50,009 matches
-
suflet muncile lor ca și cum ai avea mâna cea mai îndemânatică. Să zugrăvim, dar, în suflet pe cei întinși pe jăratec, pe cei aruncați în căldări, pe cei înecați în mare, pe cei strujiți, pe cei trași pe roată, pe cei aruncați în prăpastie, pe cei ce s au luptat cu fiarele sălbatice, pe cei azvârliți în gropi, pe toți mucenicii, așa cum fiecare și-a sfârșit viața, ca, prin varietatea acestor picturi făcându-ne frumoasă casa sufletului nostru, să o facem locaș
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
către Evrei, omilia V, p. 109) „Oare nu doriți acum mucenicia? Oare nu suferiți acum că nu mai este vreme de mucenicie? Dar să ne exercităm ca pentru vreme de mucenicie. Au disprețuit aceia viața? Disprețuiește și tu plăcerea! Au aruncat aceia trupurile în foc? Aruncă și tu acum averile în mâinile săracilor! Au călcat aceia pe jăratec? Stinge și tu flacăra poftei! Da, e greu, dar și cu câștig! Nu te uita la greutățile din față, ci la bunătățile viitoare
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
109) „Oare nu doriți acum mucenicia? Oare nu suferiți acum că nu mai este vreme de mucenicie? Dar să ne exercităm ca pentru vreme de mucenicie. Au disprețuit aceia viața? Disprețuiește și tu plăcerea! Au aruncat aceia trupurile în foc? Aruncă și tu acum averile în mâinile săracilor! Au călcat aceia pe jăratec? Stinge și tu flacăra poftei! Da, e greu, dar și cu câștig! Nu te uita la greutățile din față, ci la bunătățile viitoare! Nu la greutățile din față
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Machiavelli s-a zvârcolit în mormânt, iar spiritul zicerii sale despre "scop și mijloace", s-a văzut plutind revoltat câteva clipe peste câmpul de luptă de la Fălticeni... -Domnu' mieu, îmi zice prietenul, nu avem dreptul să minimalizăm și nici să aruncăm chestiunea spre derizoriu, ci să conștientizăm realitatea în toată goliciunea sa... Goliciune ?!? Ehe! Soare, ștrand, goliciune, căderi pe stradă din cauza căldurii și o reporteriță de televiziune, hărnicuță și zeloasă, tocmai întrebându-l pe un bătrânel căzut leșinat pe trotuar: -Ce
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
recurge și la o referință istorică: "sînt acuma în afară de mine - însă asta nu înseamnă/ că eu mi-am azvîrlit spaima acolo, pe zid -/ așa cum, - îmi spusese demult ea, - luther/ își proiecta spaimele pe peretele boltit al chiliei,/ și pe urmă arunca o călimară pe chipul strîmbat/ al fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a prozaismelor frizînd antipoezia, a biografismului la
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
văzut decât preț de nici două ceasuri. Născut în 1957, Damien Charron aparține generației pestrițe, post-seriale, pentru care cuvântul de ordine este diversitatea ori poate chiar antinomia. O generație supusă în permanență la varii probe cu obstacole și mai ales aruncată pe orbita pândei conform căreia ceea ce a fost valabil pentru toți la un moment dat (serialismul, de pildă) are acum toate șansele să fie fals. De aici strașnicele ciocniri între da și nu. Și tot de aici contradicțiile care se
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
asigură fondul sonor al nopților noastre de vară, mirosul de amoniac revărsat generos de sub brațul vecinului de care soarta te-a lipit în metrou, șoferul grăbit, care îți taie calea pe trecerea de pietoni, dar își găsește timp să-ți arunce o flegmă sau o înjurătură din mers, burtosul în costum Armani, al cărui mobil sună invariabil în timpul unui concert sau al unei piese de teatru, fac parte din normalitate, sunt elemente ale sorții, precum inundațiile sau incendiile. Împotriva lor nu
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
români. Dublă greșală. N-a fost vorba de o poziție a guvernului, și nici măcar de una a liberalilor. Faptul că două piese grele ale partidului - ministrul de Externe și ministrul de Finanțe - au votat în CSAT împotriva propunerii lui Popescu-Tăriceanu aruncă o umbră de ridicol asupra întregului demers, oricât de "fulger" a fost el dorit. Mihai-Răzvan Ungureanu și Sebastian Vlădescu - primul, responsabil cu imaginea externă, al doilea, cu finanțele -, deși liberali, au votat împotriva unei propuneri care, oricum am lua lucrurile
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
un sentiment național într-o patrie lipsită de repere valorice. Trebuie să fii tu, la rândul tău, chinuit de absurdul acestei lumi nebune și rele în care trăim, o lume în care invidia devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru copiii de mâine ai României. Inventezi ceva numit Elisaveta Bam, o numești "operă bufă" - actorii toți cântă, nu-și rostesc replicile
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
deosebire ca între o melodie frumoasă și un prelung sunet continuu. La fel ca în "grupul celor șase" (din epoca interbelică), diferențierea nu înseamnă nici privilegiu, nici subordonare, ci aduce, mai curând, cu o monedă de argint care, oricum ai arunca-o, cade mai tot timpul cu efigia în sus, extrem de rar cu reversul. Fără să convoace neapărat un sistem rigid de preferințe și de respingeri, creația lor depinde oarecum una de alta. Fiecare se află în siajul celorlalți. Grisey i-
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
O poveste pe care n-am terminat-o niciodată. Din care n-a ieșit nimic. Iat-o, - ideea, totuși. (Eram, va să zică, un fel de grec, și eu, modern, în maniera lui, strecurat printre anabasiștii epocii). * " Înainte de a coborî, am mai aruncat îndărăt o privire. Ca să văd ce vedeam eu pentru ultima oară. Am văzut munții ninși, bătuți de soarele dimineții, cu spinările lor crenelate de milioane și milioane de ani. Și, mai mult, cu mirare, decât cu melancolie, - care este mai
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
în același text putem întîlni atît acronimul oficial - scris cu majuscule și invariabil -, cît și forma populară, cu minuscule și terminație de plural: "o pomană din partea statului în valoare de 11 până la 50 RON. Chiar și asa, cu toți Ťroniiť aruncați în coada câtorva venituri, pensia medie din România nu depășește valoarea de 80 de euro" (Gardianul, 3.05.2006). Pe forumurile din Internet forma e și mai frecventă, apărînd în cele mai spontane construcții familiare: "de ronii ăia 100 ești
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
d-sa socotește a putea împăca propensiunea mistică cu cea a creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al Sufletelor moarte, dar și de tezismul moralizator, de unidirecționarea de amvon a unor prelați care descind în domeniul literaturii. Nimic stînjenitor-restrictiv în discursul dezinhibat al lui Ioan Pintea, departe de orice incursiune speculativă în teologie
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
ce se manifestă prin verbul demonizat? "Cuvîntul care lovește, rănește și e mai tare, mai dur, mai terifiant decît pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îți persecuți adversarul. Cred că Iisus a suferit mai mult atunci cînd I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite și neadevărate, blasfematoare, nerușinate și batjocoritoare și a suferit mai puțin atunci cînd a fost pur și simplu biciuit, torturat și răstignit...". Paradigma cristică invocată are însă două fețe. Crucificatul și-a devansat atrocea suferință fizică
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
avut neobrăzarea să ne coboare la același nivel moral cu el, individul merită întregul dispreț. O fi Dan Voiculescu talentat la făcut bani, dar la curaj și demnitate e un jalnic repetent. În loc să-și asume păcatele trecutului, fostul hocheist ne aruncă în față găleata cu lături. Doar-doar reușește, prin acuzații zvârlite în stânga și-n dreapta, să ne facă să uităm cu cine avem de-a face. Până în clipa de față, ziarele dau drept sigură activitatea sa de turnător. Și încă unul
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
drept sigură activitatea sa de turnător. Și încă unul care s-a acoperit de rușinea de a fi făcut "poliție politică". Disperat că lumea îl vede, în sfârșit, în adevărata sa lumină, asemeni personajului descris de Marin Preda, încearcă să arunce cu noroi în cine poate. De vină ar fi, în opinia lui "Felix", Mircea Dinescu, membrul CNSAS care ar fi sugerat presei adevărul. Perfect fals: până și un începător într-ale jurnalisticii și-a dat seama care a fost verdictul
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
o orientare decît, îndeobște, se-nțelege) un sens deviant. Călin Adam devine, atunci, un dandy al timidității. Sfidarea lui se cheamă frică sau, pur și simplu, oboseală de-a mai încerca. Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un jind după forța vitală care-l apucă, din cînd în cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
român al deceniului patru e, de fapt, un anonim. Totuși, își dă, ici și colo, importanță, își ia refuzul în serios: "scuip cît pot, din fundul inimii, spre soare." Spurcarea exteriorului, sau eliberarea de interior, care se rupe și se-aruncă? La urma urmei, greu de spus. Doar că, Hamlet vorbind cu propria-i fantomă (,o oboseală hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
sau greșesc! - "ține, ca doctorand, un seminar pe semestru, în regim de plata cu ora"), dar ce-are a face una cu alta? Păi are, că generația, în căutarea, mai mult sau mai puțin ipocrită - și nu BBC trebuie să arunce piatra... - a locului în sistem, e plină de moraliști de serviciu. Care, de obicei, nu scutură valorile consacrate, fiindcă poate fi ori ineficient (de exemplu, sînt deja în Universitate, și-atunci nu te mai legi de ei decît selectiv, pentru
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
iar evoluția Chinei din punct de vedere financiar, economic, militar și social a devenit extrem de deranjantă. Ar fi o greșeală ca S.U.A să creadă că China e Siria, Irak, Afganistan sau Libia. În momentul de față S.U.A. mai aruncă zaruri prin Ucraina, România, Albania, Kosovo. Restul statelor nu mai dau credibilitate americanilor. Între timp, vremurile cu ororile sale tind să-i dea dreptate Sf. Ioan care profețea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
ghid prin fostul fort, mă pune cu fața la zid și apasă pe trăgaci: Jilava este singura închisoare care se poate mândri cu faptul că a găzduit, în diverse perioade istorice, pe aproape toți deținuții politici din România. Apoi mă invită să arunc o privire în interior. Agitând o lanternă care refuză să funcționeze în ciuma din întuneric, ocolind culoarele întunecate ale Jilavei. Pereții tuturor încăperilor poartă diverse amprente. Unele de la foștii locatari ai închisorii. Altele, sub forma unor dungi negre, indică nivelul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
din decembrie 1989, spune „nea halat”, aici au fost aduși și închiși 60 de studenți de la Universitate. Toți destinați plutonului de execuție. Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava. Acum știu de ce este considerat emblema lumii concentraționare din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
este un veritabil îndreptar al scrisului din exil, mărturisit în Cuvânt înainte din numărul 1 al revistei ,,Destin” (Madrid, iunie 1951), în care fenomenul emigrației este descris ca un proces de dezintegrare istorică și spirituală. Cât despre elitele intelectuale românești, aruncate de circumstanțele istorice tragice, prin care trece neamul nostru, dincolo de Țară, se afirmă că ele constituie, pe măsura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de Țară, reprezentând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]