740 matches
-
Sunt venite de undeva!... Numai Tu, Doamne, puteai face să se întâlnească în simțurile mele, și ale multor alții, o potrivire atât de minunată, încât să nu poată fi decât Cerească...! ... Dar mai cu seamă, Doamne, cu ce aș putea asemui clipa aceea a mea, când mă rugam lângă Vasilica, care se stingea ca o lumănare, în acea cămăruță cu nr. 4 de la Butea... Cu martori doar lumânările tremurânde, și o rugam să mă ierte, și am plâns... Și ai venit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să mă rog să mi se deschidă În față vreo cale. orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să merg Înainte, pe coridorul larg și anost, plin de lume. Îmi era drag GĂlățanu, Îl asemuiam În gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă rog să mi se deschidă în față vreo cale. Orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să merg înainte, pe coridorul larg și anost, plin de lume. Îmi era drag Gălățanu, îl asemuiam în gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
românul Scojorel al lui Păcălete, alias Roșia Montana, sa pomenit pe meleaguri spaniole. S-a dus acolo cu vise cât lumea de mari. A căutat mult și bine, și n-a dat peste nici un dram de vis, care să se asemuie cu ale celor care-l mânaseră pe glie spaniolă. Și, mai Întâi, zvonurile, iar, mai apoi, propaganda, reclamele, despre care pomeneam În rândurile de mai sus, i-au răsucit, cam la două sute, două sute și ceva de grade, capul. Și - hai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu Nana. Și, mai repede decât clipa, chiar, cu mult mai repede, a trecut Încă un an. A urmat, normal, o nouă festivitate. Dăscălița noastră a așteptat-o cu nerăbdare. Să vadă, să se convingă, cum va fi: se va asemui, oare, În vreun fel, cât de cât, cu felul celei dintâi? Da. În părțile sale generale, și esențiale, s-a asemuit. Totuși, clipa de foc, a lipsit. Esența, miezul scânteii emotive nu s-au mai manifestat, ca și atunci, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nouă festivitate. Dăscălița noastră a așteptat-o cu nerăbdare. Să vadă, să se convingă, cum va fi: se va asemui, oare, În vreun fel, cât de cât, cu felul celei dintâi? Da. În părțile sale generale, și esențiale, s-a asemuit. Totuși, clipa de foc, a lipsit. Esența, miezul scânteii emotive nu s-au mai manifestat, ca și atunci, În primul an. Așa-s toate, să știți, În viață. Nimic nu este, nimic nu poate fi egal cu nimic; orice este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi urmat, cu ani În urmă, În pădurile ecuatoriale sau În deșert, În munții Africii, pentru a ucide sau prinde dușmani care nu le erau dușmani - și nici adversari, era greu să Îi numești În vreun fel: puteau fi asemuiți cu pielea de iepure după care alergau ogarii pe Wembley, În vestitele curse; nu, pielea era doar o zdreanță, o blană Îmbîcsită de zgura pistei, un țesut mort, pielea dușmanilor nedușmani era Încă neatinsă, trebuia găurită, pentru că, altfel, ai fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce se dovedesc a fi nu mamelare, ci răspânditoare de gloanțe. 176 DANIEL BĂNULESCU Graba cu care hainele și ceasul lui Ulpiu găsesc drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe străzile umbrite sau prin Grădina botanică a dat peste Marina, studentă la Universitate locuia în Militari cartier nou în construcție și extindere. Nu auzise de Gabriela și până una alta a început să o sărute. Era foarte drăguță, o asemuia cu ea. La a doua întâlnire când au ajuns la întuneric, l-a surprins cât de pasională putea fi< i-a umplut pur și simplu gura, îl sufocase, credea atunci că a rămas fără cele 3-4 amigdale. Era pierdută și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
numai ție, ceea ce ai mai bun devine independent de identitatea ta firească. Și astfel te adresezi cuiva, altuia. De aici, sentimentul că nu ești singur de câte ori ești mai singur. Dacă soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strălucire ar asemui-o rânjetului unui idiot. Când ai murit lumii, ți-e dor de tine însuți și-ți consumi ce-ți mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită. Dumnezeu este un vecin față de exilul eului nostru, care ne face să ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea și golul pozitiv al inimii. Avantajul neantului față de eternitate este că nu poate fi pătat de timp. De aceea se asemuiește el zâmbetului melancolic. Specificul soartei umane se epuizează în prestigiul metafizic al chinului. Omul trebuie să sufere până la scârba de suferință și de el însuși. Să nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului? În nopțile de veghe și-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubire fără iubire și o ură fără ură. Iar universul se tranformă într-un Nimic activ, în care totul este pur și fără de folos ca întunericul într-un ochi de înger. Boala-i o dezastruoasă desfătare, ce nu poate fi asemuită decât vinului și femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai mult și mai puțin, ferestre spre Absolut și care se-nchid în întunecările vaste ale minții. Căci nebunia-i o piedică ce și-o pune cunoașterea ei înseși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stingem cu toate lipsurile făpturii noastre și aflăm astfel ce nu sîntem sau ceea ce am fi putut să fim. Și cu aceasta, moartea ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina cunoașterii. Acea teamă de plictiseală ce nu poate fi asemuită cu nimic... Un rău ciudat încălzește sângele și prevestește golul surd ce te macină apoi, în ceasuri fără nume. Se apropie Urâtul, fiere a timpului turnată în vine. Și teama ce te învăluie cere fuga. Așa începi să nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Întemeiază poezia română. Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. GÎndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann Îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, Într-adevăr, Înțeleasă ca o boală a sufletului: o boală Însă fecundă, creatoare, căci ea permite omului medieval dominat de interdicții și Înspăimîntat de destin să ia act de condiția lui (și să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fascinația și ambiguitatea raportului dintre filosof și societate Adrian-Vladimir Costea «Filosoful trebuie să se implice în politică?» “Am ajuns - zice Socrate exact la problema pe care o asemuiam cu valul cel mai mare. Voi vorbi, totuși, chiar dacă acest val va trezi în urmă-i un răs nemăsurat și ne va inunda cu cea mai proastă reputație...” - “Vorbește!” zice Glaucon. - “Dacă, zice Socrate, ori filozofii nu vor domni în
