747 matches
-
în timpul unui război, iar după terminarea războiului, fiecare își va vedea de drum, și dacă am da unul peste altul din întâmplare pe stradă, nici măcar nu ne-am recunoaște, nimeni nu va dori să își amintească zilele umilitoare petrecute în ascunziș. Pare că până și legăturile de sânge se evaporă pe o asemenea căldură, fierbând și înfuriindu-se pe sub stratul subțire de piele, chiar și pe Noga o privesc uneori surprinsă, ce legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Își ridică pușca și cocoșul Îl privi. Nick știa că nu poate să-l Împuște fărĂ s-o supere pe soră-sa, așa că scoase un sunet hîrÎit, zbîrnîind cumva și din buze, ca o pasăre care Își ia zborul din ascunziș; cocoșul Îl privi fascinat. — Eu zic să nu-l enervăm pe gagiu’ Ăsta, spuse Nick. Îmi pare rău, Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele, căci frînară brusc și blindatul se smuci Într-o parte. Începu să dea Înapoi cînd Îl lovirăm cu bazooka, iar ambele echipe Începură să tragă din ascunzișurile lor. Și tipii din blindat aveau mine și se grăbiră să-și facă propriul blocaj, ca să recupereze ce puteau, asta pentru că atunci cînd fuseseră loviți și blindatul explodase, noi ne aplecaserăm capetele și toate resturile au căzut peste noi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de ploaie, iar noaptea îl adăpostea pe tata care venea la păzit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
II-lea, a fost arestat și dus într-un lagăr de la Vaslui, unde a stat puțin timp, pentru că a reușit să evadeze, ascunzându-se la o nepoată de soră în satul Tanacu. După ce încetat prigoana împotriva legionarilor, a ieșit din ascunziș venind acasă, la familie, iar în timpul rebeliunii legionare din1941, a stat deoparte, văzând-și de familie și de cei trei copii pe care îi avea la vremea aceea. Armata nu a făcut-o, datorită faptului că avea platfus la tălpi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste doi metri. Acesta era terenul nostru de joacă, despărțit de curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care noi, vreo șapte-opt băieți între cinci și doisprezece ani, o luam în fiecare dimineață în stăpânire și cercetare, înarmați cu pistoale cu apă, de doi lei, pe care le cumpăram, albastre și roze, de la ,,Scufița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza pe care o presimțeam nu era o eventuală împărtășire, o luminare a ascunzișurilor sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când, ca și oricare altul, trăia și ea un permanent bovarism, nutrindu-se cu idei maxime și adevăruri cu majusculă. Jenia mi-a destăinuit astfel întregul ei dezgust de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deloc ! Au sunat două prietene ale mele pe care le-am expediat, și un telefon pentru Niki, un domn, care nu s-a recomandat... Asta a fost tot... — Păi, da cum ? Da spuseși... — Dumneata ești o fire fără complicații, fără ascunzișuri... Doar ți-am spus că nu mai pleca și nu mai pleca... — Cristidoaia ? — Dar cine ? — Aaa, și i-ai zis așa... — în sfârșit, ai înțeles ! Numai ca să plece și cu toată neplăcerea pe care o am când mint !... Dar ceea ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anume că George o ucisese pe Stella și-i ascunsese cadavrul (unii ziceau că-l îngropase în grădina din spatele casei sau în islaz, alții ziceau că-l zvârlise în canal sau în intestinele Institutului, unde rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să fugă îngrozită, spintecând apa, la auzul glumei stupide și nesăbuite a lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sine era pietroasă, nisipul zgrunțuros fiind amestecat cu prundiș, iar stâncile colțuroase și zimțuite se prelungeau sub apă, acoperite cu alge cafeniu-aurii și ivindu-se la suprafață la vremea refluxului. Familia se împrăștiase în diverse locuri și descoperise felurite ascunzișuri pentru dezbrăcare. Gabriel își desfăcuse pachetele legate cu sfoară direct pe nisip, întrucât ea nu se ostenea niciodată să se ascundă ca să se dezbrace. Alex și Ruby ocupaseră o mică grotă într-o stâncă dinspre uscat, care era, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sukkăh este o construcție provizorie și, în ciuda traducerii cu „colibă” sau „cort”, indică mai degrabă un acoperiș din ramuri făcut cu scopul de a apăra de soare în timpul zile sau de roua nopții, nu de ploaie. Poate servi și ca ascunziș camuflat pentru oameni și animale. Utilizarea cuvântului are o atestare milenară, dar cu timpul a devenit un termen din ce în ce mai tehnic indicând această sărbătoare. a) Sărbătoarea „colibelor” este numită și ea „sărbătoare pentru Yhwh”; de asemenea se observă tendința de a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spălăcit decât verdele din cutia cu creioane colorate, primită în dar acum două zile. Dar se înălțau foarte sus și erau așezați în planuri diferite, dând senzația de desime. Îndărătul lor, până la fundal, ochii erau ispitiți să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte pentru a arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef de treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dintr-o dată se sculă în picioare, spunând că acestea sunt lucruri despre care trebuie vorbit într-un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar, de-abia se așezară, când, din ascunzișuri, ișisreră soldații care îi omorâră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încălecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încât, de frică, oamenii fură nevoiți să i se supună
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Dacă ei fac asemenea fapte - și nu fapte mărunte - atunci ce mai putem spune de un drept credincios de rând? ― Grea întrebare, fiule. Cât despre iertare, nu e nevoie, fiindcă nu ai făcut altceva decât să-ți spui gândurile, fără ascunzișuri. Adică fară “meșterșug”. ― Și totuși, te întreb, părinte: de ce făceau ei asemenea fapte? ― Nu știu dacă răspunsul meu va fi cel așteptat de tine. Încercarea mea de a-i înțelege pe egumenii acelor mănăstiri care au săvârșit fapte cu “meșterșug
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tale, părinte, pentru o sută de motive... Bătrânul mă asculta, dar vedeam bine că era cotropit de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai nici o șansă. Mintea unui călugăr poate avea multe ascunzișuri, pe care noi, muritorii de rând, nu le putem pătrunde” - m-a atenționat gândul de veghe. Am rămas ca omul care n-are nici o speranță de ajutor. “Ce-o fi vrut să afle cu adevărat bătrânul de la mine?” Nu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bine de 20 000 de ani, aici a existat o grotă uriașă. în ea își găseau adăpost tot felul de viețuitoare: animale sălbatice, păsări și oameni. Cum dimensiunile acelei grote erau atât de mari și cu fel de fel de ascunzișuri, intrări și ieșiri, încât nu le puteai măsura sau număra, „locatarii” aveau suficient loc pentru a se adăposti și, mai ales, pentru a evita întâlnirile neplăcute. Urșii aveau spațiile lor, lupii pe ale lor. Vulpile, cerbii, căprioarele, păsările cerului trăiau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a văzut mânați de tătari peste Prut spre Crimeea. Trecutul prin foc și sabie, Gheorghiță Savel, ajunge în țară și în scurt timp pe frontul eliberării Transilvaniei, obligat fiind de sovieticii care ne ocupaseră Țara și ne controlau și-n ascunzișuri. Lupta în conspirativitate Trăiește bucuria eliberării teritoriului străbun, ajunge în Cehoslovacia, de unde se întoarce în țară. Știut ca militar destoinic și foarte bun român dar și propus pentru Ordinul Mihai Viteazu ca răspuns la faptele sale de arme în Crimeea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Stratul de omăt variază între cinci-zece centrimetri, și doi, doi metri și jumătate. Depinde de areal. Depinde de închiderea ori deschiderea porțiunilor de teren întâlnit în cale. Oamenii apți de muncă se mai luptă cu intemperiile. Cei mai slabi,înfundă ascunzișurile de prin case, de prin altfel de adăposturi, permanente sau temporare, după cum a dat cel de sus să-i surprindă momentul cumplit. Mijloacele de transport hipo, mecanice ori de alt tip, nu mai pot ieși în drum. De fapt,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]