima le angajează universal în fenomenul uman. Hortensia Papadat-Bengescu deține arta, aproape imposibil de raționalizat, dar constant detectabilă în scrieri - în pofida inegalităților stilistice evidente -, a etalării feminității prin întîlnirea celor două orizonturi existențiale: "Ea (Sephora) nu are nevoie să-și măsoare vorbele... e o copilă nevinovată și aruncă fără sfială lațul
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Dimineața". Din succesiunea titlurilor, așa cum sunt adunate laolaltă între coperțile ediției, devine vizibilă unitatea de conținut a textelor și impulsul care le guvernează: cutezătorul spirit critic al autoarei, neabătutele ei virtuți și merite cărturărești, mobilitatea gândirii pe spațiul ideologiei, literaturii, artelor, educației, trăsături în stare să asigure continuitate scrisului în răstimpul diferitelor vârste ale Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Care sunt preocupările acestei scriitoare care, la vremea ei, provocase acerbe polemici și contestări mai mult decât aprecieri, deși N. Iorga și G. Ibrăileanu
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
în trei părți, s-ar putea spune trei studii ale unuia și același pelerinaj, depinzând unele de altele ca în Divina Comedie a lui Dante". Câtă valoare și importanță atribuie Izabela Sadoveanu culturii o spune răspicat ori de câte ori are prilejul. În Artă și morală publicată în 1907: "Criticul trebuie să fie cult", adică "să aibă putința de a înțelege opera artistului în cele mai fine nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
des și la cât mai mulți dintre scriitorii noștri?" Întrucât tot nu am posibilitatea să cuprind aici, prin exemple varietatea preocupărilor Izabelei Sadoveanu și calitatea interpretărilor ei, încerc să mă fixez doar asupra felului cum tratează traducerea, ca problemă de artă literară. Traducerile sunt "interpretul unui popor pe lângă altul, schimbul de idei și sentimente care face să circule viața și să reînnoiască sufletele...". Observația cu oarecare tentă de teoretizare, apare în prezentarea volumului Tălmăciri al lui Șt. O. Iosif. Aplicarea în
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Nu a rămas astfel decât intelectualismul pirandellian gol, care e un reziduu ce nu poate da cu nici un preț savoarea, complexitatea, jocul de nuanțe din opera originală." Motivul, dat de Izabela Sadoveanu: "pentru că eroii și eroinele sale sunt străine de artă, pentru că nu sunt artistic rezolvate" sau, pentru că "partea cea mai bună din opera lui Pirandello este aceea în care Pirandello nu e pirandellist" țin de universul cunoștințelor ei. Ediția debutează cu o cuprinzătoare, documentată și sistematică prefață, intitulată Izabela Sadoveanu
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
cât și ca ofertant" (e-market.e-licitatie.ro). Destule exemple, cum spuneam, nu mai au nici măcar scuza evitării cacofoniei: "Aveți nu numai 45 de ani de la prima expoziție, ci și aproape tot atâția ca și profesor la Facultatea de Arte" (ziuadevest.ro, arhiva); "a lucra în Canada ca și student străin" (alocanada.com); "numai medicul acreditat de casa de asigurari ca și medic de familie" (medfam.ro); "aceste măsuri ar avea ca și efect... " (lga.ro). Sînt autori sau traducători
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
totul de izbeliște. Dacă mai este nevoie să arătăm spiritul adevăratei Transilvanii (nu acea imbecila invenție care se numeste Dracula-land), să deschidem poartă gotica a Muzeului sibian, inaugurat la 1817, si sa pomenim moștenirea culturală lăsată de magnificul colecționar de artă, de prea luminatul baron Samuel Brukenthal, urmașilor transilvăneni... Joris Hoefnagel (1542) Fructe și insecte, miniatură, Fructe, flori și fluturi; Jan Breugel - Flori și fluturi; Anton van Dyck (1599) - Moartea Cleopatrei - șarpele așezat pe sân că un prunc pe care l-
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
Literaturii, Arhiva Națională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune și Teatrul Național. O bună parte din cuprinsul cd-romului poate fi, de altfel, consultată gratuit pe internet, la adresa www.caragiale.net, site care a fost nominalizat pentru premiile Internetics 2002 (secția "Artă și Cultură"). Nu-i puțin lucru să poți trece, printr-un simplu clic, de la un domeniu la altul, cercetând, de exemplu, legătura dintre O noapte furtunoasă și schița șCetățeanul Ghiță Calupț, unde jupân Ghiță e un fel de nenea Dumitrache
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
trăsăturile distinctive ale raportării sale la lume: "Auto-configurarea prin limbă a devenit o pasiune pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii, gândurile trebuiau să fie inextricabil legate de forma lor lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea limbii ar suferi o pierdere considerabilă dacă cuvintele lui ar fi să fie exprimate în oricare alt mod." (p.
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
cazul cel mai prost stânjenitoare și mai bine uitate, sau cel puțin ignorate cu tact." (Nietzsche: Life as Literature, Harvard University Press, 1985, p. vii) Nietzsche a scris, de exemplu: "Ca să ai un teren amplu, adânc și fertil pentru dezvoltarea artelor, marea majoritate trebuie să fie supusă, servil, necesităților vieții, pentru a servi astfel o minoritate dincolo de măsura nevoilor sale individuale." (p. 148) Foarte important de remarcat este faptul că aceasta nu era, din partea lui Nietzsche, pur și simplu o încercare
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
destindere" însemna începutul construirii unei Românii normale: "Eram lipsiți de inhibiții, relativa libertate de mișcare de care beneficiam părea definitiv cîștigată, proiectele ne asaltau spiritele cu aceeași frecvență și intensitate cu care veneau spre noi cărți, filme, muzică, expoziții de artă pînă atunci interzise". Dar speranțele i s-au văzut curînd puse la încercare de unele "nedumeriri", construcția visată "dădea semne de șubrezenie" ce se aglomerau. Mai cu seamă din pricină că nu era cu putință identificarea indiciilor unei rezistențe reale pe care
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]