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Venim mai întâi cu mărturii din izvoarele noastre narative, respectiv cronicile secolelor XVII-XVIII. Prezentând condițiile naturale de excepție în privința fertilității și resurselor ce fac faima Moldovei de Jos, Miron Costin ridică un adevărat imn de slavă apelor curgătoare de pe aici, asemuindu-le marilor și renumitelor fluvii ale lumii. După ce enumeră bogățiile de pe apa Prutului, exclamă: „și pe tine, Bârlade, râu roditor, nu pot să nu te amintesc; e greu de uitat cum curgi cu bogăție îmbielșugată, ducând cu unda ta miere
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
el are nevoie de un agent care să-l trezeascășisă-l pună În mișcare. Majoritatea oamenilor de pe vremuri erau convinși că Apollo și Soarele sunt una și aceeași divinitate. Iar cei care cunoșteau și știau să aprecieze înțeleptul principiu al analogiei asemuiau relația dintre corp și suflet, dintre ochi și inteligență, dintre lumină și adevăr cu aceea care există (E)Între astrul Soarelui și Apollo. Ei Încercau să demonstreze că astrul solar este o creație și un efect pe care Zeul cel
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ierarhizare vizibilă, în funcție de puterea lor economică: sărace, de mijloc, de chiaburi și de boieri. Gospodăriile sunt, ca și înainte, amplasate de o parte și de alta a drumurilor principale și secundare ce străbat versanții colinelor. Fiecare dintre acestea se individualizează, neasemuindu-se una cu alta. Orice gospodărie poate fi socotită o microunitate economică funcționând pe tot parcursul timpului, de dimineața până seara târziu. Gospodăria cuprindea suprafața de teren împrejmuită unde erau amplasate: locuința, construcțiile anexă cu caracter economic și alimentar, ograda
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu vechile burguri germane care au orgo liu de a trăi din propria lor viață intelectuală.” El definea prin artă atmosfera care a dus la apariția revistei „Făt‐ Frumos”, care a făcut epocă în viața literară a țării, Nicolae Iorga asemuind‐o cu Semănătorul și Luceafărul de la Buda‐ Pesta. Ceea ce înseamnă că Iorga vedea în Bârladul de atunci una din Ca pitalele culturii românești. * Paloda Literară, Bârlad, 20 ianuarie-28 decembrie 1904, odată pe lună, 33x24 cm., anual 1,50 lei, 10
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
excelență postmodernistă. La fel Constantin Cheianu, însă deruta sa artistică este mai penetrantă și nu exclude o afiliere la una din grupări după publicarea cărților pe care le așteaptă să apară. Serafîm Saka, plastic și memorabil în formulări, și-a asemuit generația cu un măr atrăgător, dar ros în interior de foarte mulți viermi. O generație care s-a trădat și s-a vândut reciproc cu voluptate, printre ruinele delațiunii și compromisului rămânând doar mici oaze de onestitate și talent autentic
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ca să înstrăineze cearcănele și tempestele de peste viile noastre... O, Domnule, Doamne, micădănecioaia noastră! Dă-o că e de folos urbei. Toată lumea se slujește de dânsa. Dacă ecva ta se simte bine, la fel îi merge și Școalei noastre, ce este asemuită iepei proaste și faptă după asemănarea ei, psalmu' nu știu care... Dacă l-aș fi însemnat cu cifră în însemnărica mea, era tare ca Ahil. Hâm, hâm, ahâm, hapciu! Na! Vă dovedesc precum că trebuie să mi le dați îndărăpt. Vă probez
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte componentă în structurile oricărui stat, au avut un rol determinant, uneori decisiv, în determinarea cursului evenimentelor. Structurile de informații și siguranță națională, datorită atribuțiilor avute în apărarea securității național-statale și prin complexitatea lor funcțională în cadrul ansamblului instituțiilor statului, sunt asemuite dintotdeauna sistemului imunitar al corpului uman, iar, în cazul în speță, al societății dintr-un moment sau altul. Apelându-se la paleativul „interese politice” ori sub pretextul „rațiunilor de stat”, deseori prin diverse prescripții și uzanțe de natură arhivistică (fie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
nu se stropșesc la Dumnezeu, se curăță de zor și cântă în cor: „Domnul a dat, domnul a luat, fie numele domnului binecuvântat!" și pun până și ultimul ban în palma unsuroasă a unui popă burduhos. De aceea este mereu asemuit cu răbdătorul Iov și așa va rămâne în vecii, veciloooor... Amin! Umor, și ce umor! Cred că v-amintiți stenograma ceea a discuției dintre Băsescu și Funeriu, când ministrul era întrebat dacă după ce le- a tăiat 25% din salariu, profesorii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la fel de tare ca discursul lui Tudor Arghezi, pronunțat la Marea Adunare Națională și comentat în cronica din 12 iunie 1962: "După Tudor Arghezi, ocuparea țării de către ruși și instaurarea de către ei a regimului ce-și spune comunist, nu se poate asemui decât cu acea descălecare prin care neamul românesc a reapărut în istorie, iar conducătorii acestui partid, cel mai stalinist dintre toate, care se țin la cârma țării numai prin grația rușilor și slujindu-se de o singură armă, teroarea, se
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]