52,493 matches
-
lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale sistematic reprimate în anii comunismului, iar cea de-a doua a încercat, destul de timid la început și din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce tendința
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
se constituie în alternative reale. Cele mai tinere promoții de artiști, pentru care mitul valorilor naționale, cu explicita sa coloratură ideologică, nu mai reprezintă un subiect de fascinație, iar spațiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogățit peisajul artistic românesc adăugîndu-i o altă dimensiune: aceea a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele atitudini mai sus amintite, această nouă tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscită demnitatea obiectuală a produsului artistic. Pe cont propriu sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia, dacă îi spunem dezordine, n-am
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
fără nici un indiciu despre autor, fără nimic altceva decât sugerată libertatea de a aproxima o situație doar din textul cu pricina. Pare a fi vorba de un îndrăgostit la primul impuls liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacție pentru a și-o găsi publicată cât mai curând. Astfel, Luna va fi un prilej de bucurie, o declarație de iubire: „Ei i se pare că luna seamănă cu o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
sa este încă aproape ignorată, mai puțin, evident, în cercurile de specialitate. Acolo unde el este consacrat de multă vreme ca un arhitect îndrăzneț și original, atît cît originalitatea mai reprezintă în modernitate o problemă individuală, integrat ideilor și orizontului artistic european, care purifică volumul și armonizează spațiile, concomitent cu valorificarea expresivității intrinsece în detrimentul decorului anex.
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că această mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
informații în profunzimea operei sale, va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
drepte). Motivul avea să reapară pentru a doua oară în 1912, odată cu marmura intitulată O muză. Și în același an, din nou, odată cu vestita Domnișoara Pogany, expusă după cum se știe în premieră absolută la București, în anul 1914, la “Tinerimea Artistică” (de acolo, rămânând nevândută, Brâncuși a dăruit-o soților Storck; astăzi ea se află undeva în afara granițelor României, într-un litigiu încă nesoluționat - în loc să fi fost firesc cumpărată la un preț modic). Încheind scurta noastră prezentare, trebuie să subliniem că
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
mitică și deci toate demersurile prin care mintea omenească inventează și dezvoltă sens, într-un mod care nu este reglat nici de logică, nici de știință. De aceea, cred, imaginarul a devenit un termen care merge dincolo de artă, de creația artistică, dincolo de lumea romanului sau a poeziei și ne permite interogații asupra credințelor în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare. Imaginarul permite așadar progresiv să fie raportat la un mare număr de probleme nu
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
inhibe capacitatea de a crea noi înșine imagini, sub formă de reverii și creații poetice sau sub formă de opere de artă. Criza din artă este poate tocmai un simptom al acestei dificultăți de a-i da adevăratul loc imaginației artistice, fiindcă multe producții artistice sînt foarte conceptuale astăzi, ele se sprijină pe programe teoretice, necesită comentarii filozofice sau speculative și arată bine secătuirea imaginației onirice sau poetice. Într-un cuvînt, prea multe imagini ucid imaginația. M. C. - Sînteți în relații
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
crea noi înșine imagini, sub formă de reverii și creații poetice sau sub formă de opere de artă. Criza din artă este poate tocmai un simptom al acestei dificultăți de a-i da adevăratul loc imaginației artistice, fiindcă multe producții artistice sînt foarte conceptuale astăzi, ele se sprijină pe programe teoretice, necesită comentarii filozofice sau speculative și arată bine secătuirea imaginației onirice sau poetice. Într-un cuvînt, prea multe imagini ucid imaginația. M. C. - Sînteți în relații cu mai mulți cercetători
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Cenaclul Flacăra era el însuși un personaj poftitor de putere, o putere mai mică, de slugă ce se poate folosi de anumite privilegii în numele stăpînului. Nu era (...) un scriitor oarecare, ci unul care își începuse mai mult decît promițător cariera artistică, numărîndu-se printre cei cîțiva tineri bătăioși ale căror glasuri-care cereau o și mai rapidă democratizare a culturii române - începuseră, după 1965, a fi auzite (nu și ascultate). Pentru ca ipochimenul să aibă un prestigiu și mai bine conturat și o mare
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
autor de aceeași vârstă cu cronicarul său, cu asemănătoare opinii și puncte de vedere, dintr-un mediu destul de bine cunoscut, poate fi, în variabile proporții, o norocoasă lovitură, precum și/sau o capcană la adresa spiritului critic, acela care pune nota reușitei artistice, în primul rând. Singurătatea alergătorului de cursă scurtă, romanul d-nei Gina Sebastian-Alcalay, apărut la Editura Albatros, este, la doar simpla ochire, un titlu polemic, răspunzând altuia, de largă circulație, dar cu grăuntele său enigmatic. La lectură, romanul se dovedește un
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
