743 matches
-
de vreo ignorare,... oficios statală, ori altă... Scriitor sunt, nimic altceva, - și nu am a ma teme decât de părerea confraților de anvergură. Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o anume fire independența, de la Sud, aproape sălbatică în ascunzișurile ei, inconfortabila, antipatica, uneori, si care m-a însingurat. N-am avut parte, așadar, de succese politice, sociale vorba lui D.R. Popescu, prozatorul puternic, pe când conducea Uniunea noastră și care-mi zicea: tu ( adică eu) n-ai vrut să fii
IN LOC DE PREPELEAC by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13742_a_15067]
-
mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și nu vor avea vreodată înaltul prestigiu aristocratic pe care-l distingeam și-l savuram cu un fel de beție necunoscută. Era o limbă de domni și de doamne, dezinvoltă și nobilă, materială și suavă totodată, precisă și plină de ascunzișuri, pe care n-o mai vorbește astăzi aproape nimeni. Cunosc doar vreo trei oameni - culmea, din generația mea! - în rostirea cărora s-a păstrat acea fabuloasă limbă pe care-o descoperisem pe Magheru sau Calea Victoriei, urmărindu-i minute în șir
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
noas tră am făcut-o bucată cu bucată dintr-o stâncă, iar inte riorul l-am aranjat în așa fel încât să ne aducă aminte de România. Casele, proiectate de Sergiu, pe trei hectare, erau clădite în trepte, pe verticală. Ascunzișurile și nișele, săpate în stâncă pe diferite nivele, fuseseră executate după desenele lui de către lucrătorii de pe insule. Casele aveau arcade, coloane albe, obloane de lemn vopsite în albas tru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării . La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriit orilor din România, cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R. Unirea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cronici, că ar putea alcătui o carte voluminoasă. Lista marilor clasici ai secolului, cu care a fost comparat, este aproape epuizată. Deși, se pare, exegeții nu disperă. Cele șapte romane scrise în șase ani și nouă luni pot oferi noi ascunzișuri care să permită asociații și afilieri inedite. Polemica privind școala literară din care face parte încă nu s-a stins, ba, s-ar putea spune, este mai aprinsă în ultima vreme. Realist? Da, așa se pare, dar ce fel de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mulțime de întrebări: de ce a plecat singură de acasă? de ce merge la spital? ce boală are mama? etc. Fie ce-o fi, o să coboare acolo unde tramvaiul rămâne aproape gol așa cum s-a întâmplat și alte dăți. Stătea liniștită în ascunzișul ei și urmărea, cu emoție, clădirile de care tramvaiul se apropia și apoi le lăsa în urmă. A coborât la stația unde în tramvai nu mai rămăseseră decât trei persoane. A recunoscut clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în viața și destinul lor! Iubiți-i, pentru că merită! Privind înapoi Trecutul, oglindă încețoșată a vieții trăite, depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un moment dat. Trecutul, vălul țesut din anii și vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-vă domniile voastre un șarpe complice și periculos, despre care nu știi niciodată de partea cui este, până când descoperi că e doar de partea lui și că de tot restul puțin Îi pasă. Unul din tipii ăștia dubioși, alunecoși, plini de ascunzișuri Întunecate, cu care ai absoluta siguranță că nu trebuie să lași vreodată garda jos și că e mai bine să-i Înfigi deodată lama În trup, așa, ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu toate ascunzișurile lui, care, în mod obișnuit, nu ni se arată. Un fel de față nevăzută a Lunii. Ea există, dar nu o vedem. Dar iată că soarta îmi scosese în cale un om care era gata să-și dezvăluie o parte
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și mirosuri (...). Lumea din jur începe să se miște și să se organizeze în ritmuri și în chei pe care nu le mai cunosc. Pulsând asemenea unei inimi trezite la o altă viață, sângele se răspândește cu uimire în toate ascunzișurile noului meu trup pentru a se uni, în cele din urmă, într-o singură albie" (p. 291). Sub impactul transferului magic, credința și emoția fuzionează în pagini de intensă încărcătură poetică.
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
cântece de-ale noastre, stridente pentru mine la început, și în fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de a le găsi un ascunziș. Din fericire, tata nici nu se uita la mine, iar Pichii i-am spus că iau lecții de călărie. Pentru marșuri ieșeam afară din oraș și mărșăluiam așa câte patru în rând, cu instructorul alături, spre mirarea rarilor drumeți, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Herman, dar de fiecare dată când l-am regăsit mi s-a părut că el e de fapt mereu cu mine, uneori ghemuit în mine ca un embrion într-un uter, alteori apărând ca un strigoi din cutele și ascunzișurile orașului. M-am ghemuit în fața lui, i-am luat fața-n palme, înțepîndu-mă în barba nerasă de câteva zile, și stomacul mi s-a-ntors pe dos de damful grețos, de băutură proastă al gurii lui. La aproape cincizeci de ani, Herman
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Stin, căci încercarea asta e peste puterile unui Abate, darămite peste aceea a unui tânăr care abia învață ce e politica! ― Folosești cuvinte care parcă ar dori să ascundă ceva, viclene Murellius, se răsti Stin. ― Teamă îmi e, conducătorule, că ascunziș pentru cuvintele mele nu pot fi decât limitele unor minți înguste. Ce e de neînțeles în vorbele mele? îl zeflemisi din nou Murellius. ― Să spună ceilalți atunci dacă au înțeles ceva, zise Stin făcând un gest larg. ― E simplu, strigă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
umană reușise să se miște la fel de repede ca ei trebuia să ajungă imediat la cunoștința celorlalți. Iar o logică elementară spunea că Abatele era ultimul om din Univers care ar fi trebuit să cunoască secretul ăsta. ― Sfinția Ta, vorbesc fără ascunzișuri. Având în vedere ceea ce s-a petrecut în camera asta, ar trebui ca numai unul din noi să iasă viu. Iar dacă serul pe care îl ai te poate transforma... ― Mă transformă pe naiba. Îți repet că nu știu ce s-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obișnuit să audă mereu prezența alor tăi. Te-ai gândit vreodată cât de frustrat te vei simți când deciziile care te vor afecta nu se vor lua în ly, acolo unde nimeni nu poate vorbi decât cu temei și fără ascunzișuri? Te vei putea uita vreodată în ochii unui om despre care nu știi dacă nu cumva te dușmănește și se pregătește să te omoare? - Sunt multe întrebări, care folosesc vorbe și idei asupra cărora nu m-am aplecat niciodată, dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu gândurile ei? Nu te iluziona! Locul nostru e aici și, indiferent cât de frustrantă ți s-ar putea părea planeta asta. Să știi că în felul nostru suntem cei mai fericiți oameni din univers, fiindcă între noi nu există ascunzișuri. Lăsând în urmă atâtea întrebări grele, Arrus se ridică apoi în picioare, plecîndu-și capul în timp ce ieșea pe ușa joasă. - Am vorbit prea mult. Trebuie să iei o hotărâre până la asfințit. Xtyn încuviință din cap scurt și se trânti pe salteaua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Arrus cu glas ferm. Nu asta doream să auzim de la tine. - Preferați minciuni? Cum aș putea să le spun, Arrus, de vreme ce am ales să fiu un fiu demn al Kyrallului, locul unde chiar tu spuneai că mințile nu pot avea ascunzișuri? Aveați oare nevoie de un preot care să stea cu gluga ridicată și să ascundă în ann ceea ce gândește, ca să vă înșele? Știu că asta a fost de multă vreme calea Kyrallului, în pofida a ceea ce ai încercat să-mi spui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se adresă pe un ton calm: - Armele pe care le-ai văzut sunt un secret bine păstrat. De obicei, oamenii care le văd în acțiune nu mai apucă să povestească despre ele, fiindcă pot lesne să-și dea seama de ascunzișul lor. Privește demonstrația de adineaori ca pe un semn de încredere. - Și ca pe o lecție pe care nimeni din tribul nostru nu ți-ar fi putut-o oferi, se auzi din spate vocea lui Arrus, care se apropiase pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
banca de piatră. Alegem în fiecare clipă. Fără să știm, fără să vrem. Dar oare ce-am alege dacă neam da seama că avem dreptul de a alege? Poate că timpul ar deveni stufos ca un papuris numai bun de ascunziș pentru prădători care ne pândesc păsările cîntătoare.Ce-am alege să fim atunci, prădător sau pradă? Și, mai ales, cât de mult am fi dispuși să plătim ca să ni se împlinească vrerea? - Cronicile noastre povestesc totul cu amănunțime, spuse Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întreagă la Serviciul de Poștă și Telecomunicații din Fălticeni și Suceava. Și tot de-o viață întreagă sa preocupat și a căutatîn biblioteci, în zeci de arhive, în tot ce s-a păstrat pe plan local și central, în toate ascunzișurile ce-au scăpat de focul războaielor și de furia puhoaielor vremii- informații, date, mărturii, documente etc din care a închegat o istorie cât mai completă și complexă, însoțită de izvoare, bibliografie, imagini, anexe, glosar de cuvinte- o istorie a acestei
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Shinrikyō își continuă activitatea ca o sectă pură, care a exclus elementele criminale. Chiar așa să fie? Pare a fi logic, dar nu mi se pare o chestiune atât de simplă. Kawai: Da, așa este. Dar nu reprezintă numai un ascunziș bun. Transformarea sectei într-o organizație pură, extremistă, atrage după sine pobleme. Dacă sunt strânse numai lucrurile pozitive în interiorul grupului, iar tipii foarte răi care pot omorî în afara grupului dispar, nu mai avem echilibru. În felul acesta, apar certuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]