carte se numește Cvartet, cea de a doua Ars amandi, scrisori, scrisori, scrisori, cea de a treia Nisipurile mișcătoare. Natalia, eroina, la vremea unor necesare reevalări existențiale, a dus, de-a lungul deceniilor o fără de odihnă luptă întru ocrotirea carierei artistice a fiului, geniu muzical în formație, și, cu vorbele ei, o disproporționată bătălie pentru o casă și o slujbă. A avut două căsătorii, între ele câțiva amanți mediocri, certuri și împăcări între prieteni și în familie. Ceea ce ar situa-o
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice fără de care tranziția românească ar fi
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
Marcus, cuprinzând un interviu luat de Gabriela Melinescu Profesorului C. Foiaș, binecunoscut matematician, acum cca. 30 de ani. Tema articolului este deosebit de incitantă: raportul între artă și știință. Comparând relațiile lui Birkhoff și Foiaș pentru valoarea estetică a unei opere artistice sau științifice, rezultă din ambele că această valoare este proporțională cu ordinea (entropia informațională scăzută) și simplitatea (economia de mijloace). În acest fel se revine oarecum la concepțiile din Antichitate, dar și la ideile unor savanți moderni care apreciază că
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
de teatru și desenator, Jean Cocteau (1889-1963) a fost unul din creatorii cei mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru ce capta “aerul timpului”, îmbrățișînd sau precedînd toate curentele artistice de pînă la 1950. Unui Cocteau proustian i-a urmat un Cocteau avangardist, apoi unul neoclasic, fără a-l mai socoti pe cel oniric și feeric. Inovatorul în planul creației a fost dublat de un personaj proteiform, un auto-ficționar ce
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici nu au de ce, ca și politicienii), poemele publicate sunt de multe ori foarte bune, uneori sunt îngrozitoare (vivisecții și disecții fără acoperire artistică), nu există polemici serioase pe marginea unor cărți noi, dar există polemici cu „cuțitul pe masă” din varii motive, uneori puerile, mai apar și „mamuți” ce vorbesc evlavios ori academic despre soarta literaturii române. Ce lipsește presei literare actuale? Dacă
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
al celor care, este adevărat, au suferit în anii 1945-1989. Viitorul literaturii nu se hrănește din vaiete. De asemenea, publicațiile au nevoie de o permanentă înnoire a colaboratorilor. Desigur, titularii de rubrici sunt necesari, dar, de pildă, „Adevărul literar și artistic” și-a restructurat conținutul, eliminând aproape orice colaborare din afară, ceea ce nu cred că va atrage mai mulți cititori, ci dimpotrivă. În concluzie, presa literară trebuie să renunțe (imperativul folosit de mine „trebuie” luat cum grano salis”) la „academismul și
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
primite de-a gata”, fie invidios. Chiar Șerban Cioculescu, care se opune teoretic judecării operelor literare de pe poziții ideologice sau moralizatoare, condamnă acuzele ce i se aduc lui Eliade doar pentru că vin din partea unui neavenit (“un neom sub raportul existenței artistice sau mai în genere publicistice, dl. N. Georgescu-Cocoș, care în viața sa n-a semnat un articol gazetăresc remarcabil sau o pagină bună de literatură”), în vreme ce campania lui Iorga împotriva lui Arghezi i se pare o reacție justificată doar pentru că
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
și cel mai recent și localizat mai larg, al lui Sorin Marin. După depășirea acestor dificultăți, să le zicem administrative, se naște, însă, o nouă problemă, de data aceasta mult mai gingașă; aceea a participării propriu-zise și a finalizării ei artistice. Cum trei dintre cei doisprezece participanți, pentru că, finalmente, cei șase pictori au devenit, din rațiuni aritmetice, opt, au obținut premii cuprinse între douăzeci și zece milioane de lei, o radiografie, fie ea și sumară, a comportamentului creator este absolut obligatorie
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
cuprinse între douăzeci și zece milioane de lei, o radiografie, fie ea și sumară, a comportamentului creator este absolut obligatorie. Iar acest comportament trebuie privit din două direcții: mai întîi, din perspectiva lucrării finalizate, a consistenței și a valorii ei artistice și, în al doilea rînd, din aceea a capacității de a comunica liber, fără inhibiții și fără crispări, cu datele mai mult sau mai puțin vizibile pe care spațiul ți le pune la îndemînă. Iar spațiul Deltei nu este unul
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu funcționează ca un real partener într-un eventual dialog creator. Din factor activ, cu sugestiile și cu presiunile sale specifice, el devine un spațiu pasiv, o simplă anvelopă pentru un demers artistic dinainte verificat și pentru un program deja stabilit. Cea de-a doua categorie de artiști acoperă perfect imaginea cameleonului, a realității care se adaptează și comunică formal fără a-și schimba, însă, natura ei profundă. Deși evident receptivi la mediul
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
sensibili ai acestora. Ei localizează în imagine segmente explicite ale naturii pe care doar le colorează afectiv în funcție de structura și de stilistica individuală. Viziunea personală se întîlnește confortabil cu elemente de culoare locală și împreună creează un gen de construcție artistică în care circumstanțialul și atemporalul nu se mai diferențiază. În copleșitoarea lor majoritate, artiștii, atît de fragezi ca experiență, ca operă și, nu în ultimul rînd, ca stilistică, au avut comportamentul melcului: adică au venit cu atelierul în spate fără
